Nostalgia este hit: comunismul n-a murit!

Jumătate dintre elevii români au nostalgia comunismului, deşi s-au născut după 1989. Tinerii de azi organizează petreceri tematice, de genul „Remember Epoca de Aur“

Foarte mulţi români se gândesc cu melancolie la perioada de dinainte de 1989. Companiile au înţeles fenomenul şi profită de nostalgia comunismului pentru a-şi vinde produsele.

Astăzi este 23 august, o zi care acum peste două decenii era sărbătorită cu fast pe stadioane, cu imnuri dedicate conducătorului iubit, Nicolae Ceauşescu. Pe-atunci, „oamenii muncii" erau scoşi cu forţa din case pentru a participa la opulenta sărbătoare - Ziua Naţională a României.

Tot astăzi, dar 23 de ani mai târziu, 23 august nu mai înseamnă nimic. Dar nostalgia comunismului a rămas. O cercetare recentă, publicată în „Public Affairs", arată că 53% din români îşi doresc revenirea la sistemul comunist. Procentajul este consistent mai mare faţă de cel înregistrat anul trecut, în cadrul unui studiu asemănător - atunci 34% din subiecţi considerau că dispariţia comunismului a făcut mai mult rău, decât bine României.

Sociologii au alcătuit şi un portret-robot al nostalgicului: vârsta peste 60 de ani, studii gimnaziale, venituri situate sub salariul minim pe economie. Însă acest profil este contrazis de datele unei alte cercetări realizate de Fundaţia Soros. Potrivit acestui studiu, aproape jumătate dintre elevii născuţi după 1989 cred că în comunism a fost mai bine decât acum. Când se raportează la „epoca de aur", tinerii de azi se declară nemulţumiţi de nivelul de trai (56%), de lipsa de respect faţă de lege (71%), de învăţământ (47%) şi de sistemul public de sănătate (45%).

De la statutul social la „Bălănel şi Miaunel"

Iustin Pagopol (45 de ani), din Bucureşti, se declară un nostalgic al comunismului. „În primul rând, pe vremea aceea aveam slujbă, un statut respectabil de inginer, un salariu bunicel şi o garsonieră pe care mi-o repartizase statul şi pentru care plăteam o chirie mai degrabă simbolică. În fiecare vară plecam la mare câte două săptămâni, iar iarna îmi permiteam un sejur pe Valea Prahovei", îşi aminteşte Iustin.  
„Astăzi nu mai am nimic din ce aveam", continuă bucureşteanul. „Întreprinderea unde lucram a fost privatizată, iar noii patroni au dat afară jumătate dintre angajaţi. Printre ei m-am numărat şi eu.

Garsoniera mi-a fost luată, aşa că am fost nevoit să-mi caut cazare în altă parte. Acum împart o casă veche, la curte, cu un bătrânel. Într-un final am reuşit să mă angajez ca agent de pază la o farmacie, dar cu leafa de acum nu-mi permit decât să mănânc. Iar de concedii nici nu poate fi vorba", spune Iustin Pagopol. Dar statutul său din perioada comunismului, pe care acum l-a pierdut, nu este singurul motiv pentru care bucureşteanul se gândeşte cu melancolie la „epoca de aur".

„Îmi aduc aminte de copilăria mea fericită când nu aveam nimic, dar ne bucuram de orice. De fiecare gumă de mestecat Minti, Tipi-Tip sau celebra Gumela, cea cu gust de carton. De îngheţatele vafe, Doina sau Extra, care se topeau în câteva minute şi-ţi curgeau pe mâini.

De joaca p-afară cu gaşca numeroasă de la bloc, de v-aţi-ascunselea, baba-oarba sau leapşa pe ouate, fără să ne întrerupem din minut în minut că trece vreo maşină. Îmi aduc aminte cu plăcere şi de cărţile pe care le «devoram» atunci - Cireşarii, Cişmigiu&Co, Elevul Dima dintr-a şaptea - sau de desenele animate de la televizor - Mihaela, Bălănel şi Miaunel, Lolek şi Bolek - atât de rare şi atât de scurte. Acum am zeci de programe de televiziune şi sunt foarte dese momentele în care nu găsesc nimic bun de urmărit", mai spune Iustin.

„Oamenii uită părţile rele din trecut"

Există mai multe explicaţii pentru nostalgia pe care o simt românii pentru o perioadă, totuşi, de tristă amintire. Sociologul Alfred Bulai susţine că, încă din anii '90, jumătate din români erau melancolici faţă de comunism, pe care îl considerau şi pe care îl consideră în continuare „o idee bună, aplicată greşit". „Oamenii îşi aduc aminte cu plăcere de acea perioadă pentru că ea coincide cu tinereţea lor, cu o vreme în care slujbele erau sigure, preţurile mai mici, învăţământul performant şi străzile mai sigure", este de părere Alfred Bulai.

Specialistul susţine că procentajul-record de 53% de români nostalgici, întregistrat în timpul ultimei cercetări, este o urmare a crizei financiare.
„Acum o duc rău şi este normal să-şi aducă aminte de trecutul în care trăiau mai bine. În plus, oamenii au tendinţa de a uita părţile rele din trecut şi de a memora doar părţile bune", conchide sociologul Alfred Bulai.

„Epoca de aur" ca strategie de marketing

Companiile comerciale au înţeles repede amploarea nostalgiei comunismului la români şi se folosesc de aceasta în încercarea lor de a-şi vinde produsele. Atmosfera din „epoca de aur" este recreată în reclame, iar mărcile celebre de dinainte de 1989 au fost resuscitate.

Multe n-au rezistat prea mult pe piaţă şi au dispărut la fel de repede cum au apărut. Dar altele - care au fost, în general, - cumpărate de investitori străini - au reuşit să se impună şi să se menţină, în special datorită unor strategii de marketing care au exploatat nostalgia „epocii de aur".  Saltelele „Relaxa" se vând şi astăzi bine, la fel şi frigiderele „Arctic", cosmeticele din gama „Farmec", detergenţii „Dero", berile „Bucegi" şi „Azuga", pasta de dinţi „Super Cristal", îngheţata „Polar" sau celebra, deja, ciocolată Rom.

"Îmi aduc aminte de copilăria mea fericită când nu aveam nimic, dar ne bucuram de orice, de fiecare gumă de mestecat Minti, Tipi-Tip sau de celebra Gumela, cea cu gust de carton."
Iustin Pagopol 45 de ani, Bucureşti