VIDEO Omul bionic

Cercetătorii fac eforturi susţinute pentru a crea organe artificiale menite să ajute persoanele care au suferit accidente. În urmă cu numai câteva zeci de ani, părea ficţiune. Acum, oamenii de ştiinţă spun că, teoretic, există tehnologia necesară pentru a crea un om bionic.

Pentru mulţi, conceptul de fiinţe bionice, care sunt parte-om, parte-maşină, pare să ţină chiar şi acum de domeniul ştiinţifico-fantasticului. Totuşi, cercetările şi experimentele demonstrează că, la nivel teoretic, se poate „construi" o fiinţă bionică. Creierul, ochii, urechile, inima, braţele, muşchii şi tendoanele pot fi „fabricate", notează „The Daily Telegraph".

Creierul

De departe cel mai important organ al corpului uman, prezentând cel mai ridicat grad de complexitate, creierul ne controlează mişcările, precum şi respiraţia, dă sens lumii în care trăim şi stochează amintirile ce contribuie la conturarea personalităţii noastre. Orice leziune survenită la nivelul acestuia poate avea consecinţe devastatoare, pornind de la paralizie până la pierderea memoriei. Numai că unii oameni de ştiinţă susţin că au descoperit o metodă pentru a remedia aceste leziuni.

Doctorul Theodore Berger, de la Universitatea din California de Sud, a pus la punct un dispozitiv ce poate fi implantat în creier pentru a reface memoria. Deocamdată, microcipul a fost testat pe ţesuturi din creierul unor şoareci de laborator, iar cercetătorii intenţionează să facă experimente şi pe animale în viaţă. Dacă totul va merge bine, cei care au suferit leziuni în urma unui accident vascular cerebral sau care au maladia Alzheimer ar putea să-şi recapete memoria.

Ochii

Oamenii cu organe artificiale ţin, în percepţia multora, de domeniul viitorului Foto: Shuterstock

În luna noiembrie a anului trecut, medicii din Germania au făcut fericiţi trei pacienţi implantându-le temporar, în zona posterioară a ochilor, cipuri cu senzori electronici, similari celor din camerele foto digitale. Când lumina ajunge la senzori, aceştia produc impulsuri electrice
care sunt transmise nervului optic din spatele ochiului şi, apoi, creierului. În acest fel, pacienţii au reuşit să distingă obiecte şi chiar să-şi citească numele.

Finlandezul Miika Terho, în vârstă de 46 de ani, a constatat cum viaţa lui s-a transformat radical în perioada de testare a cipului, care a durat trei luni. Era un om complet orb, dar în acest răstimp a reuşit să distingă forme în nuanţe de alb şi negru şi chiar să citească. Profesorul Eberhart Zrenner lucrează deja la îmbunătăţirea cipului, cercetătorii intenţionând să facă teste mai ample.

Urechile

Oamenii de ştiinţă spun că urechea bionică a intrat în uz de mai bine de 40 de ani, milioane de pacienţi folosind-o. Implanturile cohleare transformă sunetele în impulsuri electronice, care ajung la creier, permiţând posesorului să audă. Totuşi, dispozitivele nu sunt, deocamdată, suficient de performante, astfel că, în medii zgomotoase, pacienţii se chinuiesc să audă ce spune interlocutorul. Totuşi, savanţii de la Universitatea La Trobe, Australia, au reuşit să dezvolte un dispozitiv ce se „comportă" într-o măsură mai mare precum o ureche umană.

Inima

Inimile artificiale, în fapt pompe în miniatură, sunt implantate adesea pacienţilor pentru a asigura pomparea de sânge la nivelul corpului pe perioada în care aceştia se află pe lista de aşteptare pentru transplant. În luna octombrie a anului trecut, medicii din Italia au realizat primul implant de inimă artificială în cazul unui adolescent - un băiat în vârstă de 15 ani. O companie din Franţa a dezvoltat un prototip pentru o întreagă inimă artificială care ar putea înlocui organul vital. Iar chirurgii speră să realizeze primul implant la sfârşitul acestui an.

Braţele

Anul trecut, în luna iulie, Patrick Kane, un băiat în vârstă de 13 ani din Londra, Marea Britanie, a fost transformat într-un „copil bionic" după ce a primit un braţ artificial de la o firmă specializată în astfel de produse. Patrick, care şi-a pierdut braţul când avea 9 ani din cauză că s-a îmbolnăvit de meningită, poate acum să sfărâme boabe de struguri între degete.

„Aceste lucruri mărunte mă fac să-mi dau seama de diferenţă", a declarat Patrick. Proteza pe care o are funcţionează pe baza a doi electrozi care fac contact cu pielea în partea superioară a braţului. Când încordează un muşchi, mici pulsuri de electricitate de la nervii aflaţi sub electrozi fac ca mâna să se strângă, iar când alţi muşchi sunt încordaţi, palma se deschide. Acum, cercetătorii lucrează la membre artificiale care le permit utilizatorilor să aibă un control şi mai mare.

Muşchii

Unii oameni de ştiinţă încearcă să găsească metode pentru a înlocui diverşi muşchi şi nu întregul membru care a avut de suferit. Acest tratament s-ar adresa sportivilor care au suferit accidente. Cercetătorii folosesc geluri speciale create din polimeri sintetici ce se pot contracta, după care pot reveni la forma iniţială, ca răspuns la diverse semnale de natură chimică emise de organism. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Texas (SUA) au fabricat muşchi artificiali ce sunt de 100 de ori mai puternici decât cei naturali, utilizând fire elastice de metal, care se îndoaie când sunt încălzite şi revin la forma iniţială în momentul în care temperatura scade.

Tendoanele

Cercetătorii de la Universitatea din Manchester (Marea Britanie) încearcă să dezvolte tendoane artificiale pentru a ajuta pacienţii care au suferit accidente la nivelul celor naturale. Bazate pe fibre fine şi răsucite din material plastic, tendoanele sintetice se comportă ca ţesuturile naturale şi pot fi implantate pacienţilor pentru a-i ajuta să se mişte. Potrivit profesoarei Sandra Downes de la Universitatea din Manchester, aceste implanturi susţin organismul în procesul de vindecare naturală. Cercetătorii britanici afirmă că vor începe cât de curând testele preclinice şi speră ca tendoanele bionice să apară pe piaţă în aproximativ cinci ani.

Simţul tactil

Chiar dacă protezele pentru care pot opta pacienţi sunt din ce în ce mai avansate, persoanele care au braţe robotizate suferă din cauza faptului că nu pot simţi obiectele pe care le ating. Oamenii de ştiinţă din Italia lucrează la o piele sintetică menită să ofere simţul tactil. Deşi iniţial produsul viza îmbunătăţirea roboţilor, câţiva cercetători de la Institutul italian de tehnologie încearcă să creeze o astfel de piele şi pentru oamenii care au fost nevoiţi să recurgă la proteze. 

Un român fericit

La sfârşitul lui 2008, un tânăr în vârstă de 23 de ani a devenit primul român care şi-a cumpărat o mână bionică, atunci, cea mai performantă proteză de gen existentă pe piaţă. Marius şi-a pierdut mâna dreaptă, până la jumătatea antebraţului, din cauza unei tumori. La scurtă vreme după ce i-a fost pusă proteza, Marius a povestit pentru „Adevărul" că poate să dea mâna cu cineva fără să i-o strivească. A spus că poate să ţină şi un pix sau să ridice o ceaşcă de cafea cu dreapta, dar că preferă să scrie şi să bea cu stânga, pentru că s-a obişnuit aşa. Proteza l-a ajutat să-şi mişte independent fiecare deget, având senzori care-i spun când să se oprească din strânsoare.

"În momentul în care o persoană are un handicap, se priveşte în comparaţie cu celelalte şi se simte inferioară."
Keren Rosner psiholog

Cyborgii, printre noi

În timp ce echipe de cercetători din întreaga lume încearcă să dezvolte dispozitive care să vină în ajutorul pacienţilor, chiar dacă aceştia se transformă într-o anumită măsură în oameni bionici, unii experţii spun că aşa-zişii cyborgi (hibrizii creier-maşină-microprocesor) se află deja printre noi. De ce? „Cyborg este şi bunicuţa care poartă un aparat auditiv", exemplifică pentru Live Science Kosta Grammatis, un inginer specializat în bionică. Aici apare diferenţa între ceea ce înţeleg experţii prin cyborg şi ceea ce-şi imaginează oamenii obişnuiţi când aud acest cuvânt.

Filmele ştiinţifico-fantastice le-au creat cy­borgilor o imagine specifică, iar acum, când aud acest cuvânt, oamenii se gândesc la peliculele pe care le-au urmărit. „Un cyborg este perceput ca un om ale cărui puteri au fost amplificate prin tehnologie. Nimeni nu ar cataloga un om cu un ochi artificial drept cyborg, dar, dacă i-ai ataşa dispozitivului un beculeţ roşu, omul ar arăta ca Terminator", afirmă canadianul Rob Spence, implicat în proiectul EyeBorg.

Acesta a devenit un personaj de notorietate după ce şi-a înlocuit ochiul fals cu o cameră video pentru a arăta lumii, în direct, ceea ce vede. Rob şi-a pierdut ochiul drept în adolescenţă, într-un accident la ferma bunicului său. Iar acum câţiva ani s-a gândit să pună la punct o cameră video în miniatură, pe care să o implanteze în ochiul fals. Chiar dacă nu este conectată la creierul lui Rob, camera video wireless înregistrează ce vede şi transmite tot, în timp real, pe un computer.

Deocamdată, un lux

Dincolo de controversele născute privind termenul folosit pentru oamenii care au beneficiat de un nou început graţie tehnologiei avansate, experţii admit că va mai dura până când toate aceste dispozitive vor intra pe piaţă, dar şi că acestea nu vor fi deloc ieftine. De pildă, o mână bionică ajunge la un preţ de aproximativ 30.000 de euro.

Dar există şi dispozitive mai scumpe. Anul acesta vor fi scoşi la vânzare „pantalonii-robotizaţi", care le-ar putea schimba viaţa celor ţintuiţi în scaunul cu rotile, ajutându-i să meargă. Costumul, inventat de antreprenorul israelian Amit Goffer, costă 100.000 de dolari. În contextul în care tehnologia avansează rapid, se pune problema modului în care noile dispozitive menite să reconstruiască organismul uman sunt percepute de oameni.

Oamenii cu „organe tehnologice", acceptaţi uşor

Chiar dacă sunt de multe ori reticenţi la tehnologie, cei care au un handicap iniţial ce poate fi rezolvat cu ajutorul ei trec uşor peste temeri. „În momentul în care o persoană are o astfel de problemă, se priveşte în comparaţie cu celelalte şi se simte inferioară. Atunci când şi-o rezolvă, începe să se raporteze altfel la de cei din jur", consideră Keren Rosner, psiholog la Mentarex Consult.

Totuşi, această persoană va rămâne cu teama că nu va reuşi să fie şi să trăiască la fel ca ceilalţi. „Va intra foarte repede în ritmul unei vieţi normale, însă acest ritm nu va fi niciodată atins complet. Chiar şi după «vindecare», cel care a avut un handicap iniţial va rămâne cu teama de eşec", mai spune Keren Rosner.

Românii au reţineri

Psihologul susţine că românii sunt mai reticenţi la noile descoperiri tehnologice decât occidentalii, pe motiv că nu cunosc în detaliu beneficiile şi din teama de efecte secundare. „Chiar şi aşa sunt dispuşi să treacă peste aceste îngrijorări şi cei mai mulţi aleg să rişte. În ultima vreme, şi în România au început să fie căutate aceste soluţii şi să fie promovate pe forumuri şi la cabinetele medicale", afirmă specialistul. În privinţa modului în care sunt percepute persoanele care beneficiază de „organe" implantate, Keren Rosner este de părere că oamenii din jur se uită cu admiraţie la acestea. „Ceilalţi le privesc pe aceste persoane ca învingătoare într-o bătălie importantă. Sunt percepute pozitiv", conchide psihologul Keren Rosner.  A contribuit Mihaela Dincă.