Pericolele din spatele „ţicnelii“ tinerilor
0
Adolescenţii de azi sunt percepuţi de adulţi ca venind de pe altă planetă. Înjură la fiecare frază, vorbesc tare şi râd. Nici felul în care se îmbracă nu este văzut cu ochi buni de adulţii care repetă întruna „pe vremea noastră nu era aşa!“.
Patru puşti de vreo 17 ani se năpustesc pe uşile tramvaiului ca să apuce un loc. Au noroc, se află la capăt de linie. Se aşază doi pe partea stângă şi doi pe dreapta, cu picioarele lejer depărtate şi proptite de podeaua culoarului de trecere.
„Bă, eu vreau să mă fac gabor, frate. Adevărat vorbesc, să moară mama", începe discuţia unul dintre ei, pe un ton ridicat. Amicul de lângă îl ia la rost: „Păi, ce mă, eu dacă vreau nu pot să mă fac gabor?". „Nu ştiu, dar să-mi moară mie ce-am mai scump dacă nu mă primesc ăia la criminalistică, la d'alea grele, nu aşa, gabor pe stradă", i-o retează băiatul.
Un al treilea, aşezat de partea cealaltă, îi întrerupe: „Daţi-vă, mă, încolo că mă plictisiţi cu tâmpeniile voastre", şi începe să fredoneze o manea, asigurându-se că îl aude toată lumea din tramvai. Al patrulea se enervează: „Bă, voi nu mai râdeţi?", iar puştii se execută. După câteva staţii, tramvaiul se aglomerează, iar ei îşi continuă nestingheriţi discuţia, aşezaţi confortabil pe scaune, ca la bar.
Maşini, viteză şi prafuri
Imediat după sesiunea de hlizeală, unul dintre băieţi îl întreabă pe altul: „Băi, Bogdane, de ce nu-ţi iei mă şi tu un Logan? Faci repede şcoala şi te-ai scos, că ai împlinit vârsta".
„Băi, frate, da' ce crezi mă, că am eu bani de Logan? N-am, frate, abia am reuşit să fac rost de bani de la ai mei pentru «Mary» ( marijuana, în jargon). Că mergem sâmbătă la munte şi parcă văd că o ţinem ca proştii doar pe bere", îi răspunde puştiul, mai mult şoptind.
Cel de-al patrulea, ceva mai tăcut până acum, se avântă şi el în conversaţia amicilor lui: „Bă, cretinilor, am văzut pă internet un Chevrolet beton care a intrat într-un camion şi s-a răsturnat, s-a făcut praf". Un alt puşti, cu ochii mari:
„Bă, eşti nebun?... în Bucureştiu' ăsta sunt treceri de pietoni din zece în zece metri. Dacă bagi şi tu ca nebunu' un pic de viteză, îţi iese o babetă în drum şi mai faci şi accident, strici maşina". „Da' ce te faci, mânca-ţi-aş, dacă-ţi iese un câine?", întreabă altul. „Dă-l, bă, dracu', că-ţi strică şi maşina", încheie unul dintre ei.
Adulţii, înverşunaţi pe sminteala tinerilor
O doamnă cam la 50 de ani îi priveşte siderată şi-i zice alteia: „Nu mai au niciun pic de jenă. Înjură ca la uşa cortului. Pe vremea mea...", şi-aşa se porneşte o întreagă dezbatere în care se implică cu patos călătorii de vârsta a doua spre a treia.
Îndârjirea cu care adulţii discută despre „adolescenţii din ziua de astăzi" porneşte adesea de la felul în care aceştia din urmă se îmbracă, vorbesc sau se comportă în societate. „Pe vremea mea, nu vorbea nimeni aşa urât pe stradă, eram mai educaţi la vârsta asta. Nu ştiu dacă din cauza constrângerilor sau a educaţiei, dar aveam respect pentru cei de lângă noi", prezintă Aurelia Dumitrescu (65 de ani) tabloul adolescenţei sale.
„Îmi amintesc că, din teribilism, mi-am cumpărat nişte ciorapi din nailon cu care m-am dus a doua zi la şcoală. Şi nu ştiu cum s-a nimerit că în ziua aia a trecut directoarea pe la clasă şi m-a văzut. A luat o forfecuţă de unghii din cancelarie şi i-a făcut bucăţi. O altă colegă de-a mea a rămas corigentă la o materie şi a trebuit să vină cu părinţii la şcoală pentru că a fluierat în clasă", îşi aminteşte femeia.
Constantina Trifan (43 de ani), vânzătoare de ziare în Piaţa Romană - pe unde se perindă mulţi dintre puştii de azi -, crede că singura diferenţă între adolescenţii de acum şi felul în care mergeau lucrurile pe vremea când ea era adolescentă constă în faptul că primii dispun de tot soiul de tehnologii şi-şi pot procura foarte uşor droguri.
„Şi noi făceam tâmpenii, vorbeam tare, ne îmbrânceam, petreceam. Parcă, totuşi, ei sunt mai presaţi de societate să-şi facă un rost ca să-şi câştige traiul, în comparaţie cu noi. Pe atunci, erai sigur că după şcoală eşti repartizat undeva, într-o uzină", explică femeia.
La vremuri noi, sminteli noi
Fumatul, consumul de alcool, limbajul injurios, chiulul sau o viaţă sexuală activă nu mai reprezintă pentru tinerii de azi forme de teribilism întrucât au devenit comportamente „normale" în rândul celor născuţi şi crescuţi în democraţie, arată sociologul Florian Niţu, coordonatorul studiului „Barometrul adolescenţei - 2009".
Pentru tinerii din mediul urban, care au o mai mare libertate de exprimare a teribilismului - asigurată de anonimatul oferit de oraş -, consumul de droguri sau combinarea substanţelor halucinogene cu ţigările şi alcoolul au devenit forme de epatare.
„Trăim într-o cultură a drogurilor"
Psihologii şi sociologii consideră că indignarea pe care o manifestă adulţii faţă de adolescenţii aflaţi în căutarea independenţei şi a afirmării este cauzată tocmai de diferenţele enorme dintre generaţii.
„Dacă teribilismul din perioada comunismului era supus unui control social puternic, el a fost trăit mult mai intens în urmă cu 30-40 de ani. În anii '70, să fii rocker şi să ai părul lung era un comportamet teribilist cu vocaţie revoluţionară. Pentru cei născuţi şi crescuţi după Revoluţie, toleranţa şi diversitatea au devenit elemente definitorii", explică sociologul Florian Niţu.
Dificultatea cu care părinţii şi bunicii adolescenţilor de astăzi s-au adaptat la democraţie a sporit şi mai mult prăpastia dintre generaţii. Din cauza stilului alert de viaţă pe care-l au acum părinţii lor, copiii s-au înstrăinat de familie, de şcoală sau de comunitate.
Mai mult, „modelele promovate astăzi - egoismul, individualismul, plăcerea şi succesul imediat sau mulţumirea de sine - nu mai corespund cu modelele de acum 30-40 de ani. Stăpânirea de sine, răbdarea, perseverenţa etc.", explică psihologul Aniela Minu.
Viaţa adolescenţilor este mult mai stresantă azi şi pentru că au acces la o mulţime de informaţii care-i îngrozesc. Neavând capacitatea de a le filtra şi de a le înţelege, cel mai uşor pentru ei este să se refugieze în droguri, mai crede Minu. „Substanţele halucinogene devin astfel un surogat al căutării unei semnificaţii, o reacţie la plictiseala la care sunt supuşi zilnic din cauză că părinţii sunt ocupaţi, profesorii adesea neinteresaţi de problemele lor, iar prietenii nu ştiu cum să-i ajute", arată şi psihologul Lena Rusti.
Heroina, mai ieftină decât canabisul
Un adolescent îşi poate procura foarte uşor droguri legale de la aşa-numitele „magazine de vise", dar şi substanţe interzise, de la prieteni sau de la dealeri.
„La noi, spre deosebire de restul lumii, heroina - un drog extrem de nociv, este mult mai ieftină decât canabisul. O doză de heroină se vinde de la 35 de lei până la 50 de lei, în timp ce un gram de canabis costă circa 70 de lei", detaliază medicul psihiatru Eugen Hriscu. Pentru toate aceste motive, psihologul Aniela Minu consideră că „trăim într-o cultură a drogurilor".
Triunghiul părinţi - profesori - prieteni
În contextul în care autoritatea părinţilor şi a cadrelor didactice este într-o continuă scădere, adolescenţii găsesc alinare şi îndrumare în rândul prietenilor cu care-şi petrec majoritatea timpului liber.
Informaţiile pe care le primesc de la aceştia sunt contradictorii, la fel ca şi cele pe care le găsesc pe internet. Astfel, adolescenţii nu mai disting între ceea ce e bine şi ceea ce e rău, observă psihologul Iulia Oprea.
Tot din acest motiv şi din cauza faptului că în cercul de prieteni accesul la droguri este facilitat şi încurajat, medicul psihiatru Eugen Hriscu s-a implicat cu organizaţia non-guvernamentală pe care o conduce (ALIAT), alături de cei de la Fundaţia Vodafone, într-o campanie de prevenire a consumului de droguri în licee.
Abilităţi de viaţă la orele de curs
„Drogurile reprezintă cea mai mare problemă în rândul tinerilor la ora actuală. Asta pentru că adolescenţii mizează pe «totul sau nimic» şi au câteva mituri cum ar fi «canabisul nu dă dependenţă»", explică Hriscu concluziile la care a ajuns după finalizarea proiectului „Ştiu că pot!".
El crede că soluţia nu vine din simpla prezentare a consecinţelor drogurilor, ci din rezolvarea problemelor cu care se confruntă tinerii, pentru a nu avea motive să recurgă la asemenea substanţe.
„Am mers pe predarea unor cursuri de abilităţi de viaţă: cum să se descurce în anumite situaţii, cu părinţii, profesorii sau cum să reziste la presiunea grupului. Astfel, le-am câştigat interesul, iar mulţi dintre ei au ajuns să acceseze singuri site-ul www.stiucapot.ro pentru a vedea ce se întâmplă cu ei atunci când consumă un anumit drog", povesteşte Hriscu.
"Mulţi tineri consumă droguri legale din «magazinele de vise», însă nimeni nu a analizat ce conţin acestea."
Eugen Hriscu
medic psihiatru
Top 5 cele mai dăunătoare obiceiuri
Peste 1.200 de elevi de clasa a XII-a au indicat cele mai primejdioase năravuri ale vârstei, care ridică probleme în liceele în care învaţă.
Se încarcă comentariile...
