Jocurile de noroc te leagă ca un drog

Părţile creierului implicate în jocul pe bani

Ludomania sau dependenţa de jocuri de noroc e o afecţiune psihică gravă, adesea cu urmări teribile: persoana afectată îşi poate pierde familia şi cariera sau poate ajunge chiar la sinucidere.

În cele mai multe cazuri, împătimitul de jocuri (sau ludopatul) nici măcar nu realizează că are o problemă. În fapt, acesta este şi motivul pentru care această afecţiune este atât de dificil de tratat şi de vindecat - ludopatul nu cere ajutor de specialitate, pentru că nu consideră că are nevoie de el.

Specialiştii susţin, însă, că boala este una gravă, adeseori cu urmări tragice. „Ca şi în cazul drogurilor sau alcoolului, dependenţa de jocuri de noroc se dezvoltă treptat. În prima etapă, persoana respectivă joacă ocazional. În a doua etapă se adaugă pierderea autocontrolului. Iar în cea de-a treia etapă perioadele în care omul joacă fără să se mai poată controla alternează cu perioade de panică, iratibilitate, nelinişte, dificultăţi de concentrare, depresie sau agresivitate. Este etapa finală, în care persoana afectată poate pierde tot - familie, carieră sau poate recurge la sinucidere atunci când datoriile acumulate devin prea mari şi imposibil de plătit", explică psihologul Iulia Florea, de la Clinica TerapiaM, din Bucureşti.

Ludomania este una dintre cele mai grave forme de dependenţă, motiv pentru care i se mai spune şi „narcomanie în formă socială", adaugă specialistul în revista online Psiho Life.

Dependenţa şi sevrajul

„Am început cu păcănelele. În urmă cu un an, m-am dus cu un prieten într-o sală de jocuri şi, pentru că plictiseam cât era el la aparat, am băgat şi eu 20 de lei. A mers foarte bine şi am câştigat mai bine de 100 de lei. Probabil că, dacă atunci aş fi pierdut, astăzi n-aş fi avut o problemă cu jocurile de noroc", povesteşte Cristian Panaite (25 de ani), din Bucureşti.

„După primul joc şi primul câştig, am revenit în acelaşi local. Nu pariam mult, câteva zeci de lei şi numai în weekend, deci bugetul meu nu era prea afectat. Dar, uşor-uşor, am ajuns să joc zilnic, până m-a prins definitiv. Câteva luni mai târziu eram atât de prins, încât îmi jucam tot salariul într-o singură zi. De data asta nu la păcănele, ci la cazino, la ruletă. Şi pierdeam mereu. Chiar şi atunci când eram pe plus, nu scoteam banii, ci jucam în continuare până pierdeam tot. Apoi, ca să acopăr «gaura», furam bani de la părinţii mei şi-i jucam. Evident, fără succes, dar nu mă mai puteam opri", mai spune Cristian.

Psihologul Iulia Florea explică: „Jocul de noroc dezvoltă fenomenul de toleranţă, în sensul că apare nevoia de a creşte «doza» pentru a obţine aceeaşi stare de bine, iar încercarea de a stopa jocul atrage efecte fizice şi psihice asemănătoare sevrajului la o substanţă psihoactivă: dificultăţi de concentrare, iratibilitate, nelinişte, anxietate sau dispoziţie depresivă".

Din sala de joc la închisoare

N-a trecut mult şi Cristian Panaite a pierdut o sumă foarte mare de bani la ruletă. „Părinţii mei strânseseră bani, vreo 5.000 de euro, să-şi ia maşină. Eu i-am găsit, ascunşi la ei în şifonier, i-am luat şi am mers cu ei la cazino în ideea c-o să-i inmulţesc. În şase ore am pierdut tot. Gândul de a-mi înfrunta părinţii după ceea ce făcusem a fost insuportabil, aşa că am fugit de acasă. Două luni am stat pe la prieteni, dar până la urmă s-au săturat şi ei de mine, aşa că m-am întors la ai mei. M-au iertat, dar, după o perioadă de pauză, m-am apucat iar de jocuri de noroc. Pur şi simplu nu mă puteam abţine, mă simţeam rău când nu pariam", mărturiseşte bucureşteanul.

Urmarea? Cristian Panaite şi-a pierdut slujba, iar iubita l-a părăsit. Pentru că părinţii nu i-ai mai dat bani, Cristian s-a apucat de furat. Noua „carieră" s-a dovedit a fi extrem de scurtă. A fost prins şi a făcut şase luni de închisoare. Astăzi e din nou un om liber, dar numai în sensul că a scăpat de detenţie. De boala pentru jocurile de noroc încă nu a scăpat. Dar măcar luptă cu ea.

Soluţia: psihoterapia

În Occident, ludomania este recunoscută ca o afecţiune gravă, cu efecte potenţial dramatice. În consecinţă, există mai multe organizaţii de genul „jucătorii anonimi" unde persoanele dependente pot beneficia de terapie. În România, din păcate, nu există aşa ceva.

„Dacă persoana respectivă nu reuşeşte în mod repetat să-şi controleze comportamentul, este recomandată psihoterapia. Este esenţială pentru a scăpa de această dependenţă care, în timp, poate crea dificultăţi majore în viaţa de familie şi de cuplu sau în relaţiile sociale şi profesionale", conchide psihologul Iulia Florea.

"Jocul de noroc dezvoltă fenomenul de toleranţă, în sensul că apare nevoia de a creşte «doza» pentru a obţine aceeaşi stare de bine."
Iulia Florea psiholog