Când monştrii pun stăpânire pe noi

Frica obsedantă de cele mai diverse lucruri şi situaţii ne urmăreşte pe mulţi dintre noi, ajungând chiar să ne lase fără serviciu sau să ne strice relaţiile cu ceilalţi. Ţi se taie respiraţia, simţi că te prăbuşeşti şi inima ta o ia la “goană”. Cei care suferă de fobii cunosc prea bine aceste senzaţii provocate de scări rulante, maidanezi, papuci de pluş şi alte asemenea “ameninţări”.

“M-am uitat în stânga şi în dreapta şi am simţit că nu mai pot să respir”, ne-a descris Claudia Spridon, de 22 de ani, senzaţiile pe care le-a trăit în timpul unei călătorii marcante cu metroul.

 “Simţeam că respiraţia celor din jur «apasă» pur şi simplu asupra mea şi cum, încetul cu încetul, mă sufoc în mirosul hainelor”, ne-a descris tânăra tortura pe care a îndurat-o într-o dimineaţă pentru a ajunge la muncă. Ar fi coborât în orice moment, însă gândul că va întârzia la serviciu a făcut-o să reziste câteva minute în plus în mulţimea îngrămădită purtată prin măruntaiele Capitalei.

La sfârşitul călătoriei era galbenă la faţă ca un bolnav de hepatită şi obosită, ca şi cum în tunelul metroului şi-ar fi petrecut întreaga zi.

Cu toate că s-a mutat de jumătate de an din Timişoara în Bucureşti, pentru studii, Claudia nu s-a putut obişnui cu aglomeraţia din mijloacele de transport. „Am momente când îmi vine să o iau la fugă, iar în faţa scărilor rulante îmi fac tot soiul de scenarii cum o să cad şi o să-mi rup ceva”, ne-a mai povestit Claudia.

Atacul maidanezilor

Anastasia Miu, de 32 de ani, povesteşte pe forumul unui ghid medical despre fobia ei faţă de maidanezi: “Azi am făcut o criză de nervi acasă, de frică să nu mai pot ieşi pe stradă, neînsoţită”. Cu toate că are un căţel în grijă, tânăra mărturiseşte că îi este foarte teamă de maidanezii care populează străzile, de când a atacat-o unul, fără să o muşte, însă.

Pentru giurgiuveanul Paul Popescu, de 45 de ani, fiecare călătorie cu avionul este un adevărat coşmar. Nu contează compania cu care zboară şi nici condiţiile meteo. În mintea lui, pe toată durata zborului se derulează scenarii în care aeronava ia foc, o pasăre se opreşte într-unul din motoare sau piloţii adorm în faţa manşei.

În momente ca astea, fruntea încruntată îi este acoperită de broboane de transpiraţie, iar palmele strâng ca un cleşte de mânerele scaunului. 

Specialiştii în psihologie susţin că  tulburările anxioase nu sunt doar griji exagerate. “Fobiile sunt periculase prin consecinţele pe care le au”, atenţionează psihoterapeutul Aniela Minu.

Cei afectaţi suferă adesea de depresii severe, care le afectează relaţiile cu cei din jur, sunt mai expuşi abuzului de alcool, pot deveni dependenţi de substanţe ca sedativele, drogurile sau hipnoticele şi ajung chiar să aibă o situaţie financiară dificilă, mai explică Minu.

 “O pacientă de-a mea a renunţat la serviciu deoarece nu ieşea neînsoţită din casă”, ne-a povestit psihologul Iulia Oprea, de la Institutul de Boli Infecţioase, “Matei Balş”, din Capitală. Psihologul susţine că fobiile sunt extrem de răspândite, cu toate că, de cele mai multe ori, persoana în cauză nu ştie că suferă de aşa ceva.

“Îmi amintesc cazul unui pacient cu claustrofobie care a descoperit asta când a trebuit să facă un examen tomograf şi nu a rezistat în tubul aparatului fără să facă atacuri paroxistice de panică”, mai adaugă Oprea.

De unde şi cum apare frica obsedantă

Originea fobiilor este disputată. Sunt psihologi adepţi ai teoriilor care susţin cauze genetice (fricile sunt înnăscute), în timp ce alţii preferă teo­rii conform cărora fobiile sunt dobândite ca urmare a unor experienţe traumatice.

La nivel anatomic, fobiile se formează în relaţie cu hipofiza, glanda endocrină de la baza creierului care influenţează şi celelalte glande. Psihologii spun că cele mai răspândite fobii sunt cele sociale care pornesc din teama de aprecierile negative ale celorlalţi, apoi agorafobia sau teama de un colaps într-un spaţiu deschis şi aglomerat, precum şi fobiile specifice care se nasc din frica de durere. În aceste cazuri, animalele, mediul înconjurător, seringile, mijloacele de transport în comun sau spaţiile înguste reprezintă ameninţări iraţionale care produc simptome grave ca sufocarea, palpitaţiile, transpiraţie şi anxietate.

Repulsiile de sub masca fobiilor

Spre deosebire de stările de leşin, de respiraţiile sacadate, transpiraţiile şi lipsa de aer pe care o resimt cei care suferă de fobia socială sau de agorafobie, xenofobii, spre exemplu, simt doar repulsie.

Asta şi pentru că acest tip de “fobie” este una de tip non-clinic şi care nu necesită internarea în spital, ci, mai degrabă, schimbarea atitudinii faţă de străini sau faţă de grupuri minoritare, în cazul celor care se declară homofobi.

Un alt exemplu de pe lunga listă a fobiilor non-clinice este şi repulsia faţă de noţiunea de Dumnezeu, care se traduce prin Christianofobie sau respingerea faţă de adolescenţi, adică ephebifobia.

La vremuri noi apar spaime noi

Fobiile zilelelor moderne nu au fost epuizate nici pe departe, ne-a arătat psihologul Iulia Oprea. Astfel, una dintre spaimele nou dezvoltate se referă la frica de a rămâne fără baterie la telefonul mobil. Această teamă obsedantă se numeşte nomofobie şi e demonstrată de obiceiul unora de a purta la ei două sau trei telefoane, pentru ca nu cumva să rămână “rupţi” de lume.

Dezbaterile din ultimele luni asupra paşapoartelor biometrice confirmă instala­rera unei noi fobii şi anume hexakosioihexekontahexaphobia. Aceasta este frica de numărul 666 sau de ceea ce simbolizează acest număr. Atenţia pe care o acordăm semnelor dar şi importanţa atribuită superstiţiilor a determinat apariţia unei noi fobii, cea faţă de ziua de vineri, 13, adică a paraskevidekatriafobiei. 

Staurofobia este o altă teamă, mai nouă a unor indivizi care se manifestă în momentul în care văd cruci. Pentru ei, aceste simboluri reprezintă o ameninţare sau o stare de excitabilitate excesivă pe care uneori, nu o pot controla, explică psihologii.

Psihologul Iulia Oprea consideră că noile fobii au la bază situaţii reale. De exemplu, teama de a se îmbolnăvi de SIDA porneşte din contactul cu o întâmplare sau o poveste reală. Totuşi, Oprea susţine că oamenii interpretează exagerat aceste situaţii reale şi că, astfel, ne putem aştepta ca indivizii să dezvolte fobii la aproape orice: “de la papuci de pluş, la flori portocalii sau unde electromagnetice”.

Psihologii consideră însă că aceste obiecte sunt, în fapt, pretexte. Ele servesc drept factori declanşatori, “apar şi evoluează pe un fond anxios al persoanei, dublat de o vulnerabilitate accentuată şi anumite trăsături de personalitate”, ne-a mai arătat Oprea.

Frumosul care ne sperie

Mai rare dar nu mai puţin importante sunt şi alte fobii stranii. Spre exemplu, unii oameni au o fobie faţă de femeile frumoase,  iar teama de această “ameninţare”  se numeşte caligynefobie. Tot în legătură cu influenţa pe care o are glanda pituitară asupra glandelor sexuale a apărut şi philematofobia sau teama de sărut.

Bizar sau nu, unii oameni simt frică atunci când văd genunchii lor sau ai celor din jur. Această stare patologică este diagnosticată drept genufobie.

Dacă pentru unii lanchanofobia, adică teama faţă de legumele din supă sau ciorbă este perfect explicabilă, o spaimă şi mai puţin obişnuită este ascunsă sub numele de rabdofobie, adică frica faţă de baghetele magice. 

Culmea fobiilor

Panfobia este limita superioară a tuturor fobiilor. Această stare patologică face ca indivizii care suferă de aşa ceva să se teamă de absolut orice lucru şi de orice situaţie. Greu de tratat, o asemenea tulburare complexă se manifestă prin dese atacuri de panică, teamă accentuată faţă de moarte, de nebunie sau de a pierde controlul.

Simptome în funcţie de vârstă

Psihologii susţin că, în general, femeile sunt mai predispuse la fobii decât bărbaţii. Fobia socială sau teama de aprecierile negative este, conform specialiştilor, la fel de răspândită la reprezentanţii ambelor sexe.

Tulburările de anxietate debutează de obicei timpuriu, ne-a spus psihoterapeutul Aniela Minu. “Vârsta medie de declanşare a fobiilor specifice este cea a copilăriei, în timp ce fobiile sociale se dezvoltă la mijlocul adolescenţei, iar tulburările obsesiv-compulsive apar spre sfârşitul adolescenţei”, ne-a explicat ea.

Majoritatea celor care suferă de agorafobie, atacuri de panică şi anxietate are între 20 şi 30 de ani. Tot la această vârstă apare şi fobia socială, mai adaugă psihologul, care afectează între  9,5% şi 16% dintre cetăţenii ţărilor occidentale şi se manifestă prin evitarea situaţiilor sociale. 

Cu toate că fobiile pot dispărea definitiv cu ajutorul a 20 de şedinţe de psihoterapie, psihologii susţin că nu puţini sunt cei care trăiesc şi până la zece ani de spaime până a se prezenta la un specialist.

Pentru a învinge o fobie, psihologii recomandă confruntarea directă cu „ameninţarea”. Acest lucru trebuie să se facă treptat, în prezenţa unui specialist care să controleze situaţia.