Slacktivistul sau activistul de pe canapea

0
Publicat:
Ultima actualizare:
O treime din utilizatorii Twitter susţin că au folosit aplicaţiile pentru susţinerea unor cauze
O treime din utilizatorii Twitter susţin că au folosit aplicaţiile pentru susţinerea unor cauze

O nouă categorie de activişti îşi face tot mai simţită prezenţa în spaţiul virtual: cei care sprijină un protest sau iau parte la diverse evenimente sociale. Totul însă se limitează la mediul online.

De câte ori nu ai fost invitat pe Facebook să te alături unei cauze sau unui eveniment, fie că era vorba de unul caritabil, de o petiţie online sau de promovarea unui protest? Şi de câte ori ai apăsat butonul Like sau Join? De multe ori s-a întâmplat însă ca în secunda următoare să uiţi că sprijini acea cauză?

Dacă te regăseşti în această descriere, află că există şi un termen pentru acest fel de comportament: slacktivistul. Noţiunea vine din limba engleză şi se traduce textual prin „activistul leneş". Termenul a fost folosit prima dată de Dwight Ozard şi de Fred Clark în 1995, cu scopul de a scurta sintagma slacker activism care denumea micile activităţi de susţinere, mai degrabă îndividuale, cum ar fi plantarea unui copac în opoziţie cu participarea la un protest. Astfel,
conotaţia iniţială era una pozitivă.

Adept între virtual şi real

În mai bine de un deceniu, înţelesul termenului slacktivist a fost însă uşor modificat. În prezent, acesta are o conotaţie negativă şi se referă la acţiunile de susţinere a unor cauze fără ca persoana respectivă să depună cu adevărat un efort. De pildă, mulţi „activişti de canapea" participă la proteste printr-un simplu clic sau o postare pe reţelele sociale. „Da, dau «join» la cauze de genul «salvează copacii», «păstrează lumea mai curată», «Ora Pământului», «ajută copiii din Africa» sau «Stop ACTA».

Mă face să mă simt că am participat şi eu la schimbare, indiferent ce înseamnă acest lucru. Până la urmă nu mă costă nimic să dau un clic, nu?", spune Nicoleta Codori (24 de ani), din Bucureşti. Tânăra recunoaşte însă că nu a stins niciun bec cu ocazia Orei Pământului şi că nici nu s-a dus la protestele anti-ACTA organizate în urmă cu câteva luni în Capitală. „Pe frigul acela?!", se justifică Nicoleta.  

Potrivit unui studiu privind utilizarea reţelelor de socializare de către români, realizarea şi susţinerea unor cauze se află pe locul 10 în topul activităţilor de pe astfel de platforme. Cercetarea, realizată de Daedalus Millward Brown la sfârşitul lui 2010, arată că aproximativ 20% din utilizatorii de site-uri de socializare folosesc aplicaţiile respective. În topul celor mai vizitate pentru susţinerea unei cauze se află Facebook, Twitter şi Netlog.

Metodă de a te face cunoscut

Din aceeaşi categorie fac parte şi cei care semnează petiţii online pentru modificarea unei legi, de exemplu, dar şi aceia care subscriu ideilor promovate de o organizaţie. De multe ori însă suportul lor nu se materializează în vreun fel. „Avem peste o mie de fani pe pagina de Facebook, dar ori de câte ori organizăm o strângere de fonduri pentru copiii pe care încercăm să-i ajutăm, în general nu participă decât cei pe care îi şi vedem la sediul fundaţiei noastre, ca voluntari", spune Alexandru Ionescu (30 de ani), membru fondator al unei organizaţii care încearcă să ajute copiii bolnavi, dar din familii fără posibilităţi materiale.



Acesta spune că totuşi există şi avantaje aduse de existenţa atâtor susţinători care, deşi nu contribuie efectiv la atingerea scopurilor fundaţiei, ajută la popularizarea misiunii acesteia. „Fiecare Like pe care îl primim la pagina noastră înseamnă că fundaţia apare pe wall-ul persoanei respective. Deci şi prietenii acesteia văd ce facem noi şi poate sunt şi unii care chiar doresc să se implice la un moment dat. Reţelele sociale sunt până la urmă o formă de promovare destul de eficientă, dar mai ales gratuită", mai explică Alexandru.

"Când mă alătur la o cauză, simt că am participat şi eu la schimbare, indiferent ce înseamnă acest lucru. Până la urmă nu mă costă nimic să dau un clic, nu?''
Nicoleta Codori  24 de ani, Bucureşti

59%  din oameni susţin că internetul i-a ajutat să strângă suporteri pentru o cauză socială.

85% din persoanele care utilizează Twitter sunt membre active ale unor grupuri sociale.

80% din utilizatorii de internet sunt membri activi ai unor grupuri sociale.

Internetul, „ţara" tuturor posibilităţilor

În ciuda faptului că există multe voci împotriva „activiştilor de canapea", un studiu condus de profesori de la Universitatea Georgetown (SUA) a arătat că aşa-numiţii slacktivişti sunt mai dispuşi să ia parte la acţiuni notabile. Astfel, „protestatarii de  canapea" participă la de două ori mai multe activităţi decât cei care nu se încadrează în această categorie, iar „acţiunile lor au un mai mare potenţial de a-i influenţa pe alţii", se mai arată în studiul „Dinamica participării la cauze".

De altfel, termenul de slacktivism a fost folosit şi pentru a descrie reacţia lumii la cutremurul din Haiti, din 2010. Crucea Roşie a reuşit să strângă aproximativ 5 milioane de dolari în doar două zile prin intermediul SMS-urilor. Popularizarea acţiunii s-a făcut şi prin intermediul reţelelor sociale şi de microblogging.

Potenţial mare de voluntariat

Facebook Causes este una dintre cele mai populare aplicaţii de pe reţeaua socială, având peste 100 de milioane de fani, din cei 900 de milioane de utilizatori ai reţelei. A fost fondată în 2007 şi are ca scop găzduirea unor cauze şi strângerea de fonduri pentru acestea. Până în prezent, prin intermediul aplicaţiei s-au strâns aproximativ 30 de milioane de dolari.

Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, scepticismul vizavi de eficienţa slacktiviştilor este destul de mare. Specialişti în sociologie şi antropologie citaţi de presa americană susţin că mediile sociale pot fi folosite mai degrabă ca formă de protest sau de mobilizare la nivel local, însă efectele nu sunt la fel de vizibile în ceea ce priveşte o problemă globală.

info

„Democraţia presupune să te legi, să participi la diverse cauze. Înainte maximumul de comoditate în participare era să trimiţi bani prin poştă. Lucrurile au evoluat însă. Potenţialul de voluntariat este foarte mare şi este normal ca internetul să reunească astfel de cauze. Problema este că au de câştigat nu neapărat cele care sunt mai arzătoare, ci cele care beneficiază de o campanie de marketing mai eficientă", explică psihologul Bogdan Lucaciu, din Bucureşti.

Specialistul avertizează însă că, uneori, aşa-zişii activişti de pe internet pot fi persoane cu reale probleme psihice, care găsesc astfel un mod de a-şi exprima frustrările.

„Pentru unii e chiar benefic, pentru că îşi consumă energia în acest fel. Nu ştiu dacă în public ar putea adopta comportamentul pe care îl au în spaţiul virtual", conchide specialistul.

Click pe infografie

image
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite