Moda dansului la bară

Pentru reuşita acrobaţiilor la bară este nevoie de un antrenament intens

După ani de istorie frivolă, dansul la bară a devenit cel mai în vogă trend în studiourile de fitness din Statele Unite, Marea Britanie sau Australia.

Mai eficient ca o oră bună de gimnastică, dansul la bară devine cunoscut şi în România. Deocamdată, doar unul dintre cluburile bucureştene oferă cursuri de dans sportiv la bară, sub îndrumarea lui Florin Ponta, pentru opt sezoane coregraf al emisiunii „Dansez pentru tine".

Ideea de a dansa la bară suscită, de regulă, complicităţi amuzate. „Fitness sau reconversie profesională?", cam asta e gluma la îndemână, la care ştiutorii zâmbesc acum cam ca în faţa unui gadget în vogă prin anul 2000. Considerând că numai pentru acest zâmbet sunt puşi la treabă cam 43 de muşchi, e uşor să ne imaginăm cam câte fibre se încordează când decizi să te caţări până în vârf pe o bară de oţel lucioasă şi înaltă de şase metri! Sau de 12! „Asta-i treabă pentru legiunea străină", râde Mihaela (35 de ani), specialist în marketing, care a cumpărat cursul la studioul bucureştean Dance On.

Popularitate crescută

Ideea că o să ajungi să-ţi susţii întreaga greutate a corpului sus, la trei metri înălţime, într-unsingur picior, numai strângând bara între coapsă şi gambă, este deja science-fiction. În timp ce ideea de erotism, pene şi valuri de şampanie este istorie. Nopţile în care dansul la bară era înghesuit în cluburi de cabaret au fost, de vreo 20 de ani, înlocuite cu dimineţile în care bara e înfiptă în tavanul unei săli ultramoderne de fitness, cu geamuri uriaşe, aer condiţionat şi cu un antrenor care exemplifică el însuşi beneficiile ocupaţiei: muşchi, fibră, niciun fir de grăsime. Iar acesta e doar începutul.

Dansul erotic are, de ceva ani, o variantă onorabilă şi sportivă, care seamănă prea puţin cu surata-i desfrânată, fiind mai degrabă o varietate de acrobaţie. A căpătat o incredibilă popularitate în Australia, Marea Britanie şi în Statele Unite, unde s-au deschis mii de săli de fitness la bară pentru amatoare. Având în vedere că aceste exerciţii oţelesc toţi muşchii corpului, de acrobaţii pe bara verticală s-au arătat interesaţi şi bărbaţii, eliminând astfel din poveste multe dintre prejudecăţile sexiste şi multe din înţelesurile erotice. Au apărut şi nenumărate competiţii de amatori şi de profesionişti, a fost înfiinţată şi o Federaţie Internaţională, World Dance Fitness, cu cartierul general în Statele Unite, care a făcut lobby pentru includerea acestui sport printre disciplinele olimpice.

Dacă boxul feminin a fost primit la Olimpiadă şi debutează chiar la această ediţie a marelui eveniment, dansul la bară are ceva piedici la intrarea într-o familie onorabilă, având în vedere trecutul său frivol. Dar a primit promisiuni pentru 2014, mai ales că a dovedit că şi-a uitat în totalitate proastele obiceiuri.

Unele detalii aparent erotice au motivaţii strict funcţionale. E imposibil, de pildă, să faci priză cu picioarele pe bară în pantalon lung de sport. Nu-i însă obligatoriu ca pantalonii scurţi să fie chiar bikini! Iar pantofii cu toc - dacă-i arde cuiva de aşa ceva - sunt, până la urmă, probă obligatorie şi în competiţiile oficiale de fitness.

Antrenează toate grupele de muşchi

„Cu aceste exerciţii, corpul devine foarte rapid suplu, mobil, agil", spune Florin Ponta, pentru opt sezoane antrenor la emisiunea „Dansez pentru tine", care ţine în fiecare luni cursuri de dans-fitness la bară la centrul de pe Brezoianu. Pentru cei care nu iau lucrurile prea în serios, centrul Dance On este o oprire amuzantă între o limonadă şi o cină în Centrul Vechi sau un popas  la o plimbare pe la Universitate. Majoritatea cursantelor sunt amatoare, interesate mai ales de slăbire şi de tonus muscular.

„Este incitant să încerci să descoperi o zonă misterioasă, pentru că oricum ajungi la studio cu ideea că e vorba de dansul acela erotic, iar asta ar putea fi o motivaţie în plus. În momentul în care treaba se dovedeşte a fi ceva mai greu de făcut decât pare la prima vedere, admiţi să faci acest efort, eventual da, imaginându-ţi că eşti o divă sub reflectoare. Marea miză este însă mobilitatea şi tonusul muscular", râde Mihaela. „Nivelul tonusului muscular este un dat individual.

Fiecare persoană are un nivel propriu de tonicitate, care variază în funcţie de lungimea muşchiului, starea de antrenament, starea emoţională, starea de stres sau starea de mobilizare în efort. Se rezolvă cam toate pe bară", explică coregraful Florin Ponta.

"La nivel avansat, dansul la bară este asemănător gimnasticii de performanţă, iar corpul ia alura specifică atleţilor.''
Florin Ponta coregraf

Bara arde caloriile

Ca şi kick-boxingul, dansul la bară antrenează toate grupele de muşchi, de la oblici la abdominali, muşchii braţelor, muşchii spatelui sau cei ai picioarelor şi arde mult mai multe calorii decât o lecţie bună la sală. Îşi păstrează în totalitate beneficiile unei lecţii de gimnastică aerobică, dar, în plus, îmbunătăţeşte forţa părţii superioare a corpului, ajută la tonifierea musculaturii, îmbunătăţeşte ritmul cardiac, creşte flexibilitatea corporală şi rezistenţa, oferă mai multă putere şi echilibru. Nu în ultimul rând, reduce stresul.

„Niciun sport nu promite minuni în trei sesiuni, dar efectele se văd după o lună şi jumătate, iar după trei luni eşti iar în formă. La nivel avansat, dansul la bară este asemănător gimnasticii de performanţă, iar corpul ia alura specifică atleţilor, cu fiecare dintre muşchi riguros definit.

Dar asta necesită ani de practică sub îndrumare atentă. În studiourile de amatori, pretenţiile sunt mai modeste", spune Florin Ponta. Sunt mai mult de 100 de poziţii, împărţite în 4 niveluri de dificultate, însă pentru început se învaţă mai multe tehnici de urcat pe bară, operaţiune în cursul căreia trebuie învinsă greutatea propriului corp, ceea ce înseamnă tonifierea bicepşilor, tricepşilor, pectoralilor şi a muşchilor spatelui. În cuvinte simple, se scapă relativ rapid de aripioarele care flutură pe braţe, ceea ce puţine exerciţii sau dansuri se pot mândri că sunt în stare să promită.

Un nou trend pentru Bucureşti

Văzut de departe, pare floare la ureche să încaleci bara verticală, ridicând picioarele pe deasupra capului, iar apoi să rămâi suspendat cu susul în jos secunde bune, cu grijă să nu alunece mâinile pe metalul lustruit. Practic, fără un antrenament serios, este imposibil, precum imposibil este şi ceva aparent mult mai simplu, anume să-ţi împingi corpul în lateral atunci când atârni suspendat în mâini de o bară. Pentru fiecare dintre aceste adevărate acrobaţii e nevoie de abdominali de oţel.

„Dance On oferă cursuri de zumba, dansuri moderne, populare, orientale sau latino, aşa că multe dintre cele care se înscriu la dansul la bară află doar din întâmplare de curs, abia atunci când ajung aici. Multe îşi dau coate şi se amuză la început şi intră dintr-un fel de cochetărie, poate. Dar au fost şi grupuri întregi trimise la sală de corporaţii. Am avut chiar o echipă de avocate al căror curs fusese plătit chiar de şeful lor", spune Mihaela Mura, care în 2010 a înfiinţat centrul de Dance On.