Adevarul.ro

Morţii-vii care bântuie în Noaptea Sfântului Andrei au apărut din teama omului de rău şi din dorinţa acestuia de a-l ţine departe prin ritualuri.

În ziua de 30 noiembrie, creştinii îl prăznuiesc pe Sfântul Andrei, apostol al lui Iisus Hristos şi patron spiritual al românilor. Data se suprapune, însă, cu o sărbătoare precreştină de origine geto-dacică, denumită Ziua Lupului sau Dionisiacele Câmpeneşti. O parte dintre ritualurile străvechi a supravieţuit şi s-a contopit cu obiceiurile creştine, rezultând o seamă de superstiţii şi de tradiţii specifice zilei, dar mai ales serii de Sfântul Andrei. 

Astfel, se spune că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea spiritelor. Strigoii ies din morminte şi bântuie gospodăriile, sug sângele oamenilor, fură „mana vacilor" şi „rodul livezilor" sau se întâlnesc la răspântii şi se bat cu meliţele şi coasele. Fie că sunt numiţi strigoi, moroi sau pricolici, spiritele rele invocate de aceste superstiţii aparţin unor morţi-vii, care ies din cimitir pentru a-şi bântui duşmanii, iar uneori chiar rudele şi prietenii. Strigoii se întâlnesc în trei nopţi deosebite: de Sfântul Andrei, de Sfântul Gheorghe şi de Sfântul Vasile. În popor, există credinţa că oamenii născuţi sâmbăta au un dar aparate: ei sunt singurii care pot vedea cum bântuie strigoii.

Inexplicabilul ne incită

Apariţia acestor spirite malefice este una specifică copiilor şi popoarelor primitive, spun însă specialiştii. Evident, credinţa este mai puternică la sate, acolo unde comunităţile trăiesc mai izolat de evoluţie şi schimbare, dar nici la oraş lucrurile nu sunt mult diferite, indiferent dacă o recunoaştem sau nu. Totul vine din temerile pe care le avem şi care sunt la fel de naturale ca şi dorinţele. „Gândirea noastră primară este una magică. Ne aşteptăm ca ceea ce vine «din afară» să ne influenţeze şi noi să influenţăm la rândul noastru ceea ce există «în afară». Fricile noastre iau formă de obiectivitate, dorinţele noastre la fel. E o gândire specifică vârstei copilăriei, dar şi popoarelor primitive. Iar românii fac parte dintre cei care
adoptă o astfel de gândire magică", a explicat psihologul Bogdan Lucaciu.

El a mai explicat că nevoia de supranatural, de inexplicabil, se manifestă şi altfel în viaţa oamenilor. Astfel, facem pariuri, mergem la ghicitori sau la vrăjitoare, aruncăm blesteme, descântece şi ne jucăm cu norocul. Ritualul, explică şi psihologul Keren Rosner, este foarte important pentru oameni, mai ales atunci când sunt în faţa unui nou început.

„În psihoterapie, încheierea unei etape, ca de exemplu trecerea peste o relaţie încheiată nefericit, şi începerea alteia se fac urmând anumiţi paşi ritualici. În general, oamenii au nevoie de certitudini atunci când se pregătesc de o nouă etapă în viaţa lor", a precizat specialistul. De asemenea, Rosner spune că în viaţa omului este necesară şi prezenţa răului, dar numai în stare metaforică, adică „să ştim că el există, dar că este departe de noi şi nu ne poate atinge". Tocmai pentru a ţine maleficul cât mai departe, odată cu strigoii a fost „inventat" şi antidotul la apariţia acestora.

Arma „secretă" a ţăranului român, care nu dă niciodată greş, este usturoiul. În special în zona Ardealului, oamenii obişnuiesc să ungă cu acesta tocurile uşilor şi ferestrelor, coteţele şi grajdurile pentru a alunga spiritele rele. Meliţele şi coasele sunt bine ascunse în bătătură pentru a nu încăpea pe mâna lor, iar fetele şi flăcăii se adună pentru „păzitul usturoiului", unde veghează şi petrec pentru a înzestra planta cu puterea necesară îndepărtării primejdiilor.

Nevoia de scepticism

Aceste scenarii explică dorinţa inconştientă de joc, de credinţă, de magie, mai spun specialiştii. Din acest motiv este şi greu de crezut că tradiţiile se vor pierde vreodată. Sau, dacă acest lucru se va întâmpla, cu siguranţă vor fi înlocuite de noi datini.

„Ne place să ne jucăm, iar Biserica nu face decât să încurajeze lucrurile astea. Minunile, ritualurile, magia sunt cultivate de Biserică. Oamenii nu cred în strigoi, dar au credinţa. Este o nevoie de scepticism pentru a nu crede în aceste lucruri, dar credinţa oferă doar certitudine", a mai spus psihologul Bogdan Lucaciu.

"Există persoane care se tem în mod real  de strigoi, dar acestea sunt, exclusiv, cazuri patologice. ''
Keren Rosner psiholog

"Gândirea noastră primară este una magică. Fricile noastre iau formă de obiectivitate, dorinţele noastre la fel.''
Bogdan Lucaciu  psiholog

Tradiţiile revin la modă

În acest moment, din obiceiurile specifice Nopţii de Sfântul Andrei, două sunt prezente atât la sat, cât şi la oraş: grâul pus la încolţit, pentru a anticipa belşugul anului care vine, şi usturoiul, ca pază împotriva duhurilor rele, susţine Ioana Popescu, antropolog şi director de cercetare la Muzeul Ţăranului Român. „Astăzi, lumea este mai apropiată de tradiţiile de Halloween decât de cele legate de Noaptea strigoilor".

Însă, este de părere specialistul, „începe să se facă simţită o nouă tendinţă, aceea de redescoperire a acestor mici gesturi magice şi punerea lor în practică". „Fireşte, chiar dacă practicile străvechi vor fi reluate, ele nu vor fi întocmai ca cele din trecut, ci vor fi adaptate la timpurile moderne. Se observă un interes crescut faţă de mister, faţă de trecut. Iar la această redescoperire a contribuit intens mass-media, care revitalizează aceste practici an de an", a conchis antropologul Ioana Popescu.

Click pe infografie pentru a mări