Internetul Wi-Fi, prieten sau duşman

Internetul Wi-Fi public poate fi extrem de periculos pentru utilizator, deoarece datele acestuia sunt  uşor interceptate. Specialiştii recomandă măsuri de protecţie intensive.

De câte ori nu ne-am găsit cu laptopul sau smartphone-ul printr-un oraş străin, fără o conexiune internă de internet, încercând să găsim internet wireless gratuit? Ne-am bucurat când am dat peste semnal bun, dar nu şi peste o parolă. Ne-am verificat rapid conturile de e-mail, reţelele de socializare şi am schimbat două vorbe cu iubita pe Messenger. Ei bine, în tot acest timp cineva putea să ne monitorizeze şi să ne fure parolele.

Chiar dacă nu conştientizăm puterea hackerilor şi riscurile la care ne expunem atunci când nu suntem atenţi cu siguranţa pe internet, acestea sunt foarte reale. Majoritatea hotspot-urilor (locurilor  publice cu Wi-Fi gratuit) sunt necriptate. Astfel, cu ajutorul unor programe, orice hacker poate să vadă parolele utilizatorilor.

Riscuri

Wi-Fi-ul a apărut pentru prima dată în lume în jurul anului 1985, în SUA. În 1991, americanii de la AT&T au realizat primul sistem care folosea un protocol wireless pentru casierii. Cu toate acestea, termenul nu a folosit niciodată folosit până în august 1999. De atunci, reţelele wireless s-au dezvoltat.

Consecinţa: tehnologia a devenit foarte ieftină atât pentru producători, cât şi pentru utilizatori. Este nevoie doar de un laptop cu baterie rezistentă pentru a te conecta la laptop pe stradă sau într-o cafenea. De asemenea, reţelele de acest fel elimină cablurile atât de prezente în oraşe, dar şi în casele oamenilor.

Totuşi, avertizează specialiştii, sunt numeroase riscuri ascunse ale acestui tip de conexiune, după cum arată şi site-ul lifehacker.com. Pentru a contracara posibilitatea ca parolele să fie sparte definitiv, utilizatorii trebuie să se asigure că au anumite setări activate. În primul rând, laptopurile trebuie să aibă închisă opţiunea de distribuire automată a informaţiilor.

Acasă, aceasta poate fi pornită pentru a putea printa documente, pentru a schimba fişiere între două calculatoare, dar pe stradă aceasta este un pericol şi o invitaţie pentru cei rău intenţionaţi. Pentru a opri această setare din computerele care au Windows utilizatorul trebuie doar să intre  în Control Panel.

Metode simplede protecţie

SSL vă spune ceva? Probabil că, dacă nu sunteţi atât de bine acomodaţi cu tehnologia, ele sunt un mister. Secure Sockets Layer. Nici acestea nu spun mare lucru. Dar explicaţia pentru ele este următoarea: când aceste litere apar, site-ul este unul mai sigur şi criptat împotriva unor posibile încercări de furt al datelor.

Acest tip de conexiune este marcată înaintea site-urilor prin literele https. Dacă o astfel de conexiune lipseşte, de multe ori din cauza faptului că website-ului îi lipseşte un certificat de securitate, teoretic, oricine poate să spioneze în interiorul căsuţei poştale online.  De multe ori, lipsa certificatelor este anunţată de către browserul de internet printr-o alertă. Aceasta avertizează utilizatorul că nu ar trebui să continue sesiunea de lucru în acea pagină, dar îi oferă posibilitatea de a introduce o excepţie de la această regulă.

Adesea, oamenii aleg să nu bage în seamă aceast semnal de alarmă şi intră în interiorul unor conexiuni total nesecurizate.

Specialiştii în securitatea datelor recomandă de asemenea ca Wi-Fi-ul să fie închis atunci când nu este folosit. Dacă unii utilizatori au setat laptopul să se conecteze automat la unele reţele, datele personale pot fi în pericol, chiar dacă proprietarul nu lucrează în calculator în acel moment. „Cu cât stai mai mult timp conectat, cu atât mai multe şanse sunt ca cineva să observe că eşti prezent", spune Emilien Girault, un specialist francez de securitate la firma de securitate SysDream.

În final, cea mai bună metodă de a te proteja o reprezintă o reţea virtuală privată, cunoscută în engleză sub numele de Virtual Private Network. Aceasta funcţionează mai eficient pentru a proteja utilizatorul de acele site-uri care nu sunt criptate, neavând SSL.

Reţeaua se poate face cu ajutorul programelor care pot fi descărcate gratuit de pe internet. Printre acestea ar fi Open VPN, Cisco VPN, LogMeIn Hamachi, Shrew Soft, dar şi un client de VPN configurat în interiorul sistemului de operare Windows, de care multă lume nu ştie că ar exista. Ce face acest Virtual Private Network? Transferă conexiunea dintre calculator şi serverul ţintă către un alt server, virtual, care oferă un strat de protecţie împotriva atacatorilor. Practic, conexiunea devine indirectă şi nu directă ca până atunci.

Intrusul din lumea virtuală

Una dintre cele mai uşoare metode prin care poate fi aflată parola, folosind vulnerabilitatea unui Wi-Fi public, este programul Burp, care poate fi descărcat gratuit de pe internet. Acesta scanează conexiunile din apropiere şi identifică numeroase puncte sensibile, apoi le poate folosi pentru a afla parolele utilizatorilor conectaţi la o anumită reţea nesecurizată. Deşi Burp Suite este descrisă ca o unealtă pentru a testa securitatea aplicaţiilor, aceasta devine foarte uşor o armă în mâinile persoanelor care doresc să afle parole.

Problemă gravă, tratată superficial

O mulţime de utilizatori nu înţeleg pericolele care se ascund în spatele unei conexiuni de internet gratuite. Potrivit site-ului de tehnologie ZDnet, foarte puţini oameni ştiu la ce se expun. Norbert Kiss, vicepreşedintele însărcinat cu securitatea la compania Astaro Asia-Pacific, a declarat că „oamenii nu se protejează când folosesc aceste reţele pentru că nu înţeleg cum se poate petrece un furt în aceste condiţii, nu ştiu câţi bani se investesc în criminalitatea cibernetică şi nu realizează cât de valoroasă este informaţia care poate fi furată".

Specialistul de la firma asiatică a adăugat că oamenii consideră că aceste ameninţări sunt doar teoretice. Kiss a fost completat şi de către colegul său Benjamin Hodge, care le-a spus celor de la ZDnet că hackerii se folosesc de parole şi de numele de utilizator pentru a trimite mesaje spam, în cel mai optimist scenariu, dar şi să facă bani prin distribuirea acestor informaţii online.

„Există o economie reală a criminalităţii pe internet. Este mai profitabilă decât traficul de droguri şi este aproape imposibil să găseşti şi să pedepseşti infractorii", a spus Hodge.  El a făcut o analogie care poate face utilizatorii să înţeleagă ce înseamnă traficul de date personale de pe internet şi cât de periculos este acesta. „Acum 30 de ani, oamenii se uitau prin gunoaie pentru a descoperi datele private ale angajaţilor unor companii. Astăzi acest lucru se poate face foarte uşor cu ajutorul unei conexiuni Wi-Fi", a mai declarat specialistul în securitate Benjamin Hodge.

Drumul sigur către furt

Alexandru Bălan, specialist în securitate informatică la Bitdefender, a făcut de curând la Bucureşti o demonstraţie de cât de uşor pot fi obţinute parolele din wireless, folosind un soft gratuit de pe internet.

„Utilizatorii trebuie să ştie că dacă nu sunt atenţi la ce le apare pe ecran şi ce mesaje primesc riscă să rămână fără conturi", a avertizat Bălan. De exemplu, spune acesta, atunci când apare pe ecran o alertă, care avertizează asupra unei conexiuni nesecurizate, este o greşeală să o ignori sau să te gândeşti că s-ar putea să fii vulnerabil. „Atunci când vezi aşa ceva, răul se întâmplă deja. Mesajul apare atunci când cineva interceptează datele, un aşa zis «man in the middle». Multe lume dă accept fără să se gândească", a explicat Bălan.

El a mai spus că alertele acestea nu trebuie ignorate, aşa cum o fac foarte mulţi dintre noi, din diverse motive. „Când ignori alerta de la certificatul de securitate şi dai clic pe «continue», să fii 100% convins că cineva monitorizează ce faci. Sunt două scenarii: instituţia la care lucrezi nu a avut bani pentru un certificat de securitate sau cineva chiar se uită pe conexiunea respectivă", a conchis specialistul în securitate online.

"Când ignori alerta de certificatul de securitate, să fii 100% convins că cineva monitorizează ce faci. "
Alexandru Bălan specialist securitate informatică Bitdefender

Click pe imagine pentru a mări.

Click pe imagine pentru a mări.

Octavia Geamănu: „Ştirile vin prin BlackBerry"

Când nu este la pupitrul Observatorului de seară de la Antena 1, Octavia Geamănu păstrează contactul cu lumea, uneori asistată de doi prieteni la îndemână: laptopul și telefonul mobil. Dacă laptopul este un Dell, cumpărat din primii bani câștigaţi ca reporter în București, telefonul este un smartphone BlakBerry nou-nouţ, căruia Octavia încă încearcă să-i afle secretele.  

Siemens A 35. Și nici măcar nu era al meu, ci al surorii mele. Acesta a fost primul telefon al cărui număr îl dădeam tuturor, ca să vorbesc și eu la telefonul mobil...când apucam, că doar nu aveam acces, așa, oricum, la el. Parcă-l și aud cum suna. Alesese sora mea cea mai soft alarmă dintre cele şapte-opt pe care le avea. Ce vremuri! M-am luptat mult cu mine însămi să nu ajung să fiu dependentă de mobil. Însă nu am reușit.

Fiecare telefon pe care l-am avut are câte o poveste, însă am renunţat la fiecare dintre ele ușor când un altul mi-a zâmbit din vitrina vreunui magazin. Ultima achiziţie se numește BlackBerry Torch 9810. Am fugit de telefoanele cu touch screen tocmai pentru că am văzut câteva accidente nefericite la colegele mele, care au fost nevoite să își cumpere rapid altceva. Nu mi se pare senzaţional, însă mă grăbeam să îmi iau musai un Bby în acel moment, pentru sistemul Messenger. Mi se pare cea mai tare inovaţie pe un mobil. Ştiţi ce ador pur si simplu la telefoanele astea smart? Că, dacă fac o poză acum, indiferent de locul în care m-aș afla, prietenii mei o văd în secunda 1. În afara camerei foto/de filmat sau Facebook, habar n-am să folosesc celelalte opţiuni.

Mă obosește internetul pe un ecran atât de mic. Îl folosesc doar în cazuri de urgenţă și atunci mai degrabă pentru a căuta o adresă. Mi se pare totuși un model cam masculin. Parcă văd că nu apucă anul, cu atât mai mult cu cât bateria nu mă ţine 24 de ore! Ca utilitate maximă, pentru mine laptopul rămâne la putere.  E un fel de... toate-'ntr-'unu'. Văd filme pe el, ascult muzică. Mă uit la misiuni înregistrate. Intru pe Facebook. De fapt, acesta nu e niciodată închis. Scriu e-mailuri. Citesc cărţi. E ideal. E un Dell pe care l-am luat din primele salarii de reporter în București, în urmă cu cinci ani. Mă leagă multe de el. Nu m-a lăsat niciodată la greu. Nu l-aș abandona nici dacă s-ar virusa. Bine, acum depinde și de viruși.

Ce am:

- Televizor: LCD Sony
- Laptop - Dell
- Aparat foto:  Samsung
- Adrese de e-mail: una oficială, de Antena 1, și una personală
- Conturi pe reţelele de socializare: Facebook

Ce aş vrea:

- Nu e ceva ce îmi doresc în materie de gadgeturi.

Ce n-am:

- Cont pe Twitter. Și nici iPad, iPod, e-reader. Nu mă atrag.