Romica Jurca, meteorolog, prezentator meteo: „În concediu sunt cu ochii pe cer şi cu urechile la prognoză“

Romica Jurca (56 de ani) îşi aminteşte că, într-o zi din decembrie 1989, a nins abundent, deşi ea nu anunţase ninsoare. Urma să fie sancţionată, pentru că Ceauşescu efectua o vizită în Capitală şi l-a nins, dar zilele următoare a venit Revoluţia.

Romica Jurca arată la fel ca în copilăria mea, când prezenta rubrica meteo. O prezintă şi acum, după 33 de ani, şi se pare că-i place la fel de mult să facă asta. Altfel nu este explicaţie la faptul că nu a putut să răspundă la interpelările repetate: „Şi totuşi, ce altceva vă mai place să faceţi sau aţi mai făcut?". De călătorit nu prea a avut timp să călătorească, este mamă şi soţie a doi copii mari de acum, şi zilele ei seamănă una cu alta: în prima parte a zilei este meteorolog la Administraţia Naţională de Meteorologie şi în a doua, prezentator la TVR. Vremea afară ce se mai schimbă.

„Weekend Adevărul": De ce aţi ales specializarea Meteorologie în facultate?

Romica Jurca: Am îndrăgit foarte mult Matematica şi Fizica, iar această specializare se regăsea în cadrul Facultăţii de Fizică. Am avut în liceu profesori exigenţi, şi a trebuit să învăţ. L-am avut ca profesor de Fizică pe directorul adjunct al liceului, care, la prima oră de curs a venit cu un teanc de culegeri cu probleme de Fizică, abia le căra, şi ne-a spus: „Am auzit că sunteţi cea mai bună clasă din şcoală, oare îmi ajung culegerile astea?". Şi învăţam de ruşine. La „Meteorologie" am ajuns printr-o conjunctură, a trebuit să optez din anul trei pentru cursuri de specialitate, aşa că am trecut la „Meteorologie şi Fizica atmosferei" din curiozitate.

Aţi descoperit pe parcursul anilor de facultate o fascinaţie pentru acest domeniu sau aţi fost un student disciplinat şi atât?

Da, disciplinat, deşi mai chiuleam uneori de la cursuri. Nu pot să spun că mi-a plăcut ceva în mod deosebit. Am învăţat ce a trebuit să învăţ. Când am ajuns la Institut (Administraţia Naţională de Meteorologie) am găsit la Colegiul de Prognoză colegi care se certau că vin nori, că nu vin, şi eu vedeam doar nişte curbe şi nişte valori. În zgomotul acela mă gândeam unde să mă duc în Institut ca să se vorbească şi pe limba mea. Mi se părea că am ales drumul greşit; nu înţelegeam aproape nimic. Dar odată ce am început să gust din tainele atmosferei m-a prins un microb de care ­n-am mai scăpat.

Se răsfrânge în vreun fel acest virus în viaţa de zi cu zi?

În concediu sunt cu ochii pe cer şi cu urechea la radio, să ascult prognoza. Când aud textul citit de redactorul de la radio, cam ştiu care
dintre colegii mei de la Insti­tut a fost de serviciu, le-am învăţat formulările. Eu sunt de pe lângă Câmpulung Muscel, o zonă care n-a fost colectivizată, şi, în copilărie, mama ne spunea: „Astăzi mergem să strângem fânul, va fi o vreme frumoasă". Şi noi ne uitam pe geam şi vedeam că plouă. Dar în jumătate de oră ploaia înceta şi afară se însenina. Când am ajuns la Institut şi am început să pricep cu ce se mănâncă meteorologia, am realizat că era vorba de curenţi, de modul în care se realizează circulaţia aerului. Şi mama se familiarizase cu aceste manifestări ale vremii şi intuia, în funcţie de cum bătea vântul, ce o să se întâmple. Oricum, nu am putut niciodată să-mi explic de ce atunci când cânta cocoşul mai spre seară se făcea vreme frumoasă a doua zi.

Cum vă amintiţi de dumneavoastră în copilărie?

Eram un copil firav, dar foarte energic. Mă căţăram în toţi prunii şi cireşii din curte. Aveam grădini în apropierea casei şi mă jucam acolo cu alţi copii. După aceste grădini, venea pădurea şi apoi muntele. În patru ore de mers ajungeam pe vârful Iezer-Păpuşa.

Făceaţi drumeţii cu părinţii?

Nu făceam, pentru că părinţii aveau de muncă şi chiar bună parte din energia noastră, a copiilor, au direcţionat-o înspre muncă. Aveam furca şi grebluţa noastră, am fost la adunat fân, am săpat, am cosit...

Cu cine semănaţi mai bine dintre părinţi?

Cu mama, şi la fizic, şi la temperament. Mama era foarte hotărâtă, în tot ceea ce făcea. Nu-i plăcea să nu se ţină de cuvânt. Şi asta am moştenit-o şi eu.

Cum s-a întâmplat să veniţi la TVR?

La acea vreme, Televiziunea Publică avea ca prezentatori meteo oameni ai Institutului, meteorologi. La un moment dat, mi-a venit rândul şi mie să prezint. Era să am nişte probleme la început pentru că au fost câţiva oameni de bine au spus că am rude în străinătate. Dar nu s-a întâmplat nimic, până la urmă. Am dat probă de dicţie şi telegenie şi la primele trei apariţii nu am avut niciun fel de emoţie sau trac. După o lună de zile, s-a întâmplat ceva. Am ajuns în studio şi nu am găsit niciun prezentator acolo. Aproape că începuse genericul de Telejurnal şi eu, fiind la început, mă gândeam, panicată, că vor începe cu buletinul meteo. Dar nimeni nu spunea nimic. Imediat a apărut prezentatorul de ştiri interne, s-a aruncat pe scaun, a apărut pe ecran şi a început: „Decret al Comitetului Central al Partidului Comunist Român privind raţionalizarea energiei electrice". Era decembrie 1986. Când mi-a venit rândul, eram, din cauza stresului, epuizată.

Prezentând unul din nenumăratele jurnale meteo, la Televiziunea Română

Dar aţi intrat vreodată în contact cu cenzura comunistă?

Nu, ţin minte doar că la un moment dat ni se cerea să nu mai pronunţăm denumirea unor zone geografice, Câmpia Română spre exemplu, pentru că asta s-ar putea interpreta că „fragmentăm ţara".
 
Şi aţi evitat această expresie?

Nu am evitat-o şi totuşi nimeni de la primele cabinete ale ţării nu a reacţionat. Ne mai spunea cineva din Regie: „Arăţi cam bine astăzi, s-ar putea să se primească un telefon!"; trebuia să avem grijă la decolteu sau la bluziţele fără mânecă. Am primit odată la Institut un telefon de la un telespectator, la care chiar eu am răspuns. Era o doamnă care voia să vorbească cu directorul Institutului, să mă reclame că de câte ori mă îmbrac la Jurnal cu bluză groasă, a doua zi se schimbă vremea. Voia să îi spună directorului ca acesta să mă pună pe mine să mă îmbrac cu bluze din mătase naturală. I-am spus că o să-i transmit.

"Eram un copil firav, dar foarte energic. Mă căţăram în toţi prunii şi cireşii din curte.''

„Odată îmi plăcea să tricotez, dar nu am destul timp liber"

Spuneaţi undeva că mereu sunteţi bucuroasă că vremea de afară se supune prognozei pe care aţi făcut-o. Aveţi şi momente de nemulţumire?

Da. Eu ca meteorolog am şi eu părerea mea. Am 33 de ani de prognoză meteorologică. Dar, ca prezentator TV, trebuie să respect strict prognoza Institutului, stabilită de colegii care sunt de serviciu în ziua respectivă.

Şi se întâmplă să aveţi altă părere. Ce faceţi în cazul acesta, o citiţi deşi nu sunteţi de acord cu ea?

Din vorbe, pot să-i fac pe oameni să înţeleagă (zâmbeşte cu subînţeles).

Dar s-a întâmplat ca propria dumneavoastră prognoză să fie încălcată flagrant de vreme?

Da. Era decembrie 1989 şi fusesem de tură, împreună cu colegul meu Constantin Ţicu; erau şapte grade afară când am ieşit de la Institut şi am luat metroul spre casă. Când am ieşit de la metrou, oamenii de pe stradă aveau un strat de zăpadă peste căciuli şi gulerul de la haine. Ningea de nu se vedea magazinul de peste drum. Nu mi-a venit să cred. Noi nu dăduserăm nimic despre ninsoare în ziua respectivă. S-au depus vreo 25 de centimetri de zăpadă. Când am ajuns acasă, soţul mi-a spus că mă sunaseră de mai multe ori de la serviciu. În ziua aceea, tovarăşul făcea o vizită în Capitală, pe la nu ştiu ce uzine, fabrici şi nu ştia că o să ningă, pentru că noi nu am anunţat. Dar era decembrie 1989, şi în câteva zile a venit Revoluţia şi am scăpat.

Ce vă place să faceţi cu restul timpului dumneavoastră, neocupat de profesie? Înţeleg că vă place să gătiţi.

Trebuie să gătesc (râde). Nu e un hobby. Odată, îmi plăcea să tricotez, dar nu am destul timp liber.

Aţi avut vreun fan nebun sau perseverent, care să vă scrie la TVR, de-a lungul timpului?

Da, este unul din judeţul Iaşi, care îmi trimite în fiecare an felicitări cu urări dintre cele mai frumoase, dar niciodată nu se semnează. A mai fost unul, la Cluj, care mi-a scris că este reprezentantul tuturor fanilor mei de pe raza judeţului şi că ar vrea să ne întâlnim, ca să-mi transmită toate mesajele lor (îşi ia o mutră serioasă). Într-o altă scrisoare mi-a propus să mă înscrie la Caritas, pe banii lui. După ce câştigam, îşi lua el cotă-parte.

Este o persoană despre care puteţi spune că v-a influenţat destul de mult în viaţă?

Nu ştiu. Părinţii mei. Mereu am avut încredere în ceea ce mi-au spus. Şi mai este şi ceea ce am văzut acasă, modul în care s-au comportat; la noi în casă nu s-a ţipat, nu s-a strigat.

Există un cuvânt care să vă caracterizeze foarte mult?

Sociabilă. Foarte sociabilă. Am ajutat pe cine am putut, când am putut, dezinteresat. Nu aştept răsplată la binele pe care-l fac. 

"A mai fost un fan la Cluj, care mi-a scris că este reprezentantul tuturor fanilor mei de pe raza judeţului şi că ar vrea să ne întâlnim, ca să‑mi transmită toate mesajele lor.''

"Mereu am avut încredere în ceea ce mi-au spus părinţii mei. La noi în casă nu s-a ţipat, nu s-a strigat.''

Una din două

- Ce sentiment găsiţi că e mai interesant, nostalgia sau regretul? Nostalgia.
- În care parte a zilei vă simţiţi cel mai bine, seara sau dimineaţa? Seara. Am o energie incredibilă seara.
- Ce calităţi preferaţi la un domn, răbdarea sau perseverenţa? Ambele, cu menţiunea că perseverenţa să fie într-o direcţie bună.
- Ce alegeţi între un câine şi o pisică? Câinele.
- Munte sau mare? Munte.
- Ce floare vă place mai mult, roza sau cimbrişorul de câmp? Cimbrişorul.
- Dacă ar fi să desenaţi cuvântul furtună, ce imagine aţi alege, un om furios sau un câine care latră? Un om furios.
- Maestru sau discipol? Discipol.
- Ce preferaţi, vremea ploioasă sau ninsoarea? Îmi place atunci când ninge.
- Pictura sau fotografia? Pictura.

CV            

- 20 de ani la TVR
- Numele : Romica Jurca
- Data şi locul naşterii: 14 februarie 1955, Câmpulung Muscel
- Starea civilă: Căsătorită, doi copii
- Studiile şi cariera:
- Facultatea de Fizică, secţia „Meteorologie şi Fizica Pământului" (acum „Fizica atmosferei şi Meteorologie")
- Şi-a început activitatea imediat după absolvirea Facultăţii ca meteorolog previzionist, gradul 1, în Administraţia Naţională de Meteorologie
- Din 1986 s-a angajat ca prezentator meteo la TVR
- În 1991 a reprezentat România la Festivalul de Clipuri Meteo de la Paris
- Locuieşte în:  Bucureşti