Căsnicia ideală: soţia, perete-n perete cu soţul

Soţii Henning împart cheltuielile, timpul liber, vacanţele, însă nu şi casa

Un cuplu britanic a trecut cu bine peste o criză a relaţiei, devenind din soţi cei mai buni vecini. În timp ce alte cupluri se ceartă pe telecomandă, Jan şi Gabrielle Henning (ambii de 57 de ani) formează un cuplu cu două identităţi ce se redescoperă chiar şi după 36 de ani de mariaj.

Când s-au căsătorit, în 1973, Jan şi Gabrielle Henning erau nerăbdători să se mute împreună, la casa lor.

S-au chinuit ani la rând să strângă bani pentru a-şi face căminul cât mai confortabil. Nu au putut avea copii, aşa că s-au concentrat asupra lor. Ambii lucrau în învăţământ: Gabrielle preda la o şcoală de arte, iar Jan avea o funcţie de conducere şi era astfel şi cel care aducea mai mulţi bani în casă. În '97 însă, Jan a fost restructurat şi a devenit un alt om.

„Era foarte nefericit. Am încercat să-l ajut să-şi revină, însă începuse să se îndepărteze, să lipsească cu nopţile de acasă şi să se îmbete. Simţeam că mă tratează ca pe un obiect oarecare, aşa că i-am cerut să plece din casă", povesteşte Gabrielle pentru cotidianul britanic „The Daily Mail". Deşi nu-şi dorea asta, Gabrielle i-a trimis în cele din urmă actele de divorţ lui Jan, care se mutase la 16 kilometri distanţă de căminul pe care cei doi l-au întemeiat. Bărbatul, care-şi găsise un alt post de profesor, a refuzat să semneze actele.

Fiecare are patul şi viaţa lui

Gabrielle a încercat să-şi refacă viaţa, însă a realizat că, în ciuda numeroaselor defecte pe care le are Jan, există încă o legătură puternică între ei. După 18 luni de regrete din partea Gabriellei - vacanţele şi sărbătorile nu mai aveau acelaşi farmec -, şi de mustrări de conştiinţă ale lui Jan, bărbatul şi-a luat inima-n dinţi şi i-a cerut soţiei sale să-l primească înapoi, în casă. Cu toate că-şi dorea să se împace cu soţul ei, Gabrielle s-a codit să-i dea un răspuns.

Soluţia salvatoare a venit atunci când casa de alături a fost pusă la vânzare, iar Jan s-a hotărât să o cumpere. I-a cerut sfatul Gabriellei în privinţa amenajării interioare, însă, în final, a hotărât să aleagă un stil minimalist, cu foarte puţine decoraţiuni, tocmai opusul a ceea ce era de fapt căminul soţilor de până atunci, înţesat cu obiecte de artă şi nimicuri pe care le strânseseră cei doi în 25 de ani de locuit împreună. „Să fiu sinceră, casa lui este mult mai frumoasă decât a mea. Jan a dărâmat un zid pentru a crea o bucătărie mult mai spaţioasă", spune Gabrielle cu invidie.

Traiul separat obligă la romantism

După ce a devenit vecinul Gabriellei, Jan, care nu obişnuia să gătească înainte, îşi invita nevasta la masă, având grijă să aşeze lumânări pe masă şi să spele vasele la sfârşit.

„În timp, ne-am reinventat stilul de viaţă şi am devenit chiar mai îndrăgostiţi decât la început. Nu totul constă în constrângeri: ne-am recâştigat libertatea de a face ceea ce ne place rămânând în acelaşi timp devotaţi unul altuia. Dacă petrecem tot timpul liber împreună este pentru că ne-o dorim şi ne simţim bine în compania celuilalt, nu pentru că ne simţim obligaţi să o facem", explică Gabrielle cum s-a schimbat viaţa lor după ce au devenit din soţi şi cei mai buni vecini.

Jan consideră acum, la rândul lui, că aranjamentul acesta cu două locuinţe separate şi totuşi lipite una de cealaltă este ideal pentru păstrarea căsniciei sale. „Nu trebuie să-i suport cicălelile din cauză că fumez, nici măcar nu mă mai enervez din cauză că este mult mai dezordonată decât mine", arată bărbatul avantajele traiului separat.

Cu toate că stilul acesta de viaţă este mai costisitor întrucât cei doi trebuie să întreţină două case şi nu una, cei doi consideră că cele mai durabile „ingrediente" într-un mariaj sunt respectul, încrederea şi afecţiunea.