Paranoia, boala secolului XXI

O persoană din patru s-a temut cel puţin o dată că i se va întâmpla ceva groaznic. Această grijă exagerată este unul dintre efectele societăţii în care trăim, susţin specialiştii.

Vă temeţi că iubitul vă înşală? Sunteţi îngrijorat că la birou cineva vă pune beţe în roate ca să vă ia locul? Vă temeţi de călătoriile cu avionul sau de spaţiile aglomerate gândindu-vă că aţi putea să cădeţi pradă unui atac terorist? Dacă sunteţi tulburat de astfel de gânduri negre, puteţi să vă consolaţi măcar cu ideea că nu sunteţi singur, căci experţii au ajuns la concluzia că trăim în epoca paranoia - bântuiţi de spaime, terorizaţi de pericole mai mult sau mai puţin imaginare. Cel care a tras semnalul de alarmă este psihiatrul britanic Daniel Freeman, potrivit căruia unul din patru oameni este afectat la un moment dat de temeri paranoide.

Frica de tot ce ne-nconjoară

„Paranoia este temerea nefondată sau exagerată că alţii încearcă în mod deliberat să ne facă rău. Ne temem de străini, peste tot sunt camere de supraveghere. Nu îndrăznim să ne lăsăm copiii să se joace afară. Pare că am intrat în era paranoia, iar indicatorii ne arată că situaţia se va agrava şi mai mult", a declarat specialistul britanic, profesor la Universitatea Oxford, într-un interviu acordat presei engleze.

Afecţiunea apare doar episodic în cazul celor mai multor persoane, dar chiar şi aşa cifrele sunt alarmante. Astfel, potrivit unui studiu condus de Daniel Freeman, 40% din cei intervievaţi s-au temut la un moment dat că sunt vorbiţi de rău, iar 20% sunt chinuiţi de gândul că sunt ţinuţi sub observaţie sau urmăriţi la propriu. În fine, 5% se tem că există o vastă conspiraţie menită să-i distrugă.

Stresul şi alcoolul înnebunesc femeile

Potrivit specialiştilor, incidenţa cazurilor de temeri paranoide este cam la acelaşi nivel cu cea a depresiilor. Problema ­este că, în timp ce despre acestea din urmă se discută frecvent în spaţiul public, manifestările cu caracter paranoic sunt aproape complet ignorate, iar victimele acestora cu greu realizează ce li se întâmplă fără ajutor de specialitate.

Reprezentantele sexului frumos sunt mai expuse ­decât bărbaţii la aceste tulburări psihice, mai explică ­Freeman, autor al volumului „Paranoia: Spaima secolului XXI". „Din ce în ce mai des aceste probleme apar în rândul femeilor cu educaţie superioară şi un job bun. Deseori, debutează cu temerea că nu mai facem faţă cerinţelor de la serviciu sau derivă din avalanşa de ştiri negative cu care suntem bombardaţi: creşterea ratei divorţului sau cea a şomajului. Astfel, ajungi să te sperii că aşa ceva te paşte şi pe tine", spune expertul britanic.

Lipsa somnului a fost identificată printre factorii care declanşează paranoia. Femeile sunt mai vulnerabile pentru că ele suferă mai frecvent de lipsa unui somn adecvat - fie că este vorba de schimbările hormonale din perioada menstruală, care pot genera insomnii, ori de faptul că sunt nevoite să se trezească mai des noaptea atunci când au copii mici.

Un alt factor declanşator este abuzul de alcool. „Numărul femeilor care beau este în creştere, iar alcoolul precipită apariţia tulburărilor paranoice", susţine psihiatrul britanic Adrian Winbow. Multe persoane stresate de viaţa haotică pe care o duc recurg la câteva pahare de alcool seara, crezând că aceasta le va ajuta să se relaxeze după o zi grea, însă băutura nu face decât să creeze alte probleme.

Viaţa ca un război

Bucureşteanca Daniela C., în vârstă de 34 de ani, recunoaşte că s-a confruntat cu o astfel de situaţie în perioada în care s-a reîntors la muncă după concediul de creştere a copilului.

„Am stat doar un an acasă, dar când am revenit la serviciu nu mai eram la curent cu problemele, apăruseră ceva feţe noi şi se uitau la mine de parcă se întrebau de ce nu sunt la cratiţă. Am muncit vreo şase luni cu îndârjire să mă asigur că nu-mi voi pierde slujba, dar nici noaptea nu puteam adormi gândidu-mă la ce fac ceilalţi. Mai rău e că ajunsesem să mă gândesc că bona îl învaţă pe cel mic să o iubească numai pe ea şi sufeream îngrozitor. Paradoxal, ieşirea din criză a apărut abia când am avut o problemă de sănătate şi toată lumea mi-a sărit în ajutor, şi la birou şi acasă. Când i-am văzut pe toţi cum s-au comportat pur şi simplu nu îmi venea să cred că pe oamenii ăştia îi bănuiam că vor să mă distrugă", povesteşte femeia.

Una dintre principalele cauze ce determină manifestări paranoide este insecuritatea în care trăim, explică specialiştii. În urmă cu 100 de ani, de pildă, căsătoria era privită drept o legătură pe viaţă. O tânără care se mărita se gândea că acela e omul cu care îşi va petrece restul zilelor. Astăzi, însă, marea majoritate a adulţilor trec prin mai multe legături sentimentale înainte de a se căsători, dacă ajung să facă acest pas. Din start se ştie că orice relaţie poate eşua, astfel că există mereu această temere, care are nevoie de foarte puţin pentru a ieşi la suprafaţă.

Acelaşi lucru este valabil şi pe piaţa muncii. Înainte, un angajat se putea aştepta să iasă la pensie din locul de muncă unde a intrat de tânăr, iar un profesor putea îmbătrâni liniştit la catedră. Astăzi, şomajul este o ameninţare reală, de unde şi grijile care îi macină pe foarte mulţi dintre noi. „La ora actuală, asistăm la o mai mare flexibilitate pe piaţa muncii, angajaţii sunt mult mai mobili, depindem de pe contracte pe termen scurt şi slujbe part-time, iar toate acestea generează nesiguranţă, stres şi o mai mare competitivitate, ­ceea ce ne face să ne privim colegii drept rivali şi potenţiale ameninţări", explică Freeman.

Coşmarul crizei

„Toamna trecută am trecut printr-un episod foarte urât de panică de frica faptului că, dacă se prăbuşeşte euro, firma belgiană pentru care lucrez îşi va închide filiala din România, mai ales că sunt nemulţumiţi de scăderea vânzărilor", povesteşte Diana C. (36 ani), din Bucureşti. Tânăra povesteşte cum stătea noaptea şi se gândea ce s-ar face fără serviciu, mai ales că şi soţul era în şomaj.

„Eram îngrozită la gândul că n-o să mai avem nici măcar mâncare pentru copii. Îmi dădeam seama că viaţa noastră aşa cum e se poate prăbuşi ­într-o clipă", mai spune femeia, adăugând că nici acum nu e prea liniştită, dar măcar a scăpat de sentimentul de panică. „Teoretic, ştiu că o catastrofă economică se poate produce oricând, dar îmi dau seama că nu rezolv nimic dacă mă îmbolnăvesc de nervi ­gândindu-mă la ce necazuri poate să ne aducă ziua de mâine", ­încheie Diana.

"În toamna lui 2011 am trecut printr-un episod urât de panică de frica faptului că firma pentru care lucrez se va închide. Eram îngrozită de gândul că n-o să mai avem mâncare pentru copii."
Diana C.
Bucureşti

40% din respondenţii unui studiu efectuat în SUA au declarat că simt că sunt vorbiţi de rău de cunoscuţi.

„Sperietorile" lumii moderne

Problemele psihice cu ­care se confruntă generaţia actuală pot fi asociate cu gradul ridicat de urbanizare al societăţii moderne. Pentru prima oară în istorie, ­populaţia urbană a depăşit numeric populaţia din spaţiul rural. Dacă la 1800, doar 5% din oameni locuiau în oraşe, statisticile arată că, până în 2030, proporţia populaţiei urbane va ajunge la 65%. Potrivit profesorului Freeman, incidenţa cazurilor de tulburări paranoide este dublă în oraşe, comparativ cu comunităţile rurale.

„Legăturile sociale sunt mult mai slabe în marile oraşe faţă de lumea satului, unde te poţi baza pe o reţea de sprijin preexistentă. Izolarea socială, un dezavantaj cunoscut al vieţii urbane, este asociată cu paranoia", explică Freeman. 

O altă problemă este distribuţia inegală a bogăţiei, ­este de părere Freeman. Un studiu realizat în SUA a arătat că în acele societăţi în care se manifestă diferenţe mari între veniturile cetăţenilor şi unde se pune mare preţ pe succesul financiar se manifestă mai pregnant sentimente de neîncredere şi chiar conflictele.

Atmosfera paranoică în care trăim este întreţinută şi de percepţia publică privind criminalitatea şi ameninţările teroriste. „Fiecare epocă are sperietorile sale, noi ne temem acum de terorişti, huligani sau pedofili", observă Freeman. În perioada ce a urmat atacurilor de la 11 septembrie 2001 din SUA, foarte mulţi au fost afectaţi de spaima terorismului, evitând zborurile cu avionul sau călătoriile în metropolele ce păreau mai expuse.

"Legăturile sociale sunt mai slabe în oraşe faţă de sate. Izolarea socială, dezavantaj al vieţii urbane, este asociată cu paranoia."
Daniel Freeman
psihiatru

De la o problemă individuală la una socială

Numărul mare de cazuri de tulburări paranoice şi previziunile potrivit cărora fenomenul este pe un trend ascendent trebuie să determine un răspuns pe măsură, ­este de părere psihiatrul Daniel Freeman. Acest lucru se poate obţine prin terapie. „Specialiştii cu formare în psihoterapii cognitiv-comportamentale sunt interesaţi de modul în care gândurile, sentimentele şi comportamentele noastre interacţionează şi agreează ideea că, dacă poţi schimba modul în care gândeşti, atunci se va schimba şi modul în care te simţi", explică psihologul ­Bogdan Pirtoacă.

Partea cognitivă a terapiei se referă la modul în care gândim şi ajută la identificarea modelelor de gândire negativă, care determină emoţiile de acest fel, cum ar fi anxietatea sau depresia. Partea comportamentală ia în considerare un număr de factori care menţin problemele pe care le ai. Rolul terapeutului este acela de a ajuta la identificarea schimbărilor pozitive necesare stilului de viaţă pentru a depăşi depresia sau te poate învăţa abilităţile de care ai nevoie pentru a te relaxa. „Te poate ajuta să faci faţă lucrurilor de care te temi folosind tehnica expunerii graduale", adaugă Bogdan Pirtoacă.

Rezolvarea problemelor la nivel individual nu este însă suficientă, avertizează ­Freeman. „Dacă vrem să ajungem la rădăcina acestor probleme, este nevoie de o acţiune mai amplă, de programe care să determine opinia publică să conştientizeze acest pericol, de terapeuţi pregătiţi să facă faţă acestor probleme, dar şi de găsirea unor modalităţi de contracarare a efectelor unor trenduri economico-sociale periculoase", concluzionează psihiatrul.