A înnebunit lupul?

Din politică, de obicei, ies compromişi politicienii. Dl Lăzăroiu tocmai ne dovedeşte că pot ieşi şi consilierii.

Din când în când, nu în gând, ci pe micile ecrane şi în paginile ziarelor, dl Sebastian Lăzăroiu, fost sociolog şi director de institut de sondare a opiniei publice şi actual consilier prezidenţial, iese la bătaie cu nişte declaraţii stupefiante, de-ţi vine imediat în minte fie întrebarea din titlu, fie alta care se referă la faptul dacă nu cumva apropierea de primul bărbat al ţării dăunează grav IQ-ului. Parcă aşa constatase un deputat PDL de Iaşi, dl Nicu Păduraru. De obicei, domnul consilier amestecă judecăţile privind desfăşurările din câmpul politic, evoluţiile acestuia şi evaluarea unor personaje politice printre povestioare şi anecdote cu scufiţe roşii, lupi, capre cu trei iezi ş.a.m.d. Nu ştiu ce-şi imaginează preşedintele şi port parole-ul său că ar trebui să scrie în fişa postului de consilier, dar la alte curţi, nu doar ilustre, ci doar ceva mai răsărite scrie altceva - un consilier procedează ca atare, etimologic aş spune, deci consiliază, „îl sfătuieşte" pe cel care a apelat la serviciile sale. Şi, totuşi, nu cred că dl Lăzăroiu ar fi devenit brusc sărac cu duhul, nici că a înnebunit deodată. Cred, mai degrabă, că omul preşedintelui, fie din proprie iniţiativă, fie la solicitarea stăpânului dumisale, amestecă pur şi simplu nişte roluri, de pildă pe cel de consilier, tot mai estompat de altfel, cu cel de diversionist, de manipulator şi încă unul destul de grosolan, de o subtilitate cu totul precară, deşi ar fi trebuit să ştie că eficienţa unei manipulări depinde de rafinamentul investit în aceasta!

Şi, iată, la sfârşitul săptămânii, într-o vineri, că aşa scriu manualele de manipulare  - urmează două zile fără mari evenimente previzibile şi presa va avea ce toca -, dl Lăzăroiu a ieşit cu „dumele" la atac! Socoteală teoretic bună, dar conjunctural proastă - revoluţiile arabe, catastrofele din Japonia. Strategia ca atare n-a fost rea - să-ţi începi vorbirea prin a-l declara erou pe Boc, evaluându-l pe dos faţă de opinia publică, ca să nu mai vorbim despre modestele dumisale rezultate în guvernare, poate atrage atenţia asupra întregului, prin urmare şi asupra a ceea ce vrei de fapt să induci opiniei publice. Sigur, rămas fără funcţia de premier, are nevoie şi dl Boc de un coledzi, doar n-o să rămână pe drumuri, dar nu asta e important în recentele declaraţii. Mesajul esenţial este reiterarea opiniei preşedintelui, devenită obsesie, privind premierul independent. Unii văd în asta un prilej de debarasare de dl Boc şi o ocazie de înlocuire a diletantismului cu competenţa. Aceştia sunt, fără îndoială, optimişti irecuperabili. Nu este vorba, în fond, decât despre o încercare de a disocia partidul prezidenţial de catastrofele guvernării şi a-i spori şansele electorale anul viitor. Pe de altă parte, e un semnal, cu martori, spre dl Blaga, să lase visele legate de conducerea PDL.

Însă o diversiune singură se plictiseşte, aşa că dl Lăzăroiu vine cu a doua - Geoană e un candidat mai bun la preşedinţie decât Antonescu! Sigur, mie îmi este cu totul indiferent cum îşi distribuie USL această alianţă cu totul exotică, rolurile, însă mânăria dlui consilier merită semnalată. Cu toate cele circa cinci milioane de voturi obţinute în 2009, pe fruntea dlui Geoană scrie perdant cu litere de-o şchioapă, chiar dacă ar candida de unul singur. Ce face dl Lăzăroiu? Gâdilă orgoliul fostului candidat ca să stimuleze tensiunile în USL - acesta este visul stăpânului său, slăbirea alianţei ce periclitează destinul partidului de suflet.

De obicei, ies compromişi din funcţii politicienii efectivi, dar dl Lăzăroiu ne dovedeşte că pot ieşi şi consilierii! Îl vor mai dori înapoi colegii dumisale, „academicienii"?