Să învăţăm „afacereza“

Managerii străini au introdus deja limbajul corporatist în companii

Exprimarea de tip corporatist, încărcată de anglicisme, a fost adoptată în companiile româneşti. Limbajul corporatist sau limba „afacereză“ are două mari calităţi, susţin specialiştii: sună important şi maschează incompetenţa.

Este folosit în mai toate firmele româneşti, mai ales de către şefi şi mai ales în şedinţe. De cele mai multe ori, „afacereza" este preferată, deşi există suficiente cuvinte echivalente în limba română.

Anton N. (25 de ani) este angajat la o multinaţională, unde deserveşte departamentul advertising. Adică, pe româneşte, munceşte la secţia publicitate. El povesteşte că într-o dimineaţă, la un „meeting", managerul dotat cu o superbă „general assistant" ce-i şade mereu la stânga i s-a adresat în felul următor: „Dragă Tony, nu ştiu dacă ai skillurile necesare pentru acest task. În mod evident ai o problemă de mindset şi nu pari destul de focusat pentru a respecta un deadline. E clar, nu eşti în top shape, aşa că-ţi recomand - de fapt, ce zic eu recomand, e chiar un must - să faci un training înainte de-a încheia deal-ul. Ok, ne vedem mâine la un lunch să mai discutăm. Lasă-ţi bussiness cardul la front desk."

Traducerea

Tălmăcirea din „afacereză" în română sună cam aşa: „Dragă Anton, nu ştiu dacă ai abilităţile necesare pentru această sarcină de serviciu. În mod evident ai o problemă de mentalitate şi nu pari destul de concentrat pentru a putea respecta un termen-limită. E clar, nu eşti în cea mai bună formă, aşa că-ţi recomand - de fapt, ce zic eu recomand, e chiar o condiţie obligatorie - să urmezi un program de pregătire înainte de-a încheia afacerea. În regulă, ne vedem mâine la masa de prânz să mai discutăm. Lasă-ţi cartea de vizită la recepţie."

Povestea lui Anton N. - e drept, uşor exagerată - arată cum se poate face abuz de „afacereză" şi cum acest gen de limbaj este folosit uneori fără nicio motivaţie tehnică. Explicaţia pentru un astfel de abuz o oferă sociologul Alfred Bulai, care găseşte o legătură directă între cantitatea de anglicisme folosite de o persoană şi nivelul ei de competenţă profesională. „De regulă, limbajul corporatist este utilizat pentru a masca incompetenţa prin cuvinte sofisticate. Predispuşi la folosirea cuvintelor care sună bine, dar nu spun nimic deosebit sunt angajaţii prea puţin calificaţi şi cărora le e mai uşor să înveţe jargonul decât meseria. De asemenea, cu cât este un individ mai bine pregătit într-un domeniu, cu atât va folosi mai puţini termeni tehnici", explică Alfred Bulai.

„Cine-i, maică, «target» ăsta?"

Limbajul corporatist a apărut pentru prima dată în România după 1989. Era ceva nou, suna foarte american şi, când îl foloseai, te făcea să pari important şi deştept. În consecinţă şi cu sprijinul total al internetului, a fost adoptat cu entuziasm şi a pătruns în toate domeniile de activitate, de la comerţ la presă.

Apoi au apărut companiile străine pe piaţa din România şi au lansat o modă, aceea de-a ascunde jena ocupării unui post neînsemnat în cadrul firmei în spatele unei denumiri pompoase. „Aceste companii au creat un limbaj special prin care au redefinit anumite poziţii mai puţin importante. Aşa, banala femeie de serviciu a devenit «hygiene manager». Evident, moda a fost ulterior copiată de români", completează sociologul Alfred Bulai. 

Odată cu firmele mari străine au apărut şi şefii străni, iar „afacereza" a triumfat definitiv. „Când m-am angajat, în 2001, toţi şefii de departamente erau străini, deci vorbeam mai mult engleza decât româna. Încet-încet, am început să vorbesc diferit şi cu colegii mei români: trei cuvinte în engleză, unul în română şi multe acronime. Acum folosesc limba asta ciudată tot timpul - şi când mă duc la mama în vizită şi când ies la un suc cu amicii. Cu prietenii mă înţeleg uşor, pentru că şi ei lucrează în companii mari şi vorbesc la fel. Cu mama e mai greu, ea a trăit tot timpul la ţară şi nu pricepe deloc ce e «targetul» şi de ce sunt atât de stresată de el. Cine-i, maică, «target» ăsta? - aşa mă întreabă", spune amuzată Aurora Minculescu (30 de ani), şefa departamentului de comunicare al unei multinaţionale. Sau „communications manager", după cum scrie pe cartea ei de vizită.

Efectele asupra limbii române

Limba română se modifică permanent, iar dacă anglicismele folosite în corporaţii vor dăinui în timp, atunci ele vor fi asimilate, spune profesorul Stelian Dumistrăcel, de la Institutul de Filologie Română „A. Phlippide" din Iaşi. „Nu-i nimic rău în asta. Atitudinea corectă nu este lupta cu uzul unui cuvânt. Au fost destui care au intrat la un moment dat în vocabular, dar apoi s-au perimat. Limba română nu este o închisoare care trebuie păzită de gardieni. Ea nu are nevoie să fie apărată de viitor; ea se apără singură", adaugă Stelian Dumistrăcel.

"De regulă, limbajul corporatist este utilizat pentru a masca incompetenţa prin cuvinte sofisticate."
Alfred Bulai
sociolog

"Mama a trăit tot timpul la ţară şi nu pricepe deloc ce e targetul şi de ce sunt atât de stresată de el."
Aurora Minculescu
director de comunicare

Mic dicţionar „afacerezo" - român

skilluri - abilităţi
e un must - e obligatoriu
meeting - şedinţă
team building - excursie cu colegii
content - conţinut
trend - tendinţă
HR - Resurse Umane
PR - Relaţii Publice
a se focusa - a se concentra
target - obiectiv
lunch - masa de prânz
deal - afacere
training - pregătire
trigger - factorul declanşator
brand - marcă
in top shape - în cea mai bună formă
parenting - îngrijitul copiilor
front desk - recepţie
catchy - atrăgător, interesant
downshifting - traiul simplu
busy - ocupat
manager - şef
task - sarcină de serviciu
job - loc de muncă
deadline - termen-limită
board - consiliul director
challenge - provocare
feedback - reacţie