Adevarul.ro

Românii plecaţi în alte ţări au remarcat, după un timp, că au alt stil de viaţă. Mănâncă altfel, vorbesc o altă limbă, se comportă diferit. Românii de „afară“ spun că viaţa la mii de kilometri distanţă de locul natal i-a modificat mai ales pe interior.

„Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi“, scria istoricul Nicolae Iorga.

Citiţi şi:

• “Nici plătită dublu nu aş munci în România”
• Alba Iulia: Puţine oferte de muncă în străinătate
• Râmnicu Vâlcea: Şcoala de vară îi învaţă pe elevi cum să ajungă studenţi în străinătate
• Vama Porţile de Fier I, asaltată de rezidenţii români

Sunt câteva milioane de români în lume care încearcă să audă, să înţeleagă şi să trăiască povestea unui alt loc, aflat la mii de kilometri de ţara natală. Unii s-au adaptat mai greu, alţii mai uşor, dar toţi au remarcat că s-au schimbat de când au plecat din România.

Ghid de supravieţuire în Nord

Maria (33 de ani) locuieşte într-un oraş norvegian, la 300 de kilometri nord de Cercul Polar. Zilele ei trec altfel decât în România.

„Dacă vrei să trăieşti în Norvegia este de la sine înţeles că trebuie să ştii să înoţi, să mânuieşti o barcă - fie cu motor, fie cu vâsle -, să mergi pe bicicletă, să schiezi, să călăreşti, să conduci maşina şi să vorbeşti norvegiană“, schiţează Maria „micul ghid de supravieţuire în Nord“. Tânăra spune că s-a îndrăgostit de peisajele norvegiene, cu mare şi munte la un loc. „Modul în care aici se apreciază natura e cu adevărat special.“

Cel mai greu i-a fost să înţeleagă cultura norvegiană şi conservatorismul localnicilor: „Nu prea le plac străinii şi vei fi străin indiferent de cât de mulţi ani trăieşti printre ei sau cât de bine le vorbeşti limba. Ei îi consideră străini şi venetici şi pe cei care s-au mutat din satul vecin. Ce să mai vorbim de altă ţară“.

Supă miso, peşte şi soia la micul dejun

Profesorul George Şipoş (34 de ani) a trăit pe trei continente şi a abordat tot atâtea stiluri de viaţă. După plecarea din România, a locuit în Statele Unite, în Pittsburgh şi Chicago, iar acum studiază în Japonia, la Kyoto.

„A trebuit să treacă multă vreme în Statele Unite pentru ca să-mi schimb cu adevărat obiceiurile culinare. Mulţi ani nu am ştiut, de exemplu, cum să aleg din nenumăratele tipuri de «cereal» (pe care mi-e nu ştiu cum să le traduc «cereale»), preferate de mai toţi americanii la micul dejun. Acum, de când trăiesc în Japonia, încerc din când în când să mănânc micul dejun japonez - supă miso, orez, peşte, tofu, natto (boabe de soia fermentate) -, dar mă întorc cu plăcere la cel american“, povesteşte George.


Cât priveşte relaţiile cu vecinii, George îşi aminteşte că în State şi-a făcut prieteni printre ei abia când s-a mutat într-un bloc cu doctoranzi europeni. „În Japonia lucrurile sunt mai clare. Relaţiile cu vecinii se reduc la saluturi politicoase şi... cam atât.“

În SUA, cel mai mult i-a plăcut diversitatea. „M-am trezit de nenumărate ori nevenindu-mi să cred că în garsoniera mea din Chicago, având în faţă o oală de sarmale (făcute de mine), stăteau prietenii mei: un american căsătorit cu o coreancă, un ceh-elveţian căsătorit cu o hindi-canadiancă, un quebecois căsătorit cu o japoneză, un francez căsătorit cu o chinezoaică şi lista poate continua.“ În Japonia, spune el, unică este politeţea, fie ea şi de suprafaţă.

Cea mai „nasoală“ chestie în SUA, spune George, „trebuie să fie conservatorismul creştin“, iar în Japonia, cel mai greu este să te faci vizibil ca străin. „De obicei, eşti invizibil pentru localnici până când deschizi gura şi realizează că le vorbeşti limba. Atunci se schimbă lucrurile“, adaugă George Şipoş.

Europa i-a adoptat pe români

Computerul este un hobby la care Marian Traşcă nu a renunţat nici în Italia

Alexandra Olteanu (24 de ani) stă de un an în Birmingham, Marea Britanie. Cel mai greu de suportat a fost vremea din insulă. „Este un subiect care nu se demodează vreodată şi, cu toate că este cât se poate de banal, mereu te scoate din impas când nu ai alt subiect de conversaţie“, glumeşte ea. Nici acum nu s-a obişnuit cu faptul că toate magazinele sunt deschise până la ora 18.00 şi nu e mereu uşor să-ţi planifici un drum la farmacie înainte de ora închiderii.

Marian Traşcă (26 de ani) preferă să trăiască în Italia pentru că „aici îţi poţi permite aproape orice, spre deosebire de România unde, cu aceeaşi muncă, nu-ţi permiţi aproape nimic“. Diferenţe semnificative faţă de viaţa de acasă apar chiar de la micul dejun. „În ţară, micul dejun era ca prânzul aici. Acum, dimineaţa beau o ciocolată caldă, iar două mese îmi sunt suficiente“, explică Marian. De asemenea, atât de obişnuitul alcool lipseşte cu desăvârşire din viaţa lui. „Toată lumea bea orice în România. În Italia nici nu simt nevoia, nici nu vreau să beau“, povesteşte tânărul.

Există viaţă şi după serviciu, a realizat Ana Boros (30 de ani), stabilită de opt ani şi jumătate în Spania. „În România nu cred că am mers de mai mult de 10 ori la film. Aici, împreună cu iubitul meu spaniol şi cu prietenii noştri, merg cel puţin o dată pe lună să cinăm în oraş şi apoi să vedem un film“, spune Ana.

Cele mai prietenoase ţări

Conform unui clasament publicat de „Forbes“, cele mai primitoare ţări din lume sunt Canada, Germania şi Australia. Din clasamentul destinaţiilor prietenoase mai fac parte, în ordine descrescătoare, Anglia, India, Statele Unite, Hong Kong şi Spania - la egalitate, Franţa, Olanda, China, Belgia, Singapore şi Emiratele Arabe Unite.

Felul în care diverse ţări îşi primesc expaţii a fost analizat din perspectiva răspunsurilor date în cadrul sondajului realizat de HSBC Bank, o cunoscută bancă britanică. Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 2.155 de expaţi din 48 de ţări de pe patru continente, între februarie şi aprilie 2008. Respondenţii au acordat scoruri ţării gazdă în patru categorii: abilitatea de a lega prietenii cu localnicii, numărul celor care s-au alăturat unei asociaţii comunitare, numărul celor care au învăţat limba ţării şi ponderea celor care au achiziţionat proprietăţi imobiliare.

 Ce-a mai rămas din bagajul adus de acasă?

Pentru Alexandra Olteanu, ploile din Marea Britanie sunt la ordinea zilei

Majoritatea românilor spun că, deşi s-au adaptat stilului de viaţă din ţările în care au emigrat, ceva din ei e în continuare românesc.

„E adevărat că, în timp, te adaptezi din ce în ce mai mult la societate şi împrumuţi din ce în ce mai multe din obiceiurile locului. Dar tot mai rămâne ceva de acasă“, spune „norvegianca“ Maria. În plus, persoanele cu vârste între 18 şi 25 de ani se adaptează mult mai uşor şi mai repede decât cele care au trecut de 30, adaugă ea. Femeile se adaptează mai uşor decât bărbaţii, mai crede Maria.

Marcă românească

„Româno-americano-japonezul“ George Şipoş spune că sunt anumite lucruri pe care, chiar dacă nu vrei, tot le cari cu tine pe oriunde te-ai duce.

„Ele te identifică drept român. Eu unul am realizat cât de român sunt numai după doi-trei ani în Statele Unite. Şi ori de câte ori revin acasă realizez cât de ne-român am devenit. Interesant este că ceea ce eu consider a fi esenţa românităţii mele este ceea ce prietenii şi rudele din România găsesc a fi cel mai amuzant în noua mea persoană“, se explică Şipoş.

Recunoaşte că, atunci când e departe de ţară, îi lipsesc locurile natale, părinţii, bunicii, prietenii şi, uneori, ciorbele… (Au contribuit Laura Chiva (Adevărul Spania) şi Cristian Gaiţă (Adevărul Italia))

10 recomandări pentru emigranţi

Cei care vor să se stabilească afară ar trebui să urmeze câteva sfaturi.

1 Nu furaţi. „Dacă ar fi să le recomand ceva românilor care vin în Italia este să nu fure. Toţi muncim pentru ce avem şi nu acceptăm un asemenea comportament“, spune Marian Traşcă.

2 Fără droguri şi atenţie la anturaj! Acestea sunt alte două aspecte asupra cărora românul stabilit în Italia le atrage atenţia emigranţilor.

3 Faceţi-vă utili. Marian îi sfătuieşte pe toţi românii care aleg Italia: „Munciţi atât de bine încât să vă caute angajatorii“.

4 Atenţie la haine. „Nu trebuie să fii foarte elegant la birou pentru că norvegienii se uită urât la tine“, spune Maria. O combinaţie sport/elegant este cea mai potrivită.

5 Tăcerea e de aur! Nu e bine să arăţi că eşti mai deştept, mai frumos, mai citit, că ai încredere prea mare în tine pentru că nu eşti bine văzut de norvegieni. Nu le plac oamenii prea exuberanţi.

6 Înfumuraţii şi mofturoşii nu sunt „înghiţiţi“ în Norvegia şi nici cei care aruncă cu bani în stânga şi-n dreapta. Maria povesteşte că, de exemplu, norvegienii au criticat foarte tare spectacolul pe care l-a făcut Rusia la Eurovision 2009, pentru că au fost tocaţi atâţia bani, în timp ce milioane de ruşi trăiesc la limita sărăciei. În concluzie, modestia este preţuită.

7 Prejudecăţile. De ele ar trebui să scape românii care vin să trăiască în Statele Unite. „Poveşti auzite ici şi colo, istorioare de cârciumă devin elementele determinante în modul în care îi percepem pe străini. Trebuie să laşi deoparte prejudecăţile despre cei care sunt diferiţi de tine din punct de vedere sexual, rasial, social etc.“, avertizează George Şipoş.

8 Învăţaţi să fiţi toleranţi. În Statele Unite trebuie să înveţi să asculţi cu răbdare, până la capăt, ce are de spus un interlocutor şi abia după ce a terminat să intervii cu replica proprie. Altfel nu ai decât de pierdut.

9 Fiţi deschişi către nou. „Înainte de a veni să locuieşti în Japonia trebuie să fii deschis la orice fel de experienţă. Ideile pe care le ai despre ce e frumos, artistic, gustos, interesant trebuie lăsate acasă. Dacă vii cu ele în Japonia, nu vei face decât să tânjeşti după locurile natale în mai puţin de două săptămâni. Fii deschis şi Japonia ţi se va deschide şi ea ca o floare“, sfătuieşte George Şipoş.

10 Învăţaţi limba locului! E primul pas spre înţelegerea unei civilizaţii şi a oamenilor care locuiesc într-o anumită zonă. Nu vor avea încredere deplină în tine până când nu vor vedea că te descurci în limba lor maternă.