Nunta noastră, nunta familiei

Tinerii care vor să se căsătorească ar dori ca nunta lor să iasă din tipare

Tinerii care vor să se căsătorească ar dori ca nunta lor să iasă din tipare. De cele mai multe ori, se aleg însă cu obiceiuri moştenite de la familiile reunite care nu vor să facă rabat de la tradiţie.

„Da!" e răspunsul care pare punctul culminant al unei relaţii. Desigur, e răspunsul la cea mai aşteptată întrebare: „Vrei să te căsătoreşti cu mine?". Dacă totul s-a petrecut şi într-un decor special, a se citi romantic, atunci fericita domnişoară pe cale să fie doamnă este cu atât mai mulţumită. Pentru cei neexperimentaţi, simplul „da" pare ultima replică înainte de mult-aşteptatul „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi". Dar nu este aşa deloc. Până acolo, rămâne de planificat nunta.

Socoteala de-acasă n-a ţinut cont de părinţi

„Am fost naivă atunci când am crezut că nimic altceva nu mai contează după ce Daniel mi-a pus inelul de logodnă pe deget. Nici nu mi-am dat seama că greul a început când le-am spus părinţilor. S-au bucurat nespus, dar, cum niciunul dintre noi nu are alţi fraţi sau surori, fiecare părinte vrea să facem nunta în felul lui", a povestit Irina Grigoraş (27 de ani), din Bucureşti.

Ea a fost cerută de soţie în urmă cu o lună, iar acum încă încearcă să găsească o soluţie să împace părinţii conservatori cu dorinţa lor de a avea o nuntă simplă şi cât mai ieşită din tipare.„Da, vreau rochie albă şi buchet pe care să-l arunc domnişoarelor, dar nu vreau să mă peţească, să mă ia de acasă, să fiu udată, cum vrea tata-socru, sau să-mi pun basma pe «Ia-ţi mireasă ziua bună» şi să chiuim în faţa blocului, cum vrea mama", a explicat tânăra. Daniel (29 de ani) îşi doreşte o ceremonie scurtă şi apoi un weekend la munte cu prietenii apropiaţi, unde să facă grătare şi să se distreze trei zile şi trei nopţi.

„Nici vorbă să-mi iasă planul! Când m-a auzit mama, a spus că vreau s-o fac de ruşine şi că o fac de râs şi pe Irina dacă nu o iau mireasă
de-acasă. Dar bugetul e redus, ne mai ajută şi părinţii, aşa că deocamdată căutăm o soluţie să-i împăcăm pe toţi, dar şi să avem nunta pe care ne-o dorim", a spus viitorul mire.

Decizii, decizii...

Situaţia celor doi nu este singulară. Multe cupluri se luptă cu dorinţa părinţilor de a le dirija nunta, de a-i învăţa că este mai bine să facă aşa cum au făcut şi ei şi că tradiţiile sunt importante. Unii cedează, dar alţii spun că atât timp cât îşi acoperă cheltuielile singuri, tot ei au şi ultimul cuvânt de spus. Chiar şi în aceste situaţii, alegerea unei teme nu e floare la ureche.

„Dacă nonconformismul se măsoară în a face ceva diferit, atunci putem spune că românii sunt destul de nonconformişti, însă mai mult la nivel de dorinţe. Apar destul de repede constrângeri care-i aruncă într-un fel sau altul în tipare. Totuşi, în ultimii ani am constatat o deschidere spre proiecte originale şi nunţi atipice", a explicat Corina Mihai, managerul „Yes Events", care se axează pe organizarea nunţilor.

Aceasta spune că mulţi şi-au dorit nunţi în locuri exotice sau pe vârf de munte, însă de puţine ori acest lucru s-a putut realiza. În general, mirii şi-au dat seama că a-şi urca bunicii şi mătuşile pe crestele Carpaţilor nu este chiar atât de simplu. Astfel, din experienţă, organizatorii de nunţi spun că se ajunge la un echilibru între ceea ce se doreşte şi ce se poate realiza.

Prin urmare, nonconformismul mirilor se manifestă prin decoruri: temă puzzle cu imagini ale însurăţeilor, nunţi pe „motoare", la ţară sau în Deltă. Mirii care au strâns din dinţi fiindcă au fost obligaţi să se supună dorinţelor părinţilor apelează, ca „defulare", la un artificiu. „Trash the dress" - „Murdărirea rochiei" este un obicei mai nou. După nuntă, tinerii însurăţei fac o şedinţă foto mai puţin obişnuită în timpul căreia mireasa nu se teme să-şi facă praf rochia.

„Alegem locuri cât mai diferite: o moară părăsită, malul mării sau o herghelie. Mirii sunt încântaţi că pot sparge tiparele şi se pot distra fără să le fie teamă că li se şifonează hainele sau că îşi strică machiajul", a declarat Bogdan Baraghin, fotograf profesionist la FixFoto. În tăvălugul nonconformismului sunt antrenate de multe ori şi tradiţii împrumutate, în detrimentul celor autentice. „Din păcate, constatăm o mică îndepărtare de tradiţiile româneşti. Nu s-au pierdut de tot, au fost tentative şi simulări, dar au fost făcute în principal pentru amuzament şi nu neapărat din convingere", a mai declarat Corina Mihai.

"Cei care vor să aibă măcar un moment ieşit din tipare apelează la o şedinţă foto într-un decor total diferit de cel de la nuntă.''
Bogdan Baraghin fotograf

Se poartă nunţile mici

Organizatorii de evenimente spun că bugetele mirilor s-au micşorat, aşa că au început să fie la modă, mai mult de nevoie decât de voie, nunţile mici.„Numărul invitaţilor este în scădere, ajungând la o medie de 60 de persoane, dar am avut şi nunţi cu 30 de persoane. Aşa ceva era foarte rar în anii precedenţi, dar acum bugetele sunt din ce în ce mai mici", a declarat Paul Vamanu, administrator la Arta nunţii.

În aceste condiţii, nunţile „deosebite" sunt şi mai greu de organizat, mai ales că toţi mirii îşi doresc un eveniment cât mai strălucitor. „Am avut şi nunţi care au fost deosebite şi prin simplitate. De exemplu, am adaptat o temă rustică pentru  un cuplu, folosind spice, un decor de toamnă", a precizat Vamanu.

Tradiţii de la bunici

PEŢITUL. Mirele, de obicei însoţit de părinţi, mergea acasă la părinţii fetei ca să o ceară de soţie. Se făcea masă la casa miresei, cu toţii discutau despre zestre, logodnă, data nunţii, tocmeau o bucătăreasă. Cei mai timizi îşi luau cu ei peţitori „profesionişti" - femei sau bărbaţi din sat, buni de gură, care să-l laude pe mire. Apoi, la o săptămână de la acord, se chema croitoreasa care pregătea costumele tinerilor.

FEDELEŞUL. În ajunul nunţii, mirii şi prietenii apropiaţi se strângeau ca să pregătească poadoabele pentru a doua zi. Totul se transforma într-o petrecere adevărată, cu dans şi voie bună.

BRADUL. În dimineaţa nunţii, ginerele, împreună cu câţiva prieteni, împodobeau cei doi brazi, pe care-i duceau la casa naşilor, respectiv a miresei. Pomul simboliza belşugul noii familii. Obiceiul se păstrează şi azi, mai ales în zonele rurale.

UDATUL. Mireasa cu alaiul ei şi flăcăul cu bradul mergeau la cea de-a treia fântână de la răsărit de casa miresei. Băiatul scotea apă din fântână şi stropea mulţimea cu un mănunchi de busuioc înmuiat în ulcior. La întoarcere, în curtea miresei se încingea o horă cu toţi nuntaşii, când aceştia îşi puneau în piept floarea de nuntă.

BĂRBIERITUL MIRELUI ŞI ÎMBRĂCATUL MIRESEI. Obiceiurile se desfăşurau în paralel şi reprezentau un ritual iniţiatic.

RUPEREA TURTEI. Naşa aducea o turtă împodobită, care se rupea deasupra capului miresei şi apoi era împărţită invitaţilor. Obiceiul are peste 2000 de ani şi se spune că ar aduce noroc celor care mănâncă din ea.

FURATUL MIRESEI. Provine din credinţa că mirele nu trebuie să aibă ochi decât pentru nevasta lui. Cei care reuşesc să o fure înainte de miezul nopţii, vor primi răscumpărarea de la naş, iar cei care o fură după această oră, de la mire. Ginerică poate să o caute singur sau să o răscumpere.

Obiceiuri noi

CEVA ALBASTRU. Obiceiul este originar din Marea Britanie şi simboliza puritatea miresei, care trebuia să poarte în ziua nunţii o panglică albastră în păr.

CEVA VECHI, CEVA NOU. Mireasa poartă un obiect al cuiva drag din familie, simbolizând trecutul pe care-l lasă în urmă. Noul echivalează cu optimismul.

CEVA ÎMPRUMUTAT. Poate fi o podoabă sau orice altceva de la cineva drag. Se poartă ca simbol al prieteniei cu persoana respectivă, iar în cazul în care obiectul aparţine unui cuplu fericit, are rol de talisman aducător de noroc.

UN BĂNUŢ ÎN PANTOF. Puţine mirese respectă acest obicei incomod, al cărui rol este de a aduce bunăstarea.

SCRISUL NUMELOR DE FETE PE PANTOF. Mireasa scrie pe talpa pantofului, în timp ce este pregătită pentru ceremonie, numele fetelor necăsătorite. Se spune că se va mărita prima cea al cărei nume se va şterge primul.

ARUNCATUL BUCHETULUI. Cui nu i s-a şters numele de pe talpa pantofului, mai are o şansă: să prindă buchetul pe care mireasa îl aruncă la întâmplare. Se va mărita chiar în acelaşi an, după cum spun unele obiceiuri, cea care prinde buchetul.

Ca pe vremea străbunicilor

Ştefan şi Ramona Crăciun s-au căsătorit la Baia Mare la sfârşitul verii. Ei au ales să petreacă în costume tradiţionale, aşa cum şi-a dorit familia. „Am decis să combinăm tradiţiile cu elementele moderne - limuzina alături de caii împodobiţi în fruntea alaiului, steagul, strigăturile şi portul popular alături de ţinute vestimentare civile, muzica satului în prima parte, urmând ca la restaurant să ascultăm muzica unei formaţii pe val - pentru ca toţi invitaţii, şi cei de-ai locului şi cei veniţi de departe, să se simtă minunat", a precizat Ştefan. Nunta a fost atât de diferită, că mai toate bătrânele din sat au exclamat zâmbind că „îs cei mai mândri miri" pe care i-au văzut.

În septembrie, la Sibiu, Victorina şi Octavian (foto),au repetat scenariul şi chiar l-au îmbunătăţit. Ei  au făcut nuntă românească autentică, au respectat toate tradiţiile, şi atât ei cât şi nuntaşii au fost îmbrăcaţi în costume populare.  „Când eram copilă am fost la o nuntă tradiţională şi mi-a plăcut atât de mult, încât mi-am dorit una la fel. Ne plac tradiţiile şi suntem fericiţi că am putut avea o nuntă de vis", a spus tânăra.

Pentru ca, într-adevăr, nunta să fie un eveniment memorabil şi nu un chin, specialiştii au câteva sfaturi: mirii să doarmă bine înainte de ziua nunţii, să nu se se supere din cauza fiecărui detaliu care nu este aşa cum se aşteptau. Nu în ultimul rând, cei doi nu trebuie să uite că sunt la petrecerea lor şi să se distreze.

Apoi, chiar dacă înţelepciunea părinţilor nu trebuie neglijată, mirii trebuie să înţeleagă că este nunta lor şi că totul ar trebui să se desfăşoare exact aşa cum doresc ei. Important este ca peste ani să nu se gândească la acest eveniment cu regret, realizând că au făcut sau nu au făcut ceva pentru că aşa au spus alţii.