Singur în oraşul mare

Persoanele singuratice sunt printre cele mai inventive fiinţe când vine vorba de a evita contactul cu ceilalţi

Tinerii care încep o viaţă nouă, departe de părinţi şi prieteni vechi, într-un oraş străin,  ajung de multe ori să se refugieze voluntar între cei patru pereţi ai casei lor. Nu sunt sociopaţi. Nici măcar nu le este frică să iasă din casă şi se simt bine în compania celorlalţi. Au peste 200 de prieteni pe reţelele sociale.

Cu toate acestea, refuză de multe ori ieşirile cu cei apropiaţi şi preferă să rămână la căldură, în casă, decât să danseze sau să-şi împartă problemele cu aceştia. Persoanele singuratice sunt printre cele mai inventive fiinţe când vine vorba de a evita contactul cu ceilalţi.

De cele mai multe ori, găsesc motive de-a dreptul ciudate pentru a refuza o invitaţie: nu au bani, le vine instalatorul ca să le schimbe ţevile, deşi este duminică seara, sau, pur şi simplu, e frig afară. Cu toate că singuraticii sunt priviţi straniu de apropiaţi, care insistă că le-ar fi mai bine într-un anturaj social, ei nu se văd într-o lumină proastă. Problemele pot apărea însă când se aşteaptă mai puţin.

Încrederea scăzută ne ţine în casă

Mirabela P. (22 de ani), din Ploieşti, a terminat o facultate de ştiinţe ale comunicării, dar, deocamdată, nu are un loc de muncă. Spune despre sine că nu se consideră o persoană antisocială, dar, cu toate acestea, ieşirile ei în oraş se pot număra pe degetele de la o mână. Locuieşte singură de la vârsta de 16 ani, când părinţii ei au plecat la muncă în străi­nătate. În anii studenţiei a fost nevoită să-şi împartă locuinţa cu alţi colegi, însă perioada de independenţă forţată îşi pusese deja amprenta asupra ei. „Am avut zile când nu puteam suferi prezenţa altor oameni în apartament", mărturiseşte tânăra.

Mirabela spune acum că i se întâmplă să nu iasă cu zilele din casă. „Nu sunt genul care să se distreze în cluburi, mă simt strâmtorată, am impresia că atrag priviri ciudate. Ca să mă simt cu adevărat bine trebuie să fiu într-o formă senzaţională, lipsită de stres sau în compania oamenilor care mă alimentează cu energie", spune tânăra.

Specialiştii spun că, într-adevăr, atitudinea tinerei poate veni din lipsa de încredere în sine, persoanele introvertite simţindu-se mai ocrotite la adăpostul propriului cămin, decât în public, unde nu se pot proteja de fricile personale. „Există persoane care se simt observate, criticate, evaluate şi ele tocmai asta evită cu îndârjire", explică psihologul Keren Rosner.

Justificări peste justificări

Prietenii Mirabelei îi înţeleg atitudinea, dar încearcă în continuare să o scoată din cochilia în care s-a închis: „Trag de mine, săracii, să ieşim. În repetate rânduri îmi amintesc de câte ori i-am refuzat anterior şi folosesc asta ca argument". Scuzele fetei sunt multiple: nu are bani, este indispusă. De asemenea, ea consideră că este foarte greu să găseşti o distracţie plăcută sau oamenii potriviţi.

„Ca să te distrezi cred că e suficient să fii într-o companie plăcută, cu ceva de băut şi multe de povestit. Numai că e destul de greu să găseşti o persoană care să vorbească mult şi plăcut în acelaşi timp", spune tânăra.  Ea realizează că această izolare voluntară are însă şi efecte nedorite. „Îmi scade şi mai mult cheful, devin nesuferită, mă simt deprimată şi-mi este mereu foarte somn", spune Mirabela.

Compania plăcută poate fi elementul decisiv în integrarea unui izolat social, după cum spun specialiştii. O experienţă plăcută poate schimba conduita acestuia. În plus, nu trebuie uitat că socializarea, în limitele ei proporţionale, este un factor de echilibru. Bucuria comunicării cu ceilalţi, empatia, activarea unor trăiri speciale, schimbul de idei şi experienţele îmbogăţesc prin complexitate viaţa psihică. „Ca să convingem o astfel de persoană să ni se alăture în cercul social, invitaţia trebuie făcută cu tact şi nu prea insistent. Este posibil să reacţioneze cu adversitate şi să găsească justificări suplimentare. Acest comportament poate să fie remediat prin rezolvarea problemelor profunde, reale şi prin suportul celor apropiaţi, prin delicateţea şi prin loialitatea celor în care are încredere", spune Keren Rosner.

Există şi o parte bună în singurătate

Numărul celor care locuiesc singuri este într-o continuă creştere, arată studiile, iar acest lucru le influenţează trăsăturile sociale. Potrivit Institutului Britanic de Statistică, în următorii 20 de ani, cei care vor trăi singuri vor deveni categoria majoritară, adunând aproape 44% din numărul total al populaţiei. Motivele din spatele alegerii de a fi solitari stau însă şi în evoluţia demografică. Astfel, din ce în ce mai multe femei aleg să se căsătorească mai târziu. Cele care trăiesc iubiri pasagere, locuiesc singure sau în coabitări de scurtă durată.

Totuşi, potrivit unui studiu american recent, citat de presa britanică, cei care nu ies atât de mult în oraş se pot considera la fel de fericiţi ca şi cei care au o viaţă socială foarte activă. A nu ieşi în oraş şi a locui singur nu sunt neapărat situaţii disperate şi în care o persoană nu şi-ar putea găsi fericirea. Specialiştii care aprobă singurătatea relativă pun accent pe libertatea individuală pe care aceasta o aduce, dar şi pe dezvoltarea personală. „Persoanele de acest fel nu ies în cluburi la fel de des ca ceilalţi. Tind să petreacă mai mult timp cu reflecţii spirituale şi sunt acel tip de persoane care sunt mai fericite", susţine Bernardo Carducci, unul dintre cercetători care au participat la studiu.

"Dacă nu ies deloc, îmi scade şi mai mult cheful, devin nesuferită, mă simt deprimată şi-mi este mereu foarte somn."
Mirabela
şomeră

Cum să fii fericit când stai singur în casă

Site-ul ehow.com a găsit cinci metode pentru fericirea în izolarea voluntară, atât timp cât aceasta nu este dusă la extreme.

- Încearcă să te vezi cu prietenii sau familia măcar o dată pe săptămână. Dacă părinţii locuiesc într-un alt oraş sau în altă ţară, contactul telefonic trebuie menţinut oricând este posibil. Traiul în singurătate poate induce cu uşurinţă sentimente de singurătate şi depresie din cauza lipsei de interacţiune socială.

- Înscrie-te într-un grup care-ţi împarte pasiunile şi în care le-ai putea pune în practică. De exemplu, dacă hobby-ul tău este să pictezi, în oraş există destule cursuri de pictură unde poţi interacţiona cu alţi pasionaţi.

- Adoptă un animal dacă ai început să te simţi deja singur. Un câine poate să-ţi ofere o companie la fel de plăcută ca şi cea a oamenilor.

- Găteşte mâncărurile tale preferate. Gândeşte-te că atunci când vei locui cu cineva nu vei mai putea să mănânci doar ce îţi place ţie şi va trebui să te adaptezi unui meniu comun.

- Umple locuinţa cu lucrurile pe care le apreciezi. Când locuieşti singur, gusturile tale sunt cele mai importante şi ai libertatea de a transforma locuinţa după dorinţele tale, indiferent de bunul gust.