De la dl Ungureanu la dl Ponta

Trecerea de la Guvernul Ungureanu la Guvernul Ponta, deci de la alianţa creată în jurul PDL la cea reunită în USL, marchează o premieră în viaţa noastră politică – schimbarea puterii în timpul ciclului electoral.

Nu e ceva similar cu guvernarea minoritară a PNL din vechiul ciclu electoral, pentru că atunci o parte a coaliţiei a rămas la putere, cealaltă trecând în opoziţie. O altă premieră este fenomenul de „coabitare" instalat între preşedinţie şi noua majoritate parlamentară şi guvernamentală. Sunt foarte curios cum va merge dată fiind relaţia extrem de tensionată din trecut. Deocamdată, noroc că e vorba doar de şase luni. Desigur, dacă actuala putere nu va câştiga alegerile din noiembrie, fapt care ar prelungi fenomenul, dacă nu cumva va conduc  la o nouă tentativă de suspendare a preşedintelui. În sfârşit, dacă Guvernul Ponta nu va trece prin Parlament, am putea asista la o treia premieră politică românească, întrucât s-ar deschide drumul către alegeri anticipate. Scriu acest articol tocmai când a început audierea viitorilor miniştri în Parlament, dar nu cred că noul guvern nu va trece proba învestiturii, sprijinul obţinut de premierul desemnat - UNPR, minorităţi - fiind acoperitor.

Cât priveşte echipa guvernamentală, după câteva nominalizări ciudate, precum dnii Alistar, Şova şi dna Dumitrescu, s-a ajuns la o formulă acceptabilă, cu câţiva „grei", ceva „prospătură" şi, în echipa finală, fără personaje foarte controversate. Guvernul s-a mişcat repede chiar înainte de învestitură, ajungând la un acord cu FMI, BM şi UE în ceea ce priveşte „reîntregirea" salariilor şi recuperarea banilor reţinuţi ilegal de  la pensionari. Opoziţia nu poate contesta aceste măsuri reparatorii, nu doar pentru că au acordul finanţatorilor internaţionali, ci şi pentru că ultimul Guvern Boc şi Guvernul Ungureanu promiseseră că vor face acelaşi lucru. O problemă pune aplicarea celei de-a doua tranşe a „reîntregirii", dat fiind că legea interzice acordarea unor creşteri salariale cu şase luni înainte de alegeri. Dacă nu cumva se va ajunge la concluzia că „reîntregirea" nu e acelaşi lucru cu „creşterea"!

Deşi un guvern de şase luni, echipa Ponta a venit cu un program amplu de guvernare, un document detaliat de peste 50 de pagini. Sigur, în România, am avut mereu „programe minunate" de la Tătuca încoace! În realitate, misiunea Guvernului Ponta nu este alta decât cea a Guvernului Ungureanu - gestionarea problemelor curente şi organizarea alegerilor şi, desigur, pentru partidele care i-au trimis la putere, creşterea atractivităţii electorale. Şi atunci programul este prea ambiţios, cuprinde elemente contradictorii şi, cu siguranţă, nu poate fi aplicat în doar jumătate de an. Asta mă face să cred că actualul guvern este foarte încrezător, că îşi închipui că va rămâne la putere, într-o formă sau alta, şi după alegerile din noiembrie.

Acest lucru nu este imposibil - acest guvern începe cu măsurile reparatorii, care vrând-nevrând au un potenţial populist, a obţinut rapid sprijinul forurilor internaţionale, echipa este destul de echilibrată, pe timpul vacanţei parlamentare va guverna prin ordonanţe, iar în jumătate de an nu se pot face greşeli foarte mari. Se adaugă faptul că opoziţia pare complet derutată după pierderea neaşteptată a puterii. În momentul de faţă, principalul pericol vine de fapt din interiorul alianţei guvernamentale. Nu mă refer atât la unele tensiuni latente, ce se pot activa, între parteneri cât la agitaţia ce pare să le fi cuprins pe unele personaje de acolo. Dacă dl Iliescu pare să fi înţeles că e mai bine să stea la umbră, dnii Năstase şi Voiculescu, ambii în situaţii penale, primul pentru corupţie, celălalt pentru sperjur, par să fi fost muşcaţi de streche, n-au astâmpăr şi nu le tace gura, ba chiar ultimul a ajuns şi la întâlnirea liderilor noii majorităţi deşi nu are vreo funcţie în minipartidul dumisale. Dacă au ceva minte, dnii Antonescu şi Ponta ar trebui să înţeleagă că orice ieşire în faţă a ipochimenilor înseamnă un număr de voturi pierdute. Aşa că ar trebuie să le ordone „ciocul mic", iar dacă nu ascultă, să le dea cu rigla peste degete. Altfel, există riscul ca lumea să creadă că dl Ponta e un produs al fabricii de bomboane şi că Felix e vreun lider spiritual - Doamne iartă! - al actualei majorităţi.

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010, deţine o rubrică săptămânală de comentariu politic în „Adevărul".