Generaţia agresivă

De cele mai multe ori, izbucnirile violente ale copiilor reprezintă modul lor de a atrage atenţia că sunt neglijaţi de părinţi

Părinţii prea ocupaţi cu serviciul neglijează educaţia propriilor copii, care sunt predispuşi astfel să devină violenţi, antisociali sau delicvenţi.

Academia Naţională pentru Cercetare Parentală (NAPR) din Marea Britanie a ajuns la o concluzie îngrijorătoare: noile generaţii de copii sunt din ce în ce mai agresive, mai antisociale şi mai predispuse la delicvenţă şi la abuzul de alcool sau droguri. Iar cei care poartă vina sunt părinţii, care eşuează în procesul de educare a copiilor, susţine profesorul Stephen Scott, coordonatorul studiului realizat de NAPR.

În primul rând, din cauza crizei economice prelungite, părinţii de azi sunt mai ocupaţi decât cei de ieri, fiind forţaţi să muncească suplimentar pentru a nu-şi pierde serviciul. În consecinţă, orele alocate educaţiei copilului sunt din ce în ce mai puţine. În lipsa părinţilor, micuţii devin solitari, sedentari şi dependenţi de televizor şi calculator, aparate care ajung să-i înlocuiască pe cei mari în viaţa lor.

În al doilea rând, puţini părinţi izbutesc să se detaşeze de grijile serviciului când ajung acasă, drept urmare sunt depresivi, nervoşi şi nerăbdători cu cei mici, pe care ajung să-i pedepsească disproporţionat. „Elevii sunt de două ori mai predispuşi la agresivitate şi la neascultare dacă au părinţi exagerat de severi, de cicălitori sau, dimpotrivă, inconsecvenţi sau delăsători", arată cercetarea NAPR, în cadrul căreia au fost monitorizate 300 de familii din Marea Britanie, cu copii cu vârste cuprinse între 4 şi 7 ani.

Violenţa ca strigăt de ajutor

Ionela Prelicaru (36 de ani), din Bucureşti, este mama unui băiat de 12 ani, Dragoş. Femeia recunoaşte că, în ultimii trei ani, atât ea, cât şi soţul ei, Mircea, l-au neglijat pe Dragoş din cauza serviciului. „Şi eu, şi Mircea suntem nevoiţi să lucrăm peste program, în primul rând pentru a ne păstra locul de muncă şi în al doilea rând pentru a câştiga suma necesară pentru a ne plăti ratele la bănci. Ajungem acasă seara târziu, epuizaţi şi nervoşi, exact când Dragoş are mai mult chef de vorbă.

 Oricât am încerca să-l ascultăm, să-l întrebăm ce a făcut la şcoală şi să-l sfătuim, sfârşim mai mereu prin a-l repezi. De la o vreme însă, Dragoş a devenit tăcut. Nu ne mai deranjează cu logorea lui, iar noi am acceptat situaţia mulţumiţi că ne putem relaxa când ajungem acasă", povesteşte Ionela Prelicaru. 

Săptămâna trecută, Ionela a fost chemată la şcoală. Dragoş se bătuse cu mai mulţi colegi. „Am rămas foarte surprinsă când am auzit, pentru îl ştiam pe Dragoş un copil liniştit. Am fost la psiholog cu el şi aşa am aflat că băiatul meu se simte ignorat şi singur şi că bătaia de la şcoală a fost modul lui de-a ne atrage atenţia", mai spune femeia.

"Am fost la psiholog cu el şi aşa am aflat că băiatul meu se simte ignorat şi singur şi că bătaia de la şcoală a fost modul lui de-a ne atrage atenţia."

Ionela Prelicaru 36 de ani, Bucureşti

"Lipsa de timp a unor părinţi preocupaţi mai mult de muncă şi realizări materiale va conduce la neglijarea nevoilor copiilor şi, implicit, la apariţia unor comportamente de revoltă. "

Keren Rosner psiholog

Greşelile celor mari

Psihologul bucureştean Keren Rosner nu împărtăşeşte întru totul concluziile britanicilor de la NAPR, fiind de părere că „noua generaţie este, mai degrabă, una cu educaţie contradictorie, cu cerinţe multiple şi posibilităţi superdiversificate, decât una agresivă".  „În fapt, în ziua de azi, viaţa este mai «agresivă» prin dinamica şi evoluţiile ei", spune Rosner.

Specialistul este însă de acord că părinţii prea ocupaţi, nervoşi, depresivi sau excesiv de severi au toate şansele să-şi transforme copiii în elemente antisociale şi violente. „Lipsa de timp a unor părinţi ocupaţi sau preocupaţi mai mult de muncă şi realizări materiale va conduce la neglijarea nevoilor copiilor şi, implicit, la apariţia unor comportamente de revoltă acompaniate de violenţă", precizează Keren Rosner.

De asemenea, completează psihologul, „părinţii depresivi, deşi nu induc prin suferinţa lor un comportament agresiv copiilor,  ei sunt o prezenţă inactivă în viaţa celor mici. Atunci, cum nu mai găsesc sprijin şi înţelegere, aceştia din urmă dezvoltă un comportament agresiv pentru a atrage atenţia asupra lor".

În fine, părinţii care adoptă un stil spartan de educaţie, cu reguli stricte şi pedepse disproporţionate, „nu fac altceva decât să-i inducă micuţului o stare de teamă şi de revoltă care se va manifesta agresiv".„Agresivitatea poate ajunge la violenţă atunci când copilul acumulează frustrări şi sentimente de nedreptate. El va simţi impulsul de a se revolta", mai spune Rosner. 

Ce trebuie să facă părinţii

Părinţii sunt cei care pot şi trebuie să rezolve problema copiilor lor. „Identificarea cauzelor agresivităţii şi eliminarea motivelor de criză sunt cele mai eficiente metode de «vindecare». Se recomandă evitarea etichetării: se vorbeşte despre comportament în general, şi nu despre copil în particular", este de părere psihoterapeutul Keren Rosner. 

La final, specialistul avertizează: „Dacă părinţii plasează responsabilitatea supravegherii copiilor preponderent către şcoală sau către alţi adulţi, vor suporta consecinţe nefaste atât copilul, atât adultul de mai târziu, cât şi părinţii pe parcursul evoluţiei vieţii lor".