VIDEO Fotocitirea, o soluţie pentru oamenii ocupaţi

Cei care au multe informaţii de parcurs într-un timp scurt pot aborda materialele scrise într-un alt mod. Nu ne dorim cu toţii să parcurgem cât mai repede un volum cât mai mare de informaţii, pe care, ulterior, să nu le uităm? Există şi soluţii pentru asta.

La prima vedere, pare imposibil. Dar Connie Larkin, specializată în domeniul dezvoltării personale, susţine că nu este aşa.
Soluţia ar fi, spune ea, fotocitirea.

Este vorba despre o nouă abordare a materialului scris. „Fotocitirea sau, în engleză, photoreading, înseamnă, de fapt, fotografiere mintală. Iar acest concept, deşi nu a fost numit aşa, a existat de peste o sută de ani. A fost folosit în arte marţiale, în antrenamentele din armată, în practici religioase", afirmă Connie Larkin, instructor de fotocitire.

Conceptul a fost denumit astfel în 1985 de americanul Paul Scheele. El explică într-una dintre cărţile sale că prin această tehnică poţi fotografia mintal o carte în câteva minute.

Connie Larkin, care a urmat în străinătate cursul de profil ţinut de Scheele, a început să predea fotocitirea în România în august 2009, iar până acum i-au trecut prin mână cam 50 de cursanţi, mulţi dintre aceştia, medici şi avocaţi, oameni care au mult de citit.

„Cursurile sunt restrânse, au loc o dată pe lună şi nu se lucrează cu mai mult de şapte-opt persoane pentru că este nevoie de timp pentru fiecare", explică aceasta. Ce se întâmplă, de fapt, la acest curs?

Bariere doborâte

„Paul Scheele şi-a dat seama de capacitatea creierului nostru de a fotografia mintal un text scris. Este cert că o avem cu toţii, numai că se pune problema cum putem s-o folosim în cazul sarcinilor zilnice. Prin tehnica lui, se poate", afirmă Connie Larkin, care pregăteşte un nou curs la sfârşitul acestei săptămâni.

La cel precedent a avut opt elevi. „Am venit la curs pentru că trebuie să acumulez o cantitate mare de informaţii şi, uneori, simt că nu mai fac faţă. Sunt convinsă că mă va ajuta şi chiar nu cred că a fost o investiţie în zadar", spune Alina Milea, în vârstă de 29 de ani, de profesie economist. „Sper să învăţ cu ajutorul tehnicii predate cinci limbi străine şi să mă descurc mai bine la masterul pe care-l urmez", mai spune aceasta.

Ema Pendiuc, jurnalist, a venit la curs sperând că fotocitirea o va ajuta în meseria ei, în care se confruntă cu multe informaţii pe care trebuie să le sintetizeze.

Orizonturi lărgite

„Cuvântul «photoreading» poate părea, cumva, o şmecherie sau un miracol. Adică reuşeşti printr-o tehnică anume să fotografiezi şi să redai instantaneu ceea ce ai citit, să treci peste partea de muncă. În parte, aşa este. Este un miracol", a spus Ema Pendiuc la finalul cursului.

„În două zile, înveţi să citeşti mult mai repede. Eu am citit la început în trei minute 52 de rânduri, după care, la finalul cursului, am citit opt pagini. E un progres foarte mare. Numai că în spatele acestor lucruri stă şi tehnica pe care o înveţi şi experienţa ta personală", a adăugat Ema Pendiuc.

La curs a participat şi un preot - Vicenţiu Gruzea, stareţ la Mănăstirea Bâldana din judeţul Dâmboviţa. A venit pentru că era interesat să-şi lărgească orizontul, dar şi să descopere o altă modalitate de a aborda problemele.

„Conduc această mânăstire din 1994 şi am intrat permanent în dialog cu oamenii. Am vrut să descopăr în special un mod de a ne proteja de problemele oamenilor pentru că într-un fel suntem «agresaţi» de ele, deoarece fiecare are o încărcătură care ne poate afecta cumva starea de linişte, chiar dacă noi suntem chemaţi spre slujire", a explicat Vicenţiu Gruzea. „N-am venit să citesc tratate imense, ci am venit să descopăr cât de uşor poţi să sintetizezi problemele oamenilor", a adăugat părintele. 

"Oamenii sunt bombardaţi de informaţii şi nu mai fac faţă. În acest mod poţi citi de trei ori mai repede."
Connie Larkin
instructor de fotocitire

Unii experţi sunt sceptici

Intrigată de afirmaţia lui Paul Scheele, fondatorul acestui concept, potrivit căreia poţi parcurge 25.000 de cuvinte într-un minut, psihologul Danielle S. McNamara a făcut, în anul 2000, un raport despre fotocitire pentru Centrul de cercetare Ames al NASA. McNamara, care a urmat cursul, a făcut o serie de teste la finalul cărora a ajuns la concluzia că modalitatea normală de a citi şi fotocitirea necesită aproximativ aceeaşi perioadă de timp.

La un test, experta a răspuns corect la 37 de întrebări din 38 după ce a citit un material în mod obişnuit. Pentru rezolvarea testului a avut nevoie de 19,43 minute. În urma abordării materialului prin fotocitire, a răspuns corect la toate cele 38 de întrebări, având nevoie de 18,13 minute. Numai că McNamara susţine că modalitatea clasică de a citi i-a luat 15,8 minute, în timp ce pentru fotocitire a alocat 21,3 minute, astfel că, potrivit ei, promisiunea lui Paul Scheele nu se susţine.

Cinci etape ce trebuie urmate întocmai

Connie Larkin a explicat că „în procesul de fotocitire sunt implicate două lucruri: baza de date a minţii nonconştiente şi procesorul de informaţii preconştient".

„Ambele sunt funcţii de bază ale creierului nostru, numai că oamenii învaţă să le aplice în mod intenţionat. În fotocitire folosim un anumit tip de privire, numit «foto-focus». Acesta permite ca informaţia scrisă să ajungă în mintea noastră nonconştientă", spune Larkin. „Aş putea face o comparaţie cu mersul pe întuneric. Atunci când te uiţi exact pe unde vrei să calci, nu vezi bine. Dacă nu te uiţi fix, vezi ceva mai bine", afirmă ea.

Experţii care au dedicat cărţi şi articole de specialitate acestei tehnici afirmă că astfel oamenii ajung „să coboare barierele care separă mintea conştientă de mintea nonconştientă şi lasă informaţia să treacă în mintea nonconştientă". Acolo este procesată şi organizată, iar după o perioadă de incubare, aceasta se poate activa.

„Când fotociteşti, nu eşti conştient de informaţia pe care o parcurgi. Mintea conştientă nu participă la acest procedeu", afirmă Connie Larkin, adăugând că fotocitirea nu are de-a face cu memoria vizuală. În fotocitire există cinci paşi ce trebuie urmaţi întocmai pentru a obţine rezultate:

1 Pregătirea. Este o etapă foarte scurtă, în care îţi defineşti scopul în care citeşti cartea. Doar aşa poţi să scoţi din carte informaţia de care ai nevoie.

2 Previzualizarea. Acest pas constă în răsfoirea cărţii, la fel cum se întâmplă într-o librărie. Durează între 60 şi 90 de secunde. Apoi, decizi dacă merită sau nu să citeşti cartea.

3 Fotocitirea. Relaxându-te prin tehnici specifice, înlăturând starea de tensiune şi grijile, răsfoieşti cartea în ritmul de o pagină pe secundă. În funcţie de numărul de pagini, o carte poate fi fotocitită în trei până la şase minute. Informaţia este încărcată în mintea nonconştientă, iar materialul trebuie „lăsat acolo" între 20 de minute şi 24 de ore. Creierul organizează informaţia fotografiată şi face noi conexiuni.

4 Postvizualizarea. Această etapă durează preţ de 12 minute. Iei cartea şi începi să te uiţi, la întâmplare, după cuvinte ce se numesc „declanşatoare". Îţi laşi mintea să te ghideze spre cuvinte care îţi sar în ochi, care te atrag şi îţi faci o listă cu aceste cuvinte. Apoi, începi să-ţi construieşti „o stare de curiozitate" în funcţie de scopul propus. Îţi pui întrebări cu privire la acea carte. Îţi notezi 10-15 întrebări.

5 Activarea. Se face în etape a câte 20 de minute, cu pauze între ele. Se deschide cartea la întâmplare şi se folosesc tehnici specifice de citire ce te ajută să obţii informaţia dorită, să-ţi atingi scopul propus.

Avantaje în secolul vitezei

Unii dintre cei care au învăţat în ultimul an să fotocitească spun că tehnica dobândită le-a revoluţionat modul de a percepe tot ce se întâmplă în jurul lor pentru că descoperă lucruri la care până atunci nu erau atenţi. Alţii se simt mai încrezători în ei.

Experţii care privesc cu scepticism această metodă spun că aceştia au dobândit un sentiment nefondat de încredere în sine. Dar foarte multe persoane se consideră măcar un pic mai creative graţie informaţiilor acumulate. Afirmă nu numai că citesc mai repede, dar şi că sunt mai relaxate. Fotocititorii insistă însă asupra unui aspect: practica.

„Fotocitirea este utilă pentru că în zilele noastre avem foarte multe informaţii la dispoziţie, dar nu şi suficient timp pentru a le parcurge. Dobândeşti un set de cunoştinţe, dar trebuie să le practici. Altfel nu ai rezultate", spune Cristian Popescu, în vârstă de 28 de ani, antrenor de viaţă personală (life couch), care a învăţat tehnica de fotocitire. Este convins că nu are cum să dea greş.

Cei care ţin cursuri de profil afirmă că persoanele care practică serios fotocitirea constată în timp că sunt mai eficiente, că reuşesc să-şi facă mai mult timp liber şi că-şi îmbunătăţesc memoria.