O Românie regală…

Ce-ar fi fost dacă, pe 22 decembrie 1989, Regele Mihai I ateriza la Otopeni şi România revenea la legalitatea de dinaintea loviturii de stat bolşevice?

Recunosc, poate nu m-aş mai fi gândit la asemenea lucruri dacă nu aş fi urmărit, fie şi pe sărite, imaginile de la recenta nuntă de la Curtea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Însă atmosfera sobră şi cordială de la respectivul eveniment, amestecul de etichetă şi spontaneitate, entuziasmul mulţimilor participând, de la distanţă, dar din plin, la sărbătoare, mi-au condus gândurile în direcţii cam paseiste şi cumva utopice. Ştiu, încă de la Aristotel, că judecăţile asupra viitorului sunt riscante, ştiu la fel de bine că trecutul s-a tot dus, e, într-un fel, mort şi îngropat. Ştiu însă la fel de bine că, uneori, un exerciţiu de imaginaţie poate fi de folos - nu ca să îndreptăm trecutul de neîndreptat, ci ca să evităm unele posibile erori în prezent şi în viitor.

M-am întrebat, prin urmare, privind imaginile cumva „de basm" de pe ecranele televizoarelor, ce s-ar fi întâmplat cu ţara asta dacă, pe 22 decembrie 1989, Regele ar fi aterizat la Otopeni şi România s-ar fi întors la starea constituţională de dinaintea loviturii de stat comuniste din 30 decembrie 1947. Dacă „regimul comunist a fost ilegitim şi criminal", cum a dovedit revolta populară din decembrie 1989 şi cum a confirmat un Raport şi o Declaraţie solemnă a celui mai recent preşedinte, în mod firesc România ar fi trebuit să revină la starea de legalitate de dinaintea loviturii de stat bolşevice. Sigur, asta nu s-a întâmplat! Dl Iliescu şi echipa dumisale de complotişti, care s-au căţărat pe mormanele de morţi şi răniţi din decembrie, erau prea grăbiţi să pună mâna pe putere, ca să se mai gândească la asemenea subtilităţi constituţionale şi legale. Şi cum opoziţia politică şi civică abia se înfiripa, ne-am trezit din nou republică, chiar dacă nu „populară" sau „socialistă", înainte de a ne da seama ce ni se întâmplă! Pe deasupra, şi cu o Constituţie care închide orice discuţie privind forma de guvernământ a ţării. Chiar dacă absolut toţi românii ar deveni brusc, peste noapte, monarhişti, nu ar avea altă soluţie pentru opţiunea lor decât revoluţia, orice cale constituţională fiind blocată prin însăşi legea fundamentală. Nu cred să mai existe o asemenea Constituţie undeva în lume. Iar dacă există, nu e mai puţin aberantă decât a noastră!

Deci, ce-ar fi fost dacă...? Cu siguranţă, funcţia supremă - însă simbolică, pentru că un monarh domneşte, nu guvernează - fiind scoasă în afara luptei politice, am fi avut o mai mică desfăşurare de energie şi de pasiune în perioadele electorale, ba chiar şi costuri mai mici! Cred că, în general, viaţa publică ar fi fost mai epurată de isterie, de mojicii şi mahalagisme. Exemplul de sus contează, totuşi! Cred că şi reformele ar fi mers mai repede având garanţia cuiva aflat în afara bătăliilor politice. Mai cred că unele uşi occidentale, UE, NATO, dar şi diverse state din Vest, ni s-ar fi deschis mai devreme şi mai uşor. Iată, un Rege fără tron a participat la un eveniment la care n-au participat nici Sarkozy, nici Obama. Era să-l adaug şi pe dl Băsescu, dar mi-am dat seama că dumnealui are şi destule uşi prezidenţiale închise.

În totul, cred că am fi trăit într-o ţară mai puţin spectaculoasă, cu mult mai puţine scandaluri, poate şi cu media mai plicticoase, dar care ne-ar fi provocat mult mai puţină nervozitate şi depresii decât cea în care se întâmplă să trăim. Am fi trăit şi ceva mai bine? Probabil, s-ar fi risipit mai puţine energii aiurea şi, poate, s-ar fi furat mai puţin! Sau, măcar, Justiţia ar fi fost mai eficientă!