Turcescu scoate muzica din ziarişti

Robert Turcescu se simte confortabil pe scenă

Robert Turcescu a format împreună cu trei ziarişti şi doi muzicieni, trupa „Casa Presei“ care va debuta azi la „Cronica Cârcotaşilor“. De mai bine de un an, Robert Turcescu îşi manifestă pasiunea pentru muzică cântând în formaţia „Casa Presei“. El şi alţi ziarişti au înregistrat şapte piese, pe care acum vor să le arate lumii.

În blugi şi tricou, Robert Turcescu îşi acordează chitara într-una dintre sălile de la Casa Presei, unde a improvizat un studio de repetiţii în toată regula. De mai bine de un an, Turcescu (36 de ani) şi câţiva colegi de breaslă se întâlnesc aici în timpul liber şi fac muzică pentru că le place. Cu totul sunt şase oameni, în mare parte ziarişti, care şi-au luat şi un nume ce nu mai necesită explicaţii, „Casa Presei".

Din întâlnirile lor, antamate cam de trei ori pe săptămână, au ieşit şapte piese, pe care s-au hotărât să le arate lumii. „Botezul" va avea loc astăzi la „Cronica Cârcotaşilor", unde îşi vor lansa în premieră melodia „Ce-mi pasă mie". După apariţia de la TV, trupa urmează să aibă şi primul concert adevărat, sâmbătă, la Sinaia, în cadrul Festivalului Toamnei. Vor urca pe scenă alături de Mircea Vintilă Band, Vama şi Ştefan Bănică jr.

„O gaşcă faină" de ziarişti care fac muzică

Până atunci băieţii se pregătesc de repetiţia de dinaintea intrării în lumina reflectoarelor. Nu şi-au propus să ajungă pe scenă, dar s-a întâmplat ca lucrurile să funcţioneze bine. „E o gaşcă faină care s-a strâns aici. Totul a pornit de la o discuţie pe care am avut-o cu Gabi Basarabescu (prezentatorul matinalului de la Radio România Actualităţi) de a ne strânge şi a cânta, după care am dat o strigare prin presă şi ni s-au mai alăturat şi alţii: Ovidiu Vanghele, care e senior reporter la Mediafax, George Vila, jurnalist, a lucrat la Europa FM, Realitatea FM, Alina Crişan, care a terminat Conservatorul, şi Radu Cartianu, care e cunoscut în lumea muzicii din perioada în care scotea piese cu Timpuri Noi, după 1990".

„Gaşca faină" de care povesteşte Turcescu e una gălăgioasă, iar agitaţia creşte pe măsură ce oamenii se strâng în „studio". Gabi Basarabescu, un om cât un munte, vorbeşte emoţionat despre soarta proiectului pe care l-a pus cap la cap împreună cu Turcescu. „Nouă ne place tot ce am făcut, am muncit foarte mult, însă acum să vedem reacţia publicului, să vedem cum or să prindă piesele la concert".

„Compunând o piesă, naşti ceva"

Turcescu însă pare ceva mai relaxat. În faţa microfonului şi cu chitara în mână, imaginea realizatorului băţos de la televizor nici nu există. Deşi a mai încercat ipostaza de cântăreţ şi prin adolescenţă, când a avut formaţia Kapela, Turcescu spune că acum trăieşte un soi de întoarcere în timp: „E o bucurie teribilă. Pentru un bărbat care face muzică e la fel ca pentru un scriitor. E singura posibilitate de a experimenta zona maternităţii, compunând o piesă, scriind o carte, naşti ceva. Altfel n-ai şansa să fii creator. Şi atunci e foarte frumos să vezi că de la două acorduri sau trei ­note se naşte la un moment dat o piesă". Piesele pe care băieţii le-au născocit în timpul întâlnirilor lor sunt şapte la număr: „Deasupra lor",  „Televizorul, „Alexandra", „Gheorghe, Gheorghiţă, Ghiorghi", „Cu capul în nori", „Plec din ţară" şi „Ce-mi pasă mie".

George Vila (chitară), Radu Cartianu (chitară-bas), Ovidiu Vanghele (tobe), Robert Turcescu (chitară-voce), Alina Crişan (saxofon) şi Gabi Basarabescu (clape-voce)  Foto: petrică tănase

„Dacă vom primi şi bani, cu atât mai bine"

Cu un aer de rock comercial, melodiile interpretate cap coadă în studio, sună bine. Iar pentru cei mai sceptici, Turcescu pare că are potenţial. Rămâne de văzut care va fi reacţia publicului, după ce piesa „Ce-mi pasă mie" va intra în curând pe radiouri. „Ne dorim să ieşim pe scenă, dar nu cu frecvenţa de a ajunge în situaţia de a trăi din aşa ceva. Dacă se va întâmpla ca una dintre piesele noastre sau mai multe să devină poteţiale hituri, să avem succes comercial, şi să primim şi bani pentru asta, cu atât mai bine", povesteşte Turcescu. „Bucuria de a cânta" nu se traduce doar printr-un simplu hobby, ci este mai mult de atât. „Venind aici, nu înseamnă că ieşim ca băieţii la fotbal sau la tenis de picior o dată pe săptămână.Totul este o chestiune foarte serioasă, în care am investit nu numai timp, ci şi bani", adaugă realizatorul TV.

„Ce l-a apucat pe ăsta?"

Când cântă despre Alexandra şi fluturi ori despre nori şi libertate, Robert Turcescu pare omul potrivit la locul potrivit. Gabi Basarabescu spune despre el că „e bun". El spune despre el că „e curios să vadă reacţia publicului". „Eu am mai experimentat ieşitul pe scenă în diverse contexte, cu amicii mei de la Voltaj sau cu cei de la Bere Gratis. Am văzut la un moment dat un soi de uluire în rândul publicului şi părea că oamenii îşi ziceau «O fi el, n-o fi el». Probabil că unii se vor uita cu mare curiozitate şi vor zice «Ce l-a apucat pe ăsta?». După care cred că lumea va începe să se obişnuiască". Şi chiar dacă unii se vor mira de noua ipostază în care se găseşte Turcescu, jurnalistul spune că n-are niciun fel de problemă în a arăta publicului o altă faţă a lui. „Sunt ­într-o etapă a vieţii mele când mă simt foarte liber, îmi place foarte mult ceea ce fac şi ­n-am nicio problemă în a spune da, eu în afara talk-show-ului pe care îl fac la televizor, pot să şi cânt. Eu am avut o mască a omului extrem de dur, când eu nu sunt un tip atât de dur. Mi s-a întâmplat ca la un moment dat să mi se spună «Vai, dar dvs. zâmbiţi, domnule Turcescu? Da, evident că zâmbesc, uneori chiar râd în hohote»". 

Muzica, marea pasiune a lui Turcescu

Pentru cei care nu ştiu, Robert Turcescu nu se află la prima experienţă muzicală. Jurnalistul a activat din 1991 până în 1996 în formaţia Kapela, înfiinţată la Piteşti. Realizatorul TV era doar un adolescent, avea 16 ani, când s-au pus bazele formaţiei. Cu Kapela, Turcescu, care cânta la voce şi la chitară, a lansat şi un material disografic, în 1995, numit „Rock My Way", cu casa de discuri „Electrecord".

Prima strofă din piesa „Ce-mi pasă mie":

"O fi lumea cum e
Nu vreau să ştiu de ce
E lumea bună sau rea
Eu am calea mea
Şi nu dau clipa de-acum
Pe un mâine încă plin de fum
De-i cald sau de sunt nori
Totuna-i uneori."