La birou − angajat model, în Vamă − un boem rebel

Mulţi dintre tinerii corporatişti – care tot anul sunt îmbrăcaţi la costum şi cravată, disciplinaţi şi competitivi – cad în cealaltă extremă când ajung pe plaja din Vama Veche.

La serviciu, de cele mai multe ori un birou mic într-o corporaţie mare, este angajatul model. Este întotdeauna „la patru ace" („Reprezinţi compania în faţa clienţilor", i s-a spus în prima zi de muncă), este absolvent de studii superioare şi obişnuit cu programul prelungit, deadline-urile stricte şi criteriile de performanţă tot mai riguroase.

Este, de asemenea, familiarizat cu termeni precum „targhetare", „branduire" sau „focusare", care i-au intrat deja în vocabular şi pe care-i foloseşte nonşalant chiar şi când iese la o bere „cu băieţii".

Apoi, în minivacanţa de 1 Mai sau în concediul de vară, de obicei pe plaja din Vama Veche, acelaşi personaj se dezlănţuie şi-şi schimbă radical comportamentul: se îmbracă în haine vechi, lejere şi zdrenţuite, doarme pe nisip în aer liber, bea până nu mai ştie de el, face amor cu cine se nimereşte, face chetă printre turişti pentru ţigări şi bere. Mai precis, peste noapte, angajatul model devine boemul rebel. 

Această metamorfoză este din ce în ce mai întâlnită în ultimii ani în rândul tinerilor corporatişti, mai ales de când concurenţa pe piaţa muncii este mai severă, iar pretenţiile angajatorilor mai mari. Cu cât stresul acumulat în timpul anului este mai puternic, cu atât eliberarea va fi mai „explozivă", susţin specialiştii.

Fuga de griji

Cum prinde câteva zile libere, Oana Petrescu (26 de ani) lasă în urmă praful Bucureştiului şi grijile de la serviciu şi dă o fugă până la Vama Veche. „Este cea mai bună terapie antistres", spune ea. De ce?

„Pentru libertatea pe care ţi-o dă Vama, pentru că poţi să fii cum vrei, să te îmbraci cu hainele care-ţi cad în mână când ieşi din cort, să bei alcool la 5 dimineaţa şi să mănânci clătite la 2 noaptea", răspunde Oana. 

Sau „pentru că e locul unde nimeni nu te arată cu degetul indiferent ce ai face", completează Georgiana P. (24 de ani), din Vălenii de Munte. „Poţi să mergi gol puşcă pe stradă şi lumea îşi vede de treabă. Reacţia e simplă: «E Vama Veche», aşa e aici. E locul unde te duci ca să uiţi de grijile tale şi să te bucuri de mare şi de o oarecare linişte".

O formă de protest

Vama Veche a rămas unul dintre puţinele locuri în care tinerii corporatişi se pot dezbrăca de costum şi de inhibiţii în acelaşi timp. Unde pot uita de programul de lucru prelungit, pentru a „trage" o beţie prelungită. „Este o formă de protest", spune psihoterapeutul Keren Rosner.

„Un individ «încătuşat» într-unprogram solicitant, în care se impun anumite norme, simte nevoia de a renunţa la acest «corset» şi atunci se lasă dus de valul unei manifestări opuse celei de fiecare zi. Este un protest faţă de viaţa ordonată, de efortul de-a fi mereu performant, faţă de ritmul constant alert al muncii sale. Dezlănţuirea lui este ca o provocare extremă care îl face să simtă că trăieşte, că este uman, că-şi permite să fie şi altfel. În acest fel, el se eliberează de stresul acumulat, de frustrările trăite şi îşi satisface, astfel, dorinţa de a fi boem, liber, fără program strict", explică specialistul.

Iar boemul de Vamă e de acord. „Când intri pe aleea principală din staţiune, simţică toată lumea aia obositoare a rămas în spate, iar între tine şi imensitatea mării mai rămâne doar limba de nisip unde te relaxezi, te dezinhibezi şi-ţi refaci energia pierdută util sau nu în viaţa de zi cu zi.

Zilele sunt mai lungi în Vamă, lenea e bună în Vamă, noaptea e albă în Vamă, iar sufletul e mai plin după o vară în care ai ales să te eliberezi în Vamă....", zice Toni Robitu (26 de ani), din Bucureşti.

În condiţii normale, în viaţa de zi cu zi de orăşean, boemii de Vamă nu concep să aibă un comportament nici măcar apropiat de cel pe care-l adoptă imediat ce ajung pe plajă. Practic, sunt ca două persoane complet diferite, cu personalităţi complet diferite.

Comportament contradictoriu

„Am făcut ce n-am crezut vreodată că pot face. Am dormit şi pe plajă, dar în general mă prindeau zorile dansând în faţă la Stuff, până când am descoperit că răsăritul e mai frumos la Expirat, cu un «cuba libre» în mână. Mai bine zis, o găleată de cuba libre şi cu prietenii lângă mine. Alte dăţi, răsăritul mă prindea în apă. Fascinaţia e în lucrurile simple: o baie la răsărit, iubiri de-o noapte, sex în cort lângă o chitară pe care n-ai cum să n-o atingi", povesteşte Anca Galeş (23 de ani), din Capitală.

Această conduită total opusă decât cea obişnuită este explicată de psihologul Keren Rosner. „ Ei joacă roluri care sporesc adrenalina aşa cum alţii practică sporturi extreme. Nu vorbim de o dedublare a personalităţii, nici de o tulburare de personalitate, ci de un fel de a se debarasa de «toxinele psihice» adunate din cauza unui program şi unor reguli care solicită foarte mult individul. Capacitatea de adaptare şi de performanţă întrun angrenaj de tip corporatist este un beneficiu şi o formă de succes profesional, dar uneori se plăteşte cu preţul nemulţumirii pe plan personal sau cu renunţarea la unele plăceri mărunte, cotidiene, care aduc echilibrul şi energia pentru a merge mai departe. După o astfel de experienţă, ei îşi găsesc resursele necesare pentru a se reîntoarce la rigorile şi orarul unui sistem solicitant fizic şi psihic", conchide specialistul.

"Este un protest faţă de viaţa ordonată, de efortul de-a fi mereu performant, faţă de ritmul constant alert al muncii sale.Ţ

Keren Rosner psiholog

"Poţi să mergi gol puşcă pe stradă şi lumea îşi vede de treabă. Reacţia e simplă: «E Vama Veche».

Georgiana P. 24 de ani, Vălenii de Munte

Tratament: boemia de moment

Psihic, individul are nevoie de a se manifesta autentic, susţine psihologul Keren Rosner. „Faptul că-şi impune un control permanent asupra lui însuşi devine obositor şi generează irascibilitate, furie, sentimentul neîmplinirii, senzaţia că este captiv. Din acest motiv, unii găsesc ca formă de rezolvare a acestor solicitări psihice anumite comportamente diametral opuse celor zilnice", este de părere specialistul.

„Decompensarea acestor indivizi le oferă posibilitatea să se echilibreze după ce şi-au consumat aceste tensiuni interioare exprimate într-un mod rebel de acţiune şi comportament", concluzionează psihologul Keren Rosner.