Un alt(fel de) partid?

Şi eu, precum majoritatea românilor, sunt nemulţumit de actualul sistem de partide.

De mai multă vreme se tot vorbeşte despre apariţia unui nou partid, uneori chiar despre un altfel de partid. Primesc şi mesaje prin poşta electronică despre acest lucru, de asemenea multe comentarii pe această temă apar la unele articole din presă, care nu tratează neapărat subiectul ca atare, dar ajung la acest punct. Chiar la articolul meu de săptămâna trecută au fost mai multe comentarii despre această chestiune, deşi textul trata „strategia" Opoziţiei. De bună seamă, unii cititori nu foarte mulţumiţi de strategia cu pricina se întrebau dacă, în ceea ce priveşte câmpul politic, n-ar fi nevoie de altceva, de un alt partid, de un altfel de partid. De altfel, nemulţumirea legată de performanţele partidelor noastre este constantă şi în creştere, fapt dovedit şi de nivelul tot mai scăzut al prezenţei la vot, cu fiecare nou rând de alegeri. Deja politologii se întreabă cât de bine mai asigură alegerile reprezentativitatea, dacă o raportăm şi la prezenţa la vot, nu doar la opţiunilor celor - tot mai puţini! - care votează. Pe acest fond au apărut dezbaterile acestea, mai degrabă în subteranele presei şi în comunicări private, legate de un nou partid.

Am mai fost şi întrebat dacă aş participa la o asemenea „aventură". Am răspuns că nu, că viaţa mea politică e încheiată de mult, dar că aş putea privi cu simpatie o asemenea iniţiativă. În fond, şi eu, precum majoritatea românilor, sunt nemulţumit de actualul sistem de partide, de toate partidele, şi mi-ar fi foarte greu să-mi formulez o opţiune. Îmi pot formula însă puzderie de in-opţiuni! Da, aş privi cu simpatie un alt partid, dar numai dacă ar fi şi unul altfel - deci, cu altă dimensiune umană a leadership-ului şi chiar membership-ului, cu un program real de guvernare, nu cu o însăilare de promisiuni fără cap şi coadă, cu un mesaj politic simplu, clar, care să fie în stare să scoată din amorţire o oarecare doză de optimism. Şi în cazul meu particular, dar mai ales în rândurile electoratului. Chestiunea este dacă aşa ceva ar fi şi posibil! În general, dar şi ţinând seama de cât timp mai este până începe ciclul electoral. Pentru că un asemenea proiect e cam la limita crizei de timp.

Să faci un nou partid nu e greu! Găseşti câţiva finanţatori centrali şi locali, atragi parlamentari şi aleşi locali nemulţumiţi de partidele lor, te poţi şi lipsi de înjghebarea altui program decât cel din actele pentru tribunal şi faci filialele necesare. Şi iese un partid „nou", precum cel al generalului de izmene! Nou ca nou, dar oportunist mai ceva decât UDMR! Să faci însă un altfel de partid nu mai este atât de simplu. Mai ales dacă ţinem seama de factorul timp. Dacă există un nucleu de iniţiativă - bun, din ce ştiu, există mai multe!, şi ele ar trebui să fuzioneze, că nici cu prea multe altfel de partide nu facem nimic -, acesta ar trebui să anunţe proiectul nu ieri, că nu se mai poate, ci foarte repede. Şi să se apuce imediat de treabă, uitând de vacanţă - înscrierea membrilor şi înfiinţarea filialelor, depunerea actelor la tribunal, elaborarea şi popularizarea programelor, scoaterea în atenţia publică a liderilor etc.

În concluzie, cred că o asemenea iniţiativă este vitală pentru împrospătarea stătutului nostru câmp politic, pentru recâştigarea interesului pentru procesele electorale, pentru inventarea unei anumite speranţe cu suport real, nu fantasmatic. Este ea şi posibilă? În această privinţă sunt mai degrabă sceptic, dar ard de nerăbdare să fiu contrazis de fapte!