Cum ne-am „mutat“ viaţa pe internet
0
Odată cu dezvoltarea lumii virtuale, internetul a devenit tot mai prezent în vieţile noastre: de la limbaj sau idei răspândite online, până la formarea unor comunităţi.
Internetul nu se limitează la ecranul îngust care rulează paginile www, ci, de câţiva ani, coboară şi în stradă. Dincolo de produsele care se „materializează" după succesul lor virtual, spaţiul online este locul potrivit pentru organizarea de flashmob-uri - mişcări aparent dezorganizate şi spontante ale unui grup care se adună într-un loc public.
Unul dintre cele mai bine administrate flashmob-uri care au făcut referire la cultura internetului a fost realizat, în luna martie, în New York, cu ajutorul platformelor 4Chan şi Reddit. Mesajele trimise pe aceste reţele au îndemnat utilizatorii să-şi creeze profiluri false pe reţeaua de matrimoniale OkCupid, să le dea întâlnire unor membri, iar aceştia urmau să se întâlnească în Times Square. Deşi rezultatul nu poate fi cuantificat exact, dat fiind că celebra piaţă din New York este imensă, după eveniment au fost publicate pe 4Chan zeci de fotografii cu posibilele „victime".
Astfel de mişcări încearcă să ajungă la termenul celebru pe internet: „IRL", care înseamnă „in the real life", mai exact cu influenţă în viaţa reală. „Internetul, prin impactul radical pe care l-a avut la nivel social, n-a generat o subcultură, ci o serie infinită de culturi", consideră antropologul Bogdan Iancu. Specialistul este de părere că online-ul a redefinit conceptul de prezenţă, iar componenta socială şi culturală îi este dată de senzaţia de imediat, de reducere a distanţelor şi de diluare a graniţelor fizice sau geografice.
Totuşi, la nivelul influenţei reale, există încă mari diferenţe globale. „Tendinţa este ca internetul să aibă un factor de impact de dimensiunile şi cu caracteristicile pe care le-a avut media clasică cu decenii în urmă", consideră antropologul. Cu toate acestea, el pune sub semnul întrebării adevărata influenţă a fenomenelor virale.
Un mesaj „impersonal"
De asemenea, sociologul Alfred Bulai este rezervat în privinţa impactului pe care îl are mediul virtual, din cauza „diversităţii extreme, a dimensiunii uriaşe". În plus, socializarea este aparentă şi transmiterea eficientă a informaţiilor poate fi o noţiune exagerată. „Degeaba ai 1.000 de prieteni pe reţelele sociale, tot ai şanse să petreci Revelionul singur", consideră sociologul. Acesta susţine că mesajul este influenţat radical de mediu. „Cel mai puternic este mesajul direct, apoi cel mediat de telefon, deoarece este o convorbire în direct, în care vocile sunt auzite. La urmă sunt mediile impersonale: scrisorile pe vremuri, internetul astăzi", spune Bulai.
De asemenea, şi sociologul Mircea Kivu consideră că mişcările pornite în spaţiul virtual nu pot avea mari efecte din cauza dezorganizării. „O acţiune eficientă pe internet trebuie neapărat gândită în etape. Nu este folositor că oamenii se mulţumesc să strângă o «cantitate de adeziune», dacă aceasta nu are efect practic. Eficienţa trebuie măsurată prin participarea activă, trebuie să li se propună oamenilor să facă ceva", este de părere Kivu. Specialistul consideră că acţiunile organizate în România reprezintă doar o defulare. „Oamenii se exprimă pe internet, dau un «like» şi li se pare că şi-au făcut datoria. De fapt, ei nu acţionează pentru că aceste invitaţii şi petiţii nu folosesc la nimic dacă nu au un corespondent real", conchide Kivu.
Una dintre acţiunile de succes care au coborât din spaţiul virtual în cel real a fost orchestrată de Diana Olar (27 de ani), din Bucureşti. În urmă cu aproape trei luni, tânăra a creat o pagină de Facebook - Manifest pentru România - ca reacţie la criticile aduse conaţionalilor prin mass-media franceză.
Pasul următor a fost organizarea unei manifestaţii în faţa Ambasadei Franţei de la Bucureşti, la care au participat în special cei care au devenit fani ai paginii respective. „Nu mă aşteptam să ne bucurăm de o aşa participare. Au venit aproximativ 200 de persoane, majoritatea aflând de acţiune de pe Facebook", îşi aminteşte tânăra. Mai mult, pagina este în continuare activă pe internet, iar acum are peste 3.200 de membri care discută, adeseori aprins, despre percepţia lumii asupra României.
Shoppingul dă dependenţă şi online
Influenţa internetului poate fi cuantificată şi privind la modul în care tindem să facem şi cele mai elementare cumpărături apelând la comoditatea unei comenzi online. De exemplu, potrivit unui studiu GfK, 28% din români au cumpărat măcar un produs de pe internet în primele 10 luni ale lui 2011.
Ingrid Matei (24 de ani) îşi face des cumpărături pe internet şi spune că nu ştie ce s-ar face dacă magazinele online s-ar închide peste noapte. „Cosmeticele le comand de pe un site de reduceri, decoraţiuni pentru casă de la magazine online din străinătate, chiar şi cadourile sau flori pentru mama, tot virtual le achiziţionez, este cea mai simplă metodă având în vedere că lucrez de dimineaţă şi până după ora 19.00, aşa că nu mai prind multe magazine deschise", precizează tânăra.
Nu doar Ingrid este un fan declarat al cumpărăturilor online, ci şi mama ei, Narcisa. „Eu prefer să plătesc facturile pe internet, pentru a evita cozile la bănci, dar şi să fac diverse cumpărături. Comisionul mi se pare mic în comparaţie cu orele pierdute prin magazine sau în trafic", susţine Narcisa (47 de ani). De altfel, importanţa mediului online se resimte şi în produsele care au crescut atât de mult aici încât au devenit „reale": Angry Birds, un joc online s-a transformat într-o afacere de sute de milioane de euro, datorită fanilor.
"Tendinţa este ca internetul să aibă un factor de impact de dimensiunile şi cu caracteristicile pe care le-a avut media clasică cu decenii în urmă.''
Bogdan Iancu antropolog
Efecte asupra imaginii
Spaţiul virtual a fost centrul unor celebre scandaluri, după ce mai multe poze şi filmuleţe cu vedete au ajuns online din cauza neatenţiei acestora. În străinătate, cel mai recent scandal a implicat-o pe actriţa Scarlett Johansson. După ce telefonul i-a fost spart, două poze cu ea goală au fost publicate pe bloguri.
Victime autohtone
În România, pozele în care fotbalistul Adrian Cristea apărea nud în faţa webcam-ului au făcut înconjurul internetului, iar fotografiile private de pe Facebook ale vedetei Pro TV Corina Caragea au făcut vâlvă, după ce hackerul „Micul Fum" i-a spart contul.
Filosofia internetului
În 1996, activistul politic american John Perry Barlow a redactat „O declaraţie de independenţă a spaţiului virtual": „Vin din cyberspaţiu, noua casă a Minţii. Din partea viitorului, cer oamenilor din trecut să ne lase în pace. Nu sunteţi bineveniţi. Nu avem nevoie de un guvern. Creăm o lume în care se va putea intra fără preconcepţii rasiale, economice, nu se va folosi forţa militară. Creăm o lume unde fiecare poate să-şi exprime credinţele, fără frica de a fi cenzurat. Conceptele voastre legale de proprietate, expresie, identitate sau mişcare nu se aplică. În lumea noastră, tot ce va fi creat de mintea noastră va fi reprodus şi distribuit la infinit fără un cost. Trebuie să declarăm planeta noastră imună la influenţa voastră. Vom crea o civilizaţie a minţii în spaţiul virtual. Fie să devină mai umană şi mai dreaptă decât cea pe care au creat-o guvernele voastre".
Meme-urile, ideile care inflamează spaţiul virtual
„Mamă, îmi dai nişte bani ca să îmi cumpăr un server pe care să pun un site despre benzi desenate japoneze?" era întrebarea care a dus, în 2003, la crearea unui fenomen. Pe 1 octombrie, americanul Christopher Poole, pe atunci în vârstă de 15 ani, deschidea 4Chan, un site de discuţii despre manga şi anime - benzi desenate de origine japoneză. Cinci ani mai târziu, cei 3,3 milioane de vizitatori unici pe zi ajută la introducerea unui termen nou în cultura internetului - meme-urile.
Ce s-a întâmplat atunci? Îndemnaţi de un grup de utilizatori ai 4Chan, aceştia au căutat pe Google termenul „#21328", descoperind că, la acel moment, era un cod pentru cuvântul „Swastika". Combinaţia a fost declarată cel mai căutat termen al lunii respective de pe motorul de căutare. 4Chan a devenit astfel un laborator pentru noi curente pseudofilosofice, o forţă creativă feroce, aşa cum a fost denumit site-ul de către cotidianul britanic „The Guardian".
„Încerc să-i corup pe toţi"
Alexandra Sterian (22 ani, Bucureşti) a descoperit cultura meme-urilor, a glumelor de pe internet şi a ideilor specifice din acest spaţiu acum trei‑patru ani căutând un video despre pisici. Acum îi este greu să-şi mai amintească ce făcea pe internet înainte de această perioadă. „Multe din meme-uri vorbesc despre situaţii incomode despre care majoritatea oamenilor nu ar îndrăzni să povestească în viaţa reală. Când cineva a aruncat piatra primul, parcă nu te mai simţi aşa prost că ţi se întâmplă şi ţie", explică tânăra atracţia pentru astfel de idei.
Astfel, navigând pe site-uri ca icanhazcheezeburger.com, memebase.com sau 9GAG.com este ca şi cum te-ai afunda în inima internetului. „Normal că încerc să-i corup pe toţi din jurul meu. N-am reuşit cu toată lumea, doar cu cei care contează", declară studenta. Astfel, ideile sunt date mai departe din link în link, iar influenţa lor creşte. Conform antropologului Bogdan Iancu, putem asista la un transfer de cultură între internet şi realitate, dar pe care nu trebuie să-l exagerăm. „Ideea este că nu există nimic comparabil cu apariţia internetului", spune antropologul.
"Multe din meme-uri vorbesc despre situaţii incomode din viaţa reală, despre care majoritatea oamenilor nu ar îndrăzni să povestească.''
Alexandra Sterian studentă, Bucureşti
Click pe infografie
Se încarcă comentariile...
