Biroul a intrat la apă

Suprafaţa alocată unui salariat este o medie care include şi holurile, sălile, bucătăriile şi alte spaţii

Angajaţii marilor companii se plâng de spaţiul din ce în ce mai mic pe care îl au la dispoziţie. Din cauza crizei, unele companii şi-au restrâns aria dedicată fiecărui angajat cu aproximativ 10-20%.

Oamenii care lucrează în birouri spun că spaţiul pe care îl au la dispoziţie pentru a se desfăşura se micşorează din ce în ce mai mult. Specialiştii afirmă că, pe lângă limitarea spaţiului dedicat biroului, un alt motiv pentru care se plâng corporatiştii, în cazul organizaţiilor „open space", este zgomotul pe care îl fac colegii din jur şi riscul transmiterii unor boli de sezon, cum ar fi gripele sau virozele. În ultimii trei ani, numeroase companii au apelat la o restrângere a suprafeţelor închiriate pentru a reduce costurile, măsură necesară în contextul crizei, spun specialiştii în consultanţă imobiliară.

Decât şomer, mai bine înghesuit

„De cele mai multe ori, atunci când au fost făcute reduceri semnificative de suprafaţă, acestea au fost însoţite şi de reduceri de personal. Conjunctural, au existat şi situaţii în care companiile s-au relocat în sedii mai mici sau şi-au restrâns birourile fără a reduce personalul, ci doar spaţiul alocat fiecărui angajat. În astfel de cazuri, comprimarea a fost de aproximativ 10-20%", explică Mirela Raicu, manager în cadrul companiei de consultanţă imobiliară Esop Consulting.

Ea este de părere că angajaţii au fost de cele mai multe ori solidari cu astfel de decizii de optimizare a costurilor, pentru a evita reducerile de personal. „A existat un grad ridicat de conştientizare a impactului crizei în aproape toate companiile. În plus, în astfel de momente, oamenii îşi recalibrează aşteptările şi, ceea ce putea fi un disconfort mental sau de statut înainte de criză nu a mai fost perceput la fel după, când stresul major al angajaţilor a fost legat de păstrarea locului de muncă", spune specialista.

Avocaţii AU birouri de peste 20 de metri pătraţi

Spaţiul de care dispune un salariat în România este cu până la 20% mai mic decât media din Uniunea Europeană, conform consultanţilor imobiliari. Aria pe care o ocupă, în medie, un angajat din România este de 10 metri pătraţi. Suprafaţa alocată fiecărui angajat în spaţiile de birouri din Bucureşti se situează, în medie, între 10 şi 12 metri pătraţi în cazul sediilor centrale ale companiilor mari, precum băncile, casele de avocatură şi de consultanţă. În schimb, salariaţii din birourile de suport tehnic şi angajaţii din call center dispun de aproximativ opt metri pătraţi.

De cele mai generoase spaţii de lucru au parte persoanele care ocupă funcţii de conducere sau de „middle management", care beneficiază de birouri individuale sau pentru două-trei persoane, spun specialiştii. „Există anumite activităţi care impun în mod specific alocarea unui spaţiu mai mare, cum ar fi cele de creaţie din cadrul companiilor de publicitate sau cele care presupun o anumită confidenţialitate şi linişte, cum ar fi cele de avocatură", mai spune Mirela Raicu.

Aria ocupată de un avocat poate ajunge şi la 25 de metri pătraţi. „Noi avem mai multe birouri închise, nu prea se adoptă strategia «open space». La noi, birourile, ce-i drept mai puţine decât în marile companii, au 20-25 de metri pătraţi", spune avocatul George Manciu de la Manciu Lawyers. În cazul companiilor sau departamentelor de call center, practicile pieţei sunt puţin diferite, şi anume alocarea unor spaţii mai restrânse, care pot ajunge către şase metri pătraţi pentru o persoană. Acest fapt nu are o legătură directă cu criza, ci cu o anumită standardizare a afacerii.

„Te simţi ca un roboţel sufocat"

Oamenii care lucrează în aceste condiţii se plâng însă de faptul că spaţiul de care dispun este mult prea mic pentru nevoile lor. Viviana Toma (26 de ani), din Capitală, a lucrat la un call center într-un astfel de birou şi spune că se simţea mai închisă decât acum, când lucrează pentru o multinaţională într-o sală de birouri organizată după modelul „open space". „Aveam perete în stânga, perete în dreapta, perete în faţă. Te simţi ca un roboţel sufocat, programat să facă acelaşi lucru, mai ales că şi activitatea pe care o aveam era destul de monotonă", este de părere Viviana.

Legea nu spune mai nimic

Legislaţia referitoare la spaţiul minim pe care un angajator trebuie să îl ofere lucrătorilor este destul de vagă la noi în ţară. Articolul 15.1 din Hotărârea de Guvern 1.091 din 2006 prevede faptul că „încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să-şi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora", în timp ce Articolul 15.2 arată că „dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă".

Mai multă intimitate

Mulţi angajaţi spun că stau foarte înghesuiţi şi se simt „ca găinile crescute în cuşcă", o stare de spirit care poate duce la manifestări paranoide, arată un studiu recent. Pe lângă lipsa de intimitate, de care s-au plâns 56%, angajaţii sunt nemulţumiţi şi de temperatura neplăcută din birou (55%), de lipsa unor spaţii liniştite (60%), de lipsa luminii naturale şi de zgomot (33%).

10 metri pătraţi este suprafaţa medie pe care îşi desfăşoară activitatea un angajat din România.

Comunicarea depinde de organizare'

Spaţiul de birou vorbeşte involuntar despre organizaţie şi despre modul în care aceasta priveşte şi încurajează comunicarea în  cadrul echipei, spune Monica Dona, specialistă în Resurse Umane,. „Spaţiul deschis (open office sau open space) permite comunicarea directă şi facilitează schimbul rapid de informaţii. Ierarhiile, pe de altă parte, sunt estompate prin nedelimitarea clară a biroului, încurajându-se egalitatea dintre membrii echipei", explică specialista. Ea spune că de multe ori, angajaţii care lucrează în „open office" se plâng de prea multă gălăgie, de întreruperi frecvente, de dificultăţi de concentrare (provocate de zgomot), precum şi de un risc crescut de îmbolnăvire.

O alternativă la „open office" este varianta de spaţiu divizat prin panouri de delimitare, denumită „cubicle" (cubică). Utilizată preponderent în companiile telecom, varianta asigură mai multă intimitate şi izolează relativ angajatul de perturbările fonice şi vizuale. „Este însă imposibil să nu auzi discuţiile celorlalţi colegi şi să nu fii întrerupt de aceştia. Riscurile de îmbolnăvire se menţin şi în această situaţie. În plus, deşi spaţiul se vrea a fi suficient de generos, nu va fi niciodată pe măsura aşteptărilor tuturor", conchide Monica Dona.