Un fost om de serviciu a deschis primul muzeu din Marea Britanie dedicat în totalitate aspiratoarelor. James Brown (30 de ani) este cunoscut printre prieteni săi drept Mister Aspirator. Pentru britanic, zgomotul produs de electrocasnicele care aspiră este muzică.
„Aspiratoarele m-au fascinat încă de pe vremea când eram numai un ţânc", le spune James Brown jurnaliştilor de la „The Daily Telegraph", în timp ce roteşte de zor cabluri şi furtunuri într-una din camerele muzeului. Bărbatul povesteşte că pe când avea numai 8 ani, a găsit la gunoi un model de aspirator Goblin 800 şi l-a luat acasă.
„L-am curăţat bine de mizeria care se depusese pe el, iar când l-am băgat în priză a început să funcţioneze!", îşi aminteşte James cu nostalgie. Până la vârsta adolescenţei, britanicul strânsese deja 30 de aspiratoare. De fiecare din pasiunile sale de la acea vreme - sport, muzică, literatură -, s-a ales încet-încet praful. „Hobby-ul ăsta pentru aspiratoare îmi ocupa cea mai mare parte din timpul liber", recunoaşte bărbatul.
Povestea care vinde
De la inaugurarea muzeului aspiratoarelor din Eastwood, Nottinghamshire, o mulţime de britanici curioşi au venit să-i admire colecţia de 126 de modele. Două aspiratoare „Ultimate G", placate cu aur şi produse de firma americană Kirby sunt piesele de rezistenţă ale colecţiei. Dacă ar vinde un singur astfel de aspirator, James Brown ar primi cel puţin 2.850 de euro.
Însă bărbatul nu este interesat de profitul imediat. Consideră că adevărata valoare a afacerii sale constă în abilitatea sa de a spune o poveste interesantă despre fiecare din modelele pe care le are în muzeu.
„Când au apărut, lumea le privea ca pe nişte obiecte uluitoare. Familiile din înalta societate dădeau petreceri în cinstea primului lor aspirator. Acum, oamenii le privesc ca pe nişte obiecte oarecare. Pentru mine, aspiratoarele sunt la fel de surprinzătoare ca la început", adaugă James.
ViAŢA CA O CORVOADĂ
Britanicul susţine că, înainte de apariţia aspiratoarelor, viaţa era total lipsită de igienă. Covoarele, draperiile şi divanele trebuiau cărate afară pentru a fi bătute şi scuturate. Cum primele maşini de curăţat funcţionau pe principiul împrăştierii, mizeria era redistribuită prin casă şi nu eliminată.
Marea revoluţie în privinţa acestor maşinării s-a produs la începutul secolului al XIX-lea, când Hubert Cecil Booth, inginer şi inventator britanic, a creat un dispozitiv cu motor care funcţiona pe principiul absorbţiei, denumit în mod eronat „The Puffing Billy" (Billy cel care pufăie, în trad.). Maşinăria era atât de mare şi de grea încât trebuia „parcată" în afara casei.
Câţiva ani mai târziu, marochinierul W.H. Hoover din Ohio a cumpărat de la soţia vărului său brevetul unui aspirator electric destinat uzului casnic. Pornind de la acesta, Hoover a lansat în 1908 „Modelul O" care cântărea circa 18 kilograme.
"La început, lumea le privea ca pe nişte obiecte uluitoare. Familiile din înalta societate dădeau petreceri în cinstea primului lor aspirator. "
James Brown
curatorul muzeului aspiratoarelor din Marea Britanie
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza