„Totul în viaţa asta se învaţă de la femei“

Julio Iglesias se află pentru a cincea oară în România

Aflat pentru a cincea oară în România, Julio Iglesias le-a împărtăşit cititorilor „Adevărul“ viziunea sa despre reprezentantele sexului frumos şi despre cum l-a schimbat ca artist şi ca om trecerea timpului.

Artistul, care „încă se emoţionează ca un copil" atunci când oamenii îi adresează pe stradă un salut şi-i spun pe nume, după cum declară chiar Julio Iglesias într-un interviu acordat ziarului „Adevărul", va reveni pe 30 iunie la Bucureşti. Melodiile de suflet ale multor generaţii vor răsuna pe scena Zone Arena, sâmbătă, începând cu ora 20.00.

„Adevărul": La o simplă căutare pe Google, informaţiile despre Julio Iglesias apar la superlativ: „cel mai cunoscut", „cel mai iubit", cel mai apreciat"...
Julio Iglesias: Da, se întâmplă asta pentru că eu, acum 12 ani, am cumpărat o parte din Google. Deţin 42% şi am hotărât, evident, să se scrie doar de bine despre mine. De aceea sunt toate la superlativ, n-aş putea scrie rău despre mine însumi (râde).

În 1970 aţi susţinut 41 de concerte în 41 de oraşe diferite, în 30 de zile. Acum, cântăreţul brazilian Michel Telo, în vogă în această perioadă, vrea să facă acelaşi lucru. Ce l-aţi sfătui, după experienţa dvs.?
Hai să vedem. Pe vremea aceea, eram foarte tânăr şi foarte plin de energie. Nu-ţi imagina că acum nu mai sunt la fel, bine? Atunci îmi permiteam să cânt şi să călătoresc atât de mult. Oboseala nu se resimţea la nivelul la care s-ar resimţi acum. Cât despre Michel Telo... să facă lucrul ăsta pentru că este o experienţă genială. Eu întotdeauna am sfătuit oamenii să facă ceea ce simt pentru că exact asta le conferă încredere şi putere.

Noul disc, „1", la care aţi muncit trei ani, este o formă subtilă prin care vă anunţaţi retragerea din muzică? Aţi mai avut această intenţie cu ceva vreme în urmă...
Nu, nu. Nu intenţionez acest lucru. Noul disc este suma unor cântece pe care le-am cântat mai puţin bine sau care nu au avut un sunet bun ori au avut nevoie de un suflu nou, de un sunet mai actual. Cât despre concertul de la Bucureşti, vă pot spune doar că va fi unul foarte frumos.

Tatăl dvs. era un om înţelept, un spaniol care ştia că va ploua, nu de pe internet, ci pentru că „citea" natura. În contextul acestei descrieri, dvs. ce credeţi că lăsaţi moştenire familiei?
Eu cred că loialitatea familială, respectul şi, mai ales, iubirea pe care o transmitem sunt cele mai preţioase lucruri pe care le lăsăm, pe care le oferim familiei şi pe care le primim înapoi continuu. Iubirea pentru părinţi este ceea ce lăsăm. Trebuie menţionat aici, în special, iubirea de mamă şi pentru mamă. O mamă este gata în orice moment să-şi ajute copiii.Este absolut impresionant cât de mare şi de puternică este iubirea unei mame.

Apropo de femei şi iubire, declaraţi la un moment dat că iubiţi femeile nu dintr-o superficialitate, ci pentru că învăţaţi de la ele. Ce anume aţi învăţat?
Loialitate, generozitate, iubire... totul în viaţa asta se învaţă de la femei. Tot în femei descoperim iubirea maternă, tot ele ne învaţă să transmitem iubirea din toate punctele de vedere. Eu am opt copii. Ador femeile. Dintotdeauna a fost aşa, mereu am fost foarte implicat în asta.

Aşadar, pe dvs., femeile v-au îndrumat, v-au schimbat...
Cu siguranţă am învăţat enorm de la ele şi din acest motiv le respect foarte mult.

Şi de ce un bărbat nu poate câştiga în faţa unei femei?
Pentru că nu are acel ceva special. O femeie nu şi-ar trimite niciodată copiii la război. Un bărbat, da.

Oare o lume condusă de femei ar fi o lume mai bună, mai frumoasă, mai uşoară?
Nu aş putea spune şi nu cred că are vreo importanţă dacă este vorba de femeie sau de bărbat. Există femei care ştiu să conducă o ţară şi există bărbaţi care nu ştiu să conducă o ţară. Valorile pe care trebuie să le aibă un preşedinte de ţară nu implică sexul persoanei în cauză.

Aţi declarat că, dacă n-aţi mai cânta, aţi înceta să mai trăiţi. Există o luptă interioară între artistul Julio Iglesias şi bărbatul cu o familie aşa mare, Julio Iglesias?
Nu exisă o luptă, însă există priorităţi. Înainte, viaţa trecea în grabă, însă eu eram foarte tânăr. Acum, viaţa, în continuare, trece foarte grăbită, însă anii trec şi mai repede, la un alt nivel... Deja timpul nu mai este în favoarea mea. Aşa că acum îmi stabilesc priorităţile şi nu-mi permit luxul de a lua decizii greşite.

Într-o oarecare măsură, muzica a trecut pe locul doi în viaţa dvs.?
Nu, muzica are acelaşi loc, este compatibilă cu viaţa de familie şi cu emoţiile mele. Muzica este cea mai mare pasiune a mea şi de aceea împart asta cu familia, care, de asemenea, este pasiunea mea de zi cu zi.

O zi normală în viaţa lui Julio Iglesias - omul ar fi...
N-ar fi! Nu există. Nu vreau aşa ceva. Resping ideea. Nu-mi plac zilele normale. (râde)

Cum vedeţi azi primele dvs. succese şi perioada de acum? O diferenţă  între „atunci" şi „acum"...
Făcând o glumă, am mai puţin păr, dar încă mai am! Dorm şase ore în loc de opt, pentru că am un băieţel care îmi dă trezirea în fiecare dimineaţă (râde). În altă ordine de idei, sunt un om care îi mulţumeşte vieţii în fiecare moment pentru cât de generoasă a fost cu mine. Pentru că m-a lăsat să intru în casele şi-n sufletele oamenilor de atâţia ani, şi pentru că încă îmi mai permite acest lucru. La vârsta asta apreciez altfel lucrurile de acest gen, pentru că le înţeleg mai bine. Pe de altă parte, încă sunt vulnerabil şi mă apucă emoţiile şi bucuria când oamenii pe stradă îmi zic „bună ziua, Julio". Încă nu-mi vine să cred, după atâţia ani, şi încă mă bucur de asta ca un copil.

Se zice că arta se naşte din suferinţă într-un fel sau altul. Pe dvs. tot o suferinţă, un teribil accident de maşină v-a ţintuit la pat o vreme, iar un tânăr infirmier v-a dăruit o chitară ca să treacă timpul mai uşor, în spital... Pentru o lume întreagă, muzica dvs. este artă, este terapie pentru suflet...
Dacă suferinţa ar fi universală, aş zice că este corect. Eu cred că, într-adevăr, suferinţa, într-o oarecare formă, dar mai ales circumstanţele te duc pe un drum sau altul. În cazul meu, da, circumstanţele acelui accident petrecut în Majadahonda (oraş din zona limitrofă a Madridului - n.r.), în vremea studenţiei, şi faptul că am fost imobilizat au dus la dezvoltarea unei pasiuni la modul acesta. Pe de altă parte, nu cred că, spre exemplu, Epoca Rosa a lui Picasso s-a născut pentru că acesta suferea. Avea motivaţii personale într-o perioadă în care regimul spaniol nu era în concordanţă cu ideile sale politice. Sau Neruda, Cervantes... Da, o suferinţă îţi poate induce un anumit punct de vedere, însă, din punctul meu de vedere, creaţia are ca bază talentul, disciplina şi credinţa dorinţei.

Unde mai găsiţi bilete

Biletele pentru concertul lui Julio Iglesias, din 30 iunie 2012, mai sunt disponibile la preţurile de 600, 425, 300, 150, respectiv 100 de lei, cea mai scumpă categorie (900 de lei) fiind deja epuizată. Tichetele se găsesc în Magazinul Biletoo, magazinele Flanco, Victoria, Muzica, librăriile Adevărul şi „Mihai Eminescu", dar şi la Sala Palatului, Palatul Naţional al Copiilor şi staţia de metrou Unirii 1. De asemenea, acestea pot fi achiziţionate online pe BILETOO.ro, BLT.ro, bilete.ro sau myticket.ro.