Adevarul.ro

Creştinii ortodocşi au retrăit zilele trecute patimile lui Iisus Hristos şi răstignirea Sa pe cruce. Doliul a fost îngropat, la rându-i, în noaptea de sâmbătă spre duminică, prin Slujba de Înviere. Cea mai importantă sărbătoare de peste an, Paştele, comemorează evenimentul central al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos.

Citiţi şi:
Sărbători pascale fără drumuri la urgenţă
Paşte românesc pe ritmuri internaţionale
Figuri biblice la televizor, de Paşte
Cumparaturi de Paste pe ultima suta de metri
Bătaie pe cozonaci
Ceauşeştii aveau ouă roşii pe masa de Paşte

21.00 O delegaţie a Patriarhiei Române, în frunte cu episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Varsanufie Prahoveanul, a adus în această seară, din Ierusalim, Lumina care se aprinde în fiecare an de Paşti la mormântul lui Iisus Hristos.

Delegaţia a fost întâmpinată la aeroportul Henri Coandă de aproximativ 100 de preoţi de la arhiepiscopiile din ţară, care şi-au aprins candelele, urmând să împartă, la miezul nopţii de sâmbătă spre duminică, focul sacru tuturor credincioşilor.

Reprezentantul Patriarhiei, preotul Bogdan Teleanu, a declarat că este pentru prima dată când Patriarhia Română a organizat aducerea Luminii Sfinte de la Ierusalim.

Protopopul Ioan Rădulescu şi-a exprimat speranţa că acest lucru va deveni o tradiţie de Paşti.

"Este un lucru extraordinar că, dintr-o singură flacără adusă de la Sfântul Mormânt, se vor aprinde milioane de lumini", a declarat pentru Agerpres preotul Ioan Rădulescu, care era aşteptat la protoierie de alţi 50 de preoţi, ce vor duce lumina în bisericile din Capitală.

În afară de cei aproximativ 100 de preoţi veniţi să ia Lumina, şi-au aprins lumânări din candela adusă de la Ierusalim şi angajaţi ai aeroportului.

Lumina a fost întâmpinată, la Catedrala Patriarhală, de către patriarhul Daniel.

Lumina Sfântă este considerată un miracol al Ortodoxiei, care se întâmplă în fiecare an, de Paşte, la Ierusalim, când, în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12,30 şi 14,30, deasupra Sfântului Mormânt se aprinde un foc care se pogoară din cer, manifestându-se diferit în fiecare an şi care în primele minute nu frige.


Sursa: REALITATEA.NET
„Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este cheia de boltă a credinţei noastre şi totul pleacă de la acest eveniment. Aşa cum zicea Sfântul Apostol Pavel, dacă nu ar fi existat Învierea, zadarnică ar fi propovăduirea noastră şi credinţa voastră”, spune părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Asemeni lui, miloane de români cu credinţă în Dumnezeu s-au adunat aproape de miezul nopţii pentru a vesti Învierea Domnului şi pentru a se bucura de această veste rostind „Hristos a Înviat!”.

Slujbă de înmormântare

Se poate spune că Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, aşa cum mai este ea denumită, a atins în Vinerea Seacă apogeul, odată cu rememorarea răstignirii lui Iisus Hristos. Aceasta e ziua în care Iisus a fost judecat şi răstignit. După ce în bisericile din toată ţara, la Denia din Joia Neagră, au fost citite cele 12 Evanghelii, după ce conform tradiţiei, ortodocşii au ţinut post negru, a urmat Prohodul Domnului.

„Aceasta este, de fapt, liturghia de sâmbătă dimineaţă. Prohodul Domnului simbolizează slujba de înmormântare, în cadrul ei cântându-se cel mai frumos imn de înmormântare din câte există. Are peste 200 de strofe şi se cântă în trei stări. Încă din versurile acestor strofe se întrezăresc zorii Învierii, mesajul fiind optimist”, explică părintele Constantin Stoica.

Oficialul Patriarhiei spune că şi „decorul” bisericii este special: pe sfânta masă e aşezat Sfântul Epitaf - o bucată de pânză de 1,5/1,5 metri, pe care este pictată scena aşezării în mormânt a Mântuitorului.

„Credincioşii trec pe sub această masă ca şi cum, simbolic, ar coborî preţ de câteva momente în Sfântul Mormânt”, mai precizează părintele Stoica. O parte însemnată a acestei slujbe o alcătuieşte înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf, simbolizând cortegiul de îngropare a trupului Mântuitorului. De aceea, utrenia din Vinerea Mare mai este cunoscută în unele părţi din ţară şi sub denumirea de „înconjurarea bisericii”.

„Hristos a înviat!”

Liturghia din noaptea de sâmbătă este, de fapt, cea care ar trebui să fie slujită în prima zi de Paşte, adică duminică dimineaţa. Slujba de Înviere se ţine în aer liber şi asta pentru că „la bucuria acestui moment trebuie să participe toată Creaţia, nu numai noi, oamenii”, mai spune Constantin Stoica. Preoţii îndeamnă adunarea să vină să ia Lumină şi să cânte „Hristos a Înviat!”. Apoi, în locuri special amenajate sau în biserică se oficiază Sfânta Liturghie.

Lumânarea este unul dintre cele mai importante simboluri ale Slujbei de Înviere. Credincioşii care merg la biserică se îngrijesc să vină cu lumânări pentru „a lua lumină“: din candela aflată pe sfânta masă, preotul aprinde o lumânare, apoi, ieşind la credincioşi, le adresează chemarea: „Veniţi de luaţi lumină!“

Astfel, în noaptea Învierii, toate lumânările aprinse din biserică, pe care creştinii le ţin în mâini pe toată durata slujbei, sunt, de fapt, o singură lumină. Această lumină este dusă apoi de fiecare, la casa sa. Mulţi creştini păstrează restul de lumânare nearsă din noaptea Învierii şi îl aprind în cursul anului, în timp de furtună sau dacă au un mare necaz în casă.

Învierea a doua

În prima zi de Paşte, la ora 12, se oficiază în bisericile din toată ţara slujba vecerniei din această zi, tocmai pentru ca, ulterior, creştinii să meargă acasă şi să se bucure alături de cei dragi. La „Învierea a doua”, cum mai este ea numită, în catedralele ortodoxe din ţară, Evanghelia este citită în cât mai multe limbi - engleză, franceză, spaniolă, greacă, latină, rusă etc.- tocmai pentru a ilustra universalitatea credinţei.

Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.
Sfântul Apostol Pavel
(Corinteni)

Cum se calculează data Paştelui

Paştele se serbează în duminica imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primavară (21 martie). Sinodul de la Niceea a stabilit în anul 325 d.Hr. că data Paştelui din fiecare an va fi calculată din vreme de către Patriarhia din Alexandria.

Cum bisericile ortodoxe surori - cea rusă, cea de la Ierusalim, sârbă, georgiană şi cea de la Muntele Athos - nu au trecut la calendarul îndreptat, şi Patriarhia Română a ales să serbeze Paştele odată cu ele. Astfel, pascalia este pe stil vechi, în timp ce sărbătorile pe dată fixă, pe stil nou. De aici, şi diferenţa faţă de data Paştelui catolic.

Orice om e atins de scânteia divină

„Oricât de indiferent ar fi, oricât de comod ar fi, fiecare om are un suflet, o personalitate şi este mişcat de această scânteie divină”, spune preotul Constantin Stoica, găsind astfel şi o explicaţie pentru prezenţa la Slujba de Înviere a credincioşilor care nu prea calcă pe la biserică în restul anului.

Împăcare cu sine şi cu ceilalţi

La rândul lor, psihologii spun că spiritul Sărbătorii de Paşte reprezintă „o transmitere şi o inter-transmitere la nivel inconştient a întregului bagaj care se leagă de ritualurile puse în acţiune de gândirea magică a fiecăruia dintre noi”.
Astfel se creează o stare de confort interior, de împăcare cu lumea şi viaţa, de împăcare cu sine şi cu ceilalţi.

„În dinamica interioară se produc, pe de o parte, anumite schimbări de dispoziţie emoţională (afectiv, devenim mai efervescenţi), iar pe de altă parte, nivelul gândirii magice este activat şi mult mai prezent în modul în care percepem şi interacţionăm în relaţiile cu ceilalţi. În plus, apare nevoia de a ne «curăţa de păcate», de tensiunile acumulate, de supărările trăite şi, astfel, să ne producem o stare de confort interior”, ne-a spus psihologul Ştefania D. Niţă.

Iluminare, chiar şi pentru atei

„Toţi simţim că mersul la Înviere este obligatoriu, asta şi din cauza sentimentului mobilizator care îi cuprinde pe oameni, conştienţi că nicio administraţie din această lume nu ar reuşi acelaşi lucru. Dacă vă gândiţi la redefinirea prin lumină, cum e cea suprinsă de expresii precum «mă aflu într-o lumină favorabilă», puteţi realiza că această iluminare nu-l poate lăsa rece nici măcar pe un ateu convins”, crede Doina Işfănoni, cercetător ştiinţific la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”.