Cum mai devin băieţii bărbaţi

Chiar dacă par bărbaţi în toată firea, unii tineri rămân tot nişte băieţei

Tinerii de azi nu se mai grăbesc să se maturizeze. În plus, nu mai există un proces considerat formator, ca vechiul stagiu militar obligatoriu, care „să-i facă bărbaţi“. Pentru că nu mai fac armata, pentru că nu mai au doar ei responsabilitatea aducerii banului în casă şi pentru că părăsesc „cuibul“ părintesc mult mai târziu, băieţii de azi îşi permit să amâne procesul de maturizare.

Masculii cred că aceasta este, mai nou, sinonimă cu asumarea unor responsabilităţi şi băieţii devin bărbaţi atunci când li se naşte primul copil sau când sunt nevoiţi să susţină financiar o familie singuri.

Valentin are 25 de ani şi crede că a devenit de mult bărbat, mai exact de trei ani, de când s-a născut fiica lui, Paula. „Până să am copil, cheltuiam toţi banii pe haine şi pe ieşiri în oraş. Când mergeam în club, nici nu mă interesa dacă mai am bani să‑mi iau de mâncare a doua zi. În schimb, acum calculez fiecare leu şi îmi organizez tot timpul în funcţie de nevoile soţiei şi ale fiicei mele. Sunt alt om, cu siguranţă că nu mă mai pot numi băiat, ci bărbat în toată regula", spune Valentin. Ştiind că soţia lui va aduce pe lume un copil, iar situaţia lui materială era destul de precară, tânărul bucureştean a plecat la muncă în străinătate.

El crede că şi această etapă l-a ajutat în procesul de maturizare. „Am plecat la muncă, în Spania, la 22 de ani şi faptul că a trebuit să mă descurc singur, să-mi calc, să-mi spăl hainele şi să fac mân­care m-a făcut mai responsabil, mai bărbat, la fel cum se spune că te făcea armata, atunci când era obligatorie", explică Valentin.      

Nevoia de un mentor

Despre armată, bloggeri de la therealman.ro, un site despre şi pentru „bărbaţi adevăraţi", cred că, într-adevăr, era ca un ritual de trecere. „Băiatul pleca de acasă, îşi lua rămas-bun de la mama şi petrecea un an printre bărbaţi, fapt ce-i stimula energia masculină. Deodată, tânărul învăţa să-şi poarte singur de grijă, să-şi facă prieteni noi. Era supus unor provocări, ce îl căleau pentru viitor", spune Octavian, unul dintre cei care dau sfaturi pe therealman.ro.

El crede că o problemă majoră este aceea că mulţi bărbaţi nu mai simt acea nevoie de a se conecta cu energia lor masculină, cu acel sentiment de frăţie, care îi apropie pe bărbaţi, „şi uite aşa, devin nişte fătălăi".

Orice „bărbat adevărat" din istorie a avut, conştient sau nu, un mentor, un model după care s-a inspirat, cred cei de la therealman.ro. În ziua de azi, băieţii îşi găsesc inspiraţie mai mult în ştirile de cancan, unde sunt promovate nişte modele de bărbaţi de slabă calitate, iar acest lucru este total nefolositor pentru ei, consideră specialiştii.

Trebuie să trecă prin greutăţi

„Spre exemplu, în filmul «Contele de Monte Cristo», personajul principal îşi găseşte un mentor în închisoare, un bătrân întelept, care-l ia sub aripa lui şi-l învaţă tot ce trebuie să ştie pentru a deveni un luptător. Asta presupune o chemare din partea bărbatului şi un angajament prin care el depune efort pentru a deveni mai bun", explică Octavian.

Pentru a creşte, pentru a evolua, un bărbat trebuie să-şi asume nişte riscuri. Trebuie să treacă prin încercări, peste obstacole. „Nu ai cum să devii mai bun stând în zona ta de confort, într-un loc călduţ. Trebuie să te expui, să fii prieten cu necunoscutul şi cu frica. Trebuie să transpiri puţin. Nu toţi sunt dispuşi să se înhame la aşa ceva", spun bloggerii.

„Bineînţeles că atunci când bărbatul nu se cunoaşte în totalitate, nu îşi simte cu adevărat energia şi puterea", susţine Octavian. El mai spune că toate acestea se vor reflecta în relaţiile bărbatului cu femeile şi cu cei din jur.

„Va avea relaţii în care se va comporta precum un cerşetor: va cerşi afecţiune, atenţie, dragoste, sex. Şi va suferi enorm. Deşi are 30-40 de ani, în interior a rămas tot un băieţel de 15 ani care reacţionează instantaneu când ceva nu-i convine", crede tânărul.

Mulţi bărbaţi îşi încep dezvoltarea personală de la acest capitol, cel al relaţiilor. „Aproape 90% din bărbaţii care vin la noi dau de provocări în relaţiile cu femeile. Frustrarea femeii atinge cote maxime când nu reuşeşte să-l simtă pe bărbatul prezent lângă ea", conchide Octavian.

Dependenţi de  „cuibul" părintesc

În România, bărbaţii stau cu părinţii până în jurul vârstei de 30 de ani. Din categoria de vârstă 25 şi 34 de ani, trăiesc în casă cu părinţii în cea mai mare proporţie bărbaţii din Bulgaria (61%) şi Slovenia (60%), în timp ce danezii (3%) şi suedezii (4%) sunt cei mai independenţi. Românii se încadrează în media UE, cu un procentaj de 48%.

„Perioada de maturizare s-a prelungit"

Băieţii nu mai devin bărbaţi în ziua de azi. Devin un fel de surogat, rămân nişte adolescenţi întârziaţi, cu foarte multă teamă de a-şi asuma responsabilităţi, consideră specialiştii. „Vorbim mai ales despre cei născuţi în anii '80. Ei îşi asumă cu dificultate un rol social tipic pentru un bărbat, de lider, de cap de familie. Aşteaptă să-i descopere cineva şi aşteaptă să li se satisfacă toate dorinţele. Procesele de iniţiere, precum armata sau locul de muncă, îi ajută pe tineri să devină responsabili şi sunt nişte paşi obligatorii pentru a deveni bărbaţi", spune psihiatrul Florin Tudose. Nu pot face însă această trecere decât cei care îşi asumă propria persoană, sunt de părere specialiştii. „Pentru un bărbat trebuie să existe mereu un plan de perspectivă şi să aibă curaj să intre în competiţie. Şi părinţii ar trebui să-i îndemne pe copii să trăiască independent, «să-i împingă» afară din casă", încheie Tudose.

Antropologul Vintilă Mihăilescu spune că toate societăţile „tradiţionale" au rituri de trecere clare, care fac demarcaţia netă între copil şi bărbat şi că societăţile „moderne" au prelungit copilăria şi au făcut loc perioadei incerte a adolescenţei. „Un echivalent aproximativ al vechilor rituri de trecere a devenit astfel, pentru o vreme, armata, după care bărbaţii se puteau căsători, adică puteau deveni membri maturi - bărbaţi - în societatea lor", explică specialistul.

Acesta mai susţine că, în prezent, băieţii devin „bărbaţi" mult mai devreme, prin începerea timpurie a relaţiilor sexuale şi, totodată, mult mai târziu, prin posibilitatea de amânare fără precedent a intrării în câmpul muncii şi a părăsirii casei părinteşti. „Altfel spus, durata maturizării, a trecerii de la «băiat» la «bărbat» s-a prelungit şi s-a fragmentat foarte mult: poţi fi «bărbat» din punct de vedere sexual, dar nu şi economic, social, afectiv sau civil. Pe scurt, «a fi bărbat» a devenit o opţiune individuală, parţială şi de durată", încheie Vintilă Mihăilescu.