Regionalizare şi multă, multă pasiune

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

E contraproductiv pentru interesul general să agităm teme importante – structura Parlamentului, Constituţia, regionalizarea –în context electoral şi doar din motive demagogice.

Dacă vrei să compromiţi o temă importantă e suficient s-o asociezi uneia politico-electorale fierbinţi şi reuşeşti dintr-o singură mişcare. Aşa s-a întâmplat cu puzderie de subiecte importante, poate chiar esenţiale pentru bunul mers al democraţiei băştinaşe. Aşa a fost când asociam dezbaterea privind parlamentul unicameral cu alegerile pentru preşedinţie, pentru a o transforma din temă serioasă în teren pentru demagogie. La fel s-au petrecut recent lucrurile când a fost evocată chestiunea, iarăşi esenţială, a modificării Constituţiei în contextul jocului de picioare politic şi al alegerilor de anul viitor. Dar imaginaţia politrucilor noştri de varii calibre şi multiple orientări doctrinare - e un fel de a spune! - nu are limite şi, pentru că exista riscul să se instaleze calmul, au sărit cu tema regionalizării, din nou însă nu pentru că e o temă importantă, ci pentru că permite dezlănţuirea demagogică „de ambe sexe", la nivel ideologic fiind mai dificil de făcut distincţii în câmpul nostru politic.

Cât este de delicată problema reiese din unele experienţe trecute. În 1996-97, cele şase judeţe din Ardeal care aderaseră la Adunarea Regiunilor Europei, structură din care făceau parte regiunile din UE, dar deschisă şi ţărilor care optaseră pentru aderare, au fost supuse unui intens tir naţionalist, sub motiv că vor să „desprindă" judeţele ţară şi să le ducă nu ştiu unde! Chiar şi după ce au intrat şi judeţe din restul ţării în ARE - Iaşul a fost primul - , polemica aceasta nu a încetat. Un an mai târziu, când, sub imboldul UE, a apărut proiectul „regiunilor de dezvoltare", polemica a fost reluată sub pretextul „federalizării", deşi chestiunea era pur tehnică, urmărind doar o mai bună absorbţie a fondurilor de pre-aderare. Acum, râd, dar nu pot să uit pasiunea pusă în joc de presă şi politicienii adverşi că am pierdut statutul de „capitală" a Regiunii de Nord-Est! „Lupta" a fost între Iaşi şi Bacău, dar a câştigat al treilea, Piatra Neamţ! Luptă inutilă, nu de vreo „capitală" era vorba, ci despre sediul Agenţiei de Dezvoltare Regională, care gestiona proiectele cu finanţare europeană din zonă. Că nu conta unde e „capitala" s-a văzut din primul an, Iaşul având cele mai multe proiecte adoptate şi cei mai mulţi bani atraşi. Nu prin favoritism, asta s-a petrecut mereu indiferent de ce forţă a condus judeţul, ci pentru că era judeţul cel mai mare, CJ de acolo şi-a înfiinţat primul o direcţie de dezvoltare, iar expertiza, în mod firesc pentru un mare oraş universitar, a fost mereu mai puternică acolo!

Chestiunea transformării „regiunilor de dezvoltare" - eventual cu alt decupaj - în unităţi administrative efective este una importantă şi merita o discuţie serioasă. În contextul politico-electoral de acum, e limpede că aceasta este imposibilă. Deocamdată, PDL şi USL îşi apără, strict politicianist, propriile viziuni şi le atacă, reciproc pe ale adversarului. UDMR se străduieşte, mai ales, să vadă dacă nu găseşte o cale pentru „autonomizarea" laolaltă a judeţelor cu majoritate maghiară. Grupusculele naţionaliste au apăsat pe acceleraţie, că doar vin şi pentru ele alegeri şi poate reapar în „grupa politică mare". Voci scăpate de sub control vorbesc despre „asumarea răspunderii", deşi ambele variante în discuţie, cu desfiinţarea judeţelor ori fără aceasta, presupun modificări ale Constituţiei - a PDL pentru că împărţirea în judeţe este trecută în legea fundamentală, iar regiunile nu, a USL numai din al doilea motiv. Într-o ţară serioasă, am lăsa aceste chestiuni fierbinţi pentru după alegeri şi am încerca să le rezolvăm plecând de la un compromis rezonabil între forţele politice, bazat pe o expertiză independentă. Dar e mai rentabilă agitarea lor electorală. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite