Mitul inteligenţei la români

Cea mai mare jignire pentru un angajat român este să-i pui la îndoială inteligenţa. Totuşi, specialiştii arată că deşteptăciunea conaţionalilor ţine destul de mult de „şmecherie“, nu doar de IQ.

Deşi în România un angajat lucrează în medie 41 de ore săptămânal, iar productivitatea nu este nici măcar la jumătate din media europeană, conaţionalii se consideră foarte inteligenţi, suferă de şefie şi le place să fie lăudaţi. Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de compania de consultanţă şi training Result Development la sfârşitul anului 2011. Portretul angajatului român, realizat de participanţii la cercetare, a fost creionat dintr-o dublă perspectivă. În primul rând, respondenţii au vorbit despre sine, apoi despre cum îi văd pe colegii de muncă.

Astfel, caracteristicile de bază sunt cât se poate de diverse: bârfa, dorinţa de şefie, nevoia de a fi lăudat, dar şi creativitatea, inteligenţa şi deschiderea spre nou sunt câteva dintre trăsăturile creionate.

Click pe foto pentru a vedea şi alte rezultate ale studiului

De asemenea, 71% din respondenţi consideră că angajaţii români sunt mândri (71%), invidioşi (70%), dar şi superficiali (67,9%). „Cu toţii suntem români şi formăm comportamentul colectiv românesc, identificându-ne cu calităţile dorite şi blamându-i slăbiciunile, de aceea modul în care îi vedem pe ceilalţi este şi modul în care ne văd ceilalţi pe noi înşine", a explicat Dorin Bodea, senior consultant la compania care a realizat studiul. Potrivit acestuia, majoritatea bărbaţilor care au răspuns la întrebările sondajului nu doar se consideră mai inteligenţi decât restul occidentalilor, ci şi cu aproximativ 50% mai isteţi decât femeile.

„Ceea ce este surprinzător cu privire la inteligenţa românilor este faptul că cea mai mare jignire este să le spui că nu sunt inteligenţi, iar atunci când apreciezi acest lucru, aceştia se simt motivaţi", a mai explicat Bodea.

Angajatul atotştiutor

Unii specialişti consideră însă că inteligenţa peste medie a românilor este doar o iluzie, angajatul român fiind mai degrabă superficial, trăsătură specifică de altfel tuturor balcanicilor. „Nu cred că românii sunt mai inteligenţi sau mai proşti decât alţii. Problema este că ei se cred mai şmecheri, aşa sunt construiţi genetic. Dacă românii pleacă în străinătate, se adaptează imediat noilor condiţii. Ceea ce este valabil şi pentru străinii care vin în România", declară George Butunoiu, consultant în Resurse Umane.

Cu un astfel de angajat s-a confruntat şi Mihai Melinte (42 de ani), un mic antreprenor dintr-o localitate ieşeană. Acesta spune că, în urmă cu câteva luni, a fost nevoit să renunţe la un om din echipa sa deoarece se credea „prea deştept". „L-am angajat pe acel tânăr pentru că avea un CV impresionant, cu studii de specialitate în străinătate, cu experienţă valoroasă, ce mai! Era angajatul perfect. De fapt, aşa părea. Şeful lui direct a început să mi se plângă de el după numai două săptămâni. Refuza să îndeplinească aproape orice sarcină pe motiv că era «prea bun, prea deştept». La început am crezut că cel care s-a plâns se simţea ameninţat şi l-am mutat într-o altă echipă, pe o poziţie superioară. Din păcate, şi acolo s-a întâmplat la fel. Atitudinea sa de superioritate a stricat toată atmosfera în firmă, iar rezultatele lui nu erau atât de impresionante încât să-l păstrez", a povestit Mihai Melinte.

Când atitudinea bate experienţa

Angajaţii atotcunoscători există doar în teorie, mai arată specialiştii în resurse umane şi psihologia muncii. În practică, lucrurile sunt mult mai diferite, deoarece aceştia trebuie să se adapteze mereu unor noi cerinţe ale angajatorului, dar şi ale pieţei şi mediului de lucru, care este într-o continuă schimbare şi dezvoltare. Mai mult, supraevaluarea personală nu face decât să strice echilibrul dintr-o echipă, ceea ce va duce la scăderea productivităţii, indiferent de valoarea individuală a fiecărui angajat. „Pregătirea profesională continuă, orientarea către rezultat şi capacitatea de a soluţiona probleme sunt elemente pe care e necesar să le dezvolţi şi criterii pe baza cărora să-ţi evaluezi profilul propriu de angajat", a spus Diana Voicu, Organizational Development Advisor în cadrul AllJobs4All.

Mai mult decât atât, mai apreciază Diana Voicu, a vorbi despre angajatul ideal sau despre locul de muncă perfect este o utopie sau o manieră inadecvată de a seta aşteptările. Ea consideră că dorinţele unui şef sunt diferite faţă de ale subalternilor, principiu care nu este sănătos pentru organizaţie.

De cele mai multe ori, rezultatele echipei sunt dependente de membrii acesteia, iar un angajat trebuie să fie experimentat, implicat şi responsabil, iar lucrul în echipă este întotdeauna benefic. Mai mult, angajatul trebuie să fie disponibil să investească la locul de muncă potenţialul său maxim, deoarece angajatorul doreşte întotdeauna oameni care să îl ajute să evolueze şi să îşi dezvolte afacerea. „De cele mai multe ori, proaspeţii absolvenţi, deci noua generaţie, se adaptează ceva mai greu la primul loc de muncă. Ei au nevoie de supervizare şi de suport, de răbdare şi de empatie din partea colegilor, şefilor, angajatorului. Educaţia şi profilul personal sunt principalele elemente care diferenţiază, cu atât mai mult, angajaţii tineri", a mai explicat Diana Voicu.

Cheia păstrării angajaţilor valoroşi

Un alt aspect important al relaţiei angajat-angajator este motivarea şi fidelizarea. Acest lucru se poate realiza prin valorificarea creativităţii şi inovaţiei şi prin dezvoltarea unui mediu organizaţional flexibil, fără prea multe constrângeri, după cum apreciază consultantul Dorin Bodea.

Potrivit acestuia, un climat profesional propice, care să satisfacă nevoile de libertate şi independenţă ale angajatului, nu doar îl motivează pe acesta, ci îl şi fidelizează. O atmosferă plăcută în echipă va diminua opiniile negative pe care unii angajaţi le-ar putea avea faţă de colegii lor, cum ar fi invidia sau impresia că ceilalţi bârfesc în loc să muncească, aşa cum se întâmplă în cazul a aproape două treimi dintre români.

O „mână de ajutor" în menţinerea unui climat de lucru plăcut poate oferi construirea unui sistem de feedback, cu întâlniri programate de analiză a obiectivelor şi de evaluare a competenţelor profesionale, care ar putea reduce şi tendinţa de supraevaluare a angajatului român.

Etimologia cuvântului „şmecher"

Deşi mulţi dintre angajatori îşi consideră angajaţii „şmecheri", la fel cum această trăsătură este pusă la mare cinste de români, provenienţa cuvântului este mult diferită de sensul actual. Acesta a fost împrumutat din germană (schmecker) şi însemna „persoană cu gust rafinat". Cuvântul  a ajuns în România datorită saşilor, care se deplasau din Transilvania în zona Drăgăşanilor, acolo unde făceau comerţ. Saşii cumpărau vin de la olteni, cărora le vindeau articole meşteşugărite, cunoscute în toată Europa datorită calităţii excepţionale. Deoarece oltenii îi îmbătau pe saşi şi apoi făceau negoţ neloial, aceştia din urmă au apelat la o persoană care doar degusta vinul, pentru a nu se îmbăta. Acesta se numea „Der Schmecker" şi era responsabil să vegheze la corectitudinea oltenilor.

"Nu cred că românii sunt mai inteligenţi sau mai proşti decât alţii. Problema este că ei se cred mai şmecheri, aşa sunt construiţi genetic."
George Butunoiu
consultant Resurse Umane