Tudor Gheorghe, artist: „Trăim o stare de vrajbă generală“

Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe revine mâine la Sala Palatului din Bucureşti cu „Vremea Nemâniei“, prin care condamnă răul din societatea românească.

Tudor Gheorghe (66 de ani) este dintr-o altă lume. O ştie şi el, dar cu toate astea nu renunţă la gândul că va reuşi să-i schimbe pe oameni. Artistului nu-i plac vremurile pe care le trăieşte, vremuri în care poezia nu mai are nicio importanţă, însă „nu renunţă să creadă în potenţialul creator al acestei naţii". Cu cel mai recent spectacol al său, „Vremea Nemâniei", Tudor Gheorghe îşi propune să aducă puţină linişte printre românii care au ajuns să se urască pentru nimicuri. Seria de concerte, inspirate din poezia lui Grigore Vieru, a început pe 4 octombrie, în satul natal al poetului, la Pereriţa. Au urmat alte câteva spectacole în Basarabia, pentru ca mâine, Tudor Gheorghe să urce încă o dată pe scena Sălii Palatului pentru admiratorii săi din Bucureşti.

„Adevărul": Ce înseamnă „Vremea Nemâniei"?

Tudor Gheorghe: Am ales titlul ăsta, „Vremea Nemâniei", pentru că trăim într-o perioadă în care ne urâm pentru lucruri mărunte, pentru nimicuri. În ultimii 20 de ani, a ieşit din noi o răutate pe care n-o bănuiam. Am crezut că suntem mai toleranţi şi mai blânzi, dar trăim o stare de vrajbă generală. Am simţit asta şi am dorit ca acest spectacol să vină ca o linişte peste sufletul oamenilor. „Vremea Nemâniei" asta vrea să însemne. Şi cu atât mai mult l-am ales pe Grigore Vieru ca sursă de inspiraţie, pentru că versurile lui sunt îndemnătoare la nemânie. În literatura română, poezia în stare pură se găseşte la doi poeţi: Grigore Vieru şi Mircea Micu.

Cum vi se pare că este percepută poezia în aceste vremuri?

E o perioadă în care generaţia tânără este ruptă de frumuseţea poeziei. Nu se mai citeşte poezie, asta e limpede. Tocmai din acest motiv, eu propun o poezie care nu este foarte sofisticată. Aş fi putut să prezint de la Ion Barbu şi Lucian Blaga până la Nichita Stănescu şi Tudor Arghezi, dar ei au poezii mai dificile pentru această perioadă, pentru aceşti tineri care nu mai citesc. Eu îmi doresc să-i stârnesc prin frumuseţea stării poetice din poeziile lui Grigore Vieru. Muzica este cu adevărat divină, parcă mi-a fost şoptită de Grigore Vieru.

Cum va arăta spectacolul de la Bucureşti?

Pentru prima dată, în spatele meu vor fi trei voci feminine, trei fete din Chişinău. Dar să nu vă aşteptaţi ca ele să vină îmbrăcate nu ştiu cum şi să dea din silicoane. Aici e cu totul altceva. Sunt trei glasuri divine, care te trimit în rai. Mai mult decât atât, pe scenă va fi o orchestră minunată, jumătate din Chişinău, jumătate din România. Primul spectacol a fost în satul natal al lui Grigore Vieru, m-am dus acolo special, a fost un omagiu pentru poet. Îţi dai seama că acolo trăiesc nişte ţărani din secolul al XIV-lea, care nu mai auziseră niciodată cum sună un oboi, o violă, un violoncel. M-au primit extraordinar.

Ceea ce faceţi dvs. nu este pentru toată lumea. Cum reuşiţi să-i atrageţi pe oameni în sala de spectacol?

Eu cred că este loc pentru toată lumea. Niciodată adepţii manelelor nu vor asculta Grigore Vieru, niciodată copiii care stau până dimineaţa în discotecă nu se vor interesa de Blaga, niciodată ăştia nu vor ajunge la Harvard, ci vor ajunge să sape şanţuri în Germania ori să culeagă căpşuni în Spania. Niciodată ăştia nu vor fi având sentimentul fericirii de a fi luat o notă mare la Bac. Mai sunt câte unii care vin la spectacolele mele, se uită şi după cinci minute pleacă pentru că nu înţeleg. Eu sunt din altă lume, lumea mea este o lume pe care am clădit-o timp de 40 de ani. Am spectatori care vin din generaţie în generaţie, am fani care sunt nepoţii celor care mă ascultau în '69. Eu cred în potenţialul creator al acestei naţii, de-aia mă zbat să pun lucruri de valoare în evidenţă.

De ce nu apăreţi mai mult la TV?

Din păcate, ce fac eu nu se promovează. Pe mine personal nu mă interesează să-mi fac reclamă. Spectacolele mele se joacă cu casa închisă în toată ţara. Dar, când vine la mine cineva şi îmi zice: „Ştiţi, eu sunt din cutare loc, măcar să apăreţi mai mult la televizor, să vă vedem şi noi că n-avem cum să venim la Constanţa ori la Iaşi", mă doare foarte tare. Televiziunile sunt croite pe îndobitocire şi nu mi-e jenă să spun asta. Dacă pe ei nu-i interesează ce fac eu, eu nu sunt individul care să se ducă în poarta televiziunii, doar ca să apară la TV.

Vi se pare că vă luptaţi cu morile de vânt?

Eu sunt atât de singur împotriva tuturor. La televizor se fac emisiuni care pe mine mă deranjează foarte tare. Copiii ăştia nu mai au repere. Fetele vor să se facă asistente la Capatos, vor să fie bebeluşe, ăsta e idealul lor. Eu sunt şocat, nu-mi dau seama ce se întâmplă în ţara asta. Nimeni nu mai vrea să cânte în limba română, se întorc Spătaru şi Andreescu, pe partea cealaltă în mormânt.

Care este cea mai mare bucurie pe care o simţiţi după un spectacol?

Bucuria mea cea mai mare este când văd că publicul înţelege ceea ce vreau să spun. Văd că oamenii vin amărâţi şi îngânduraţi şi pleacă fericiţi de la spectacolul meu. Eu ştiu ce înseamnă pentru un om să dea 70 de lei pe un bilet. De aceea am un respect extraordinar faţă de ei. Eu n-am voie să mă joc cu sufletele lor.

Cum e Tudor Gheorghe când nu e pe scenă?

E omul care munceşte din greu. Am început să mă simt jignit când mi se spune vedetă. Eu nu sunt vedetă, vedete sunt bebeluşele şi asistentele astea. Eu muncesc de-mi sar ochii din cap pentru că nu-mi permit să mă duc în acelaşi oraş cu acelaşi spectacol de două ori. Ceea ce fac eu este o operă, nimic nu este întâmplător în spectacolul meu.

"Am început să mă simt jignit când mi se spune vedetă. Eu nu sunt vedetă, vedete sunt bebeluşele şi asistentele astea.''

''Televiziunile sunt croite pe îndobitocire. Dacă pe ei nu-i interesează ce fac eu, eu nu sunt individul care să se ducă în poarta televiziunii, doar ca să apară la TV.''