Adevarul.ro

Ipocrizie Acest tip de personaj „toxic“ te obligă să faci ore suplimentare, deşi, la final, tot el este mai bine văzut. Mai mult, adesea leneşul câştigă mai bine decât tine

Citiţi şi:

• Carieristul, colegul care te eclipsează
• Antisocialul, colegul care spune „nu“ comunicării

O mare parte din stresul de la birou este generat de colegi şi de superiori, mai ales că nu există colective ideale. Cu ajutorul  specialiştilor, „Adevărul“ a stabilit 12 categorii de colegi toxici, pe care le-a prezentat recent pe scurt. Acestea sunt:

1 Bârfitorul 
2 Încurcă-lume
3 Parvenitul 
4 Atotştiutorul
5 Antisocialul 
6 Carieristul
7 Leneşul
8 Obsedatul de control 
9 Lingăul
10 Negativistul    
11 Preţiosul      
12 Tipicarul

Apare la serviciu atunci când toată lumea şi-a luat deja în primire sarcinile de lucru. E obosit, îngândurat, fără vlagă, chiar de la începutul programului. Oftează când îşi vede agenda încărcată pe ziua respectivă şi se retrage la o cafea. Dă să înceapă treaba, dar îşi aminteşte că nu a sunat pe nu-ştiu-cine, aşa că se mai retrage o dată.

Până la prânz, când toţi ceilalţi sunt sătui de muncă, el a bifat fâţâitul dintr-un birou într-altul cu câteva hârtii în mână şi vorbitul la telefon. Apoi merge la masă, hămesit de atâta umblat. Se întoarce la birou cam moleşit. Ar vrea să tragă un pui de somn, însă cum compania nu s-a gândit şi la nevoile lui, ci numai cum să-l exploateze, se resemnează să trimită mesaje cu ajutorul aplicaţiilor online. El este Leneşul, acel personaj care exasperează aproape fiecare colectiv.

Plimbă hârtiile dintr-un birou într-altul

Specialiştii în resurse umane recunosc un Leneş la interviul de angajare după cât de greu se decide asupra fixării întâlnirii şi după vehemenţa cu care vorbeşte despre orarul de muncă. Atunci când îl întâlnesc deja în cadrul companiei, profesioniştii îl identifică după numărul de plimbări pe care le face prin companie, cu hârtiile la purtător.

„Leneşul este tipul acela de coleg care reuşeşte cu măiestrie să se sustragă sarcinilor zilnice de muncă. Şi nu o face oricum: are grijă să le dea celorlalţi impresia că munceşte chiar foarte mult. La nevoie, plimbă o hârtie de colo-colo sau îşi ia o mină de om îngândurat“, creionează portretul acestui coleg „toxic“ Daniela Necefor, specialist în resurse umane.

Ea adaugă că, adesea, Leneşul se plânge de volumul de muncă pentru a primi compătimirea colegilor săi. Şi nu oricum, ci sub forma unui ajutor concret în finalizarea muncii sale începute cu obidă. „Atunci când îi ceri să facă ceva în plus, se mobilizează numai dacă are siguranţa că va fi răsplătit la salariu“, observă Necefor.

Mai mult, Leneşul consideră că pachetul salarial este intangibil. Pentru el este suficient să se deplaseze de acasă la birou şi înapoi pentru a-şi încasa banii.

Are stofă de şef

Ca asistentă de avocat, Maria Costaiche (23 de ani) a simţit pe pielea ei cum este să lucrezi cu un Leneş. „Îmi punea mie totul în cârcă doar ca să aibă el timp suficient să o ardă aiurea. Venea la serviciu cu o oră înainte să mi se termine mie programul şi atunci zicea «hai să verificăm!», numai că şi asta tot în seama mea pica“, povesteşte tânăra.

Crede că la vremea respectivă nu avea alternativă. Voia să înveţe meserie, dar având „norocul“ să o facă de la un avocat fără prea mult interes faţă de meserie în sine, a ajuns în scurt timp să se simtă epuizată fizic şi psihic.

Acum mărturiseşte că este mult mai atentă la alegerea unui colectiv. Mai mult decât salariul pe care ar urma să-l câştige, tânăra îşi doreşte să lucreze cu adevăraţi pro­fesionişti.

Acest coleg se fofilează cu măiestrie, deşi se plânge că munceşte din greu.
Daniela Necefor
managing partner
Total Business Solutions

Trândăveala ca virtute

În statistici, românii sunt printre cei mai harnici europeni. Potrivit unui studiu realizat de Fundaţia Europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă, românii petrec, în medie, 71 de ore pe săptămână la serviciu, pe drum înspre casă şi înapoi la locul de muncă sau realizând treburile gospodăreşti.

Asta în măsura în care media europeană a fost stabilită la numai 58 de ore. Chiar şi aşa, realităţile socio-economice din ţară i-au convins pe unii angajaţi că „numai proştii muncesc “. Pe forumurile de discuţii despre locuri de muncă şi colective, românii arată că în Maramureş, de pildă, cei care sunt întrebaţi ce fac, nu mai răspund instinctiv „bine“, ci „ia, orice, numai să nu muncesc“.

Cum ajunge leneşul să fie promovat

Principala frustrare pe care o provoacă un coleg leneş este că, de cele mai multe ori, ajunge să câştige mai bine decât colegii săi. Asta chiar şi atunci când munca se realizează în echipă, iar colegii sunt nevoiţi să lucreze peste program ca să termine proiectele la timp. Secretul său: o bună relaţie cu superiorii.

„Leneşul ştie destul de bine să se bage pe sub pielea şefului. Fie că îi face complimente de câte ori se iveşte ocazia sau îşi ia rolul de informator principal, Leneşul caută să se facă util altfel decât prin muncă în companie“, susţine Daniela Necefor.

Strategie cu repercusiuni

De altfel, specialiştii în resurse umane arată că una din strategiile preferate ale şefilor cu frică de pierderea scaunului este să-şi apropie un astfel de angajat şi să-l promoveze pentru a se asigura, la rândul lor, că nu le ameninţă nimeni funcţia. „Un şef cu un subaltern de tipul colegului leneş stă liniştit pentru că ştie că prin natura lucrurilor, acesta nu vrea să-i ocupe postul. Astfel, toată lumea are de câştigat“, mai arată Necefor. 

Din păcate însă, reprezentanţii birourilor de resurse umane susţin că asta este cauza pentru care cei mai buni angajaţi se vor decide după o anumită perioadă de timp să renunţe la joburile lor chiar dacă nu au o ofertă concretă din altă parte. „Cei muncitori ajung să se simtă frustraţi. Asta pentru că fiind remuneraţi mai puţin şi muncind mai mult, au tot timpul impresia că munca lor nu este apreciată în niciun fel“, explică Necefor.

„Toxicitatea“ acestui tip de coleg vine şi din faptul că se crede cel mai bun, mai arată specialiştii. „Un coleg leneş se va plânge mai mereu că munceşte cel mai mult dintre toţi şi că în ciuda acestui fapt, nu este destul de apreciat“, precizează un alt specialist în resurse umane care nu şi-a dezvăluit identitatea, din cauza politicii interne a companiei pentru care lucrează 

Fără identitate

Colegul leneş nu are o vârstă sau un sex anume, susţin specialiştii în resurse umane. În rolul acestui coleg „toxic“ intră deopotrivă angajaţii tineri, foarte atenţi la programul de muncă şi la pachetul salarial, dar şi cei peste 40 de ani, care au preluat obiceiul de a se fofila de la muncă din perioada comunistă, când chiulul era la ordinea zilei.

Cum faci să nu-i calci pe urme

Atitudinea unui coleg poate afecta întreaga atmosferă de lucru

Atmosfera de la serviciu este extrem de importantă întrucât de ea depinde calitatea muncii, susţin specialiştii în psihologia de grup. „O nemulţumire a unui individ se transmite şi ajunge să-şi pună amprenta asupra întregului colectiv, în timp, dacă şeful nu ştie să gestioneze problema“, explică psihologul Cătălina Hetel.

Un şef ideal este cel care cunoaşte limitele subalternilor săi. „Am întâlnit destul de des oameni care se simţeau frustraţi pentru că nu erau apreciaţi de şefii lor şi care-şi pierduseră încrederea de sine “, mai spune Hetel.

Specialistul consideră că este extrem de dificil pentru un individ să se rupă de atmosfera de la birou şi să-şi stabilească propriul set de priorităţi.

 „Ideal ar fi ca fiecare să ştie exact care este obiectivul pe care vrea să-l atingă, în cât timp şi cum anume. Numai aşa ar putea să treacă mai uşor peste neînţelegerile generate de un colectiv neomogen“, arată psihologul.

Hetel mai spune că, în măsura în care ne-am autoevalua, am putea să ne păstrăm cât mai fidelă imaginea şi respectul faţă de sine. În caz contrar, cel mai bine pentru noi ar fi să ne schimbăm locul de muncă.