EXCLUSIV Mugur Mihăescu: „Garcea există în continuare în politică, în administraţie, în armată, oriunde“

Actorul Mugur Mihăescu, cunoscut de toată lumea sub pseudonimul „Garcea", a acceptat să vorbească pentru adevarul.ro despre situaţia în care se află România, despre promovarea non-valorilor şi despre reconstrucţia Centrului Vechi al Capitalei.

„Adevărul“: Ce mai fac omul Mugur Mihăescu şi personajul „Garcea“? Mai este vreo şansă să reapară pe micile ecrane?

Mugur Mihăescu: Păi ce să facă, moare de frig pe gerul ăsta. Şi încearcă să ducă la capăt ceea ce a început acum doi ani în afareri. Cât priveşte personajul Garcea, sper să nu-l mai văd vreodată în faţa ochilor, deşi şansele să se întâmple asta sunt destul de mici. Şi cred că nici pe micul ecran, pentru că e al naiba de rezistent la "antibiotice" de genul ăsta.

Dar „Vacanţa Mare“ va mai apărea pe sticlă? Există în acest moment vreun grup de umor care să semene cu „Vacanţa Mare“?

Nu ştiu şi nu exclud, dar cred că am spus ceea ce am avut de spus în comedie în ultimii 20 de ani. Pentru că da, au trecut mai bine de 20 de ani. Iar grup de umor care să semene cu noi? Când o să văd pe unul chel, pe unul cu nasul mare şi pe unul blond făcând comedie, am să-ţi spun.

Mai există în România politiştii „Garcea"?

Parcă numai poliţişti! Aiurea. Am mai spus-o şi o repet cu părere de rău. Garcea este peste tot. În politică, în administraţie, în armată, oriunde. Am văzut că la umor este imun, aşa că voi încerca altă armă împotriva lui. Poate poate scap odată de el.

Cum s-a născut şi cum merge treaba cu antitabloidul „Ţara lu' Garcea“?

S-a născut pur şi simplu. Pentru că eram sătui să vedem că se sare coarda. Nu genul tabloid mă deranjează, cât faptul că mi se propun ca vedete sau modele de viaţă, mie şi copiilor mei, nişte nulităţi absolute. Inculţi, curve sau parveniţi. Aşa că am tras şi noi un semnal de alarmă că poate o să-şi revină.

Cine este de vină pentru promovarea „piţipoancelor" şi „cocalarilor"? Publicul îi cere şi presa se conformează sau presa îi oferă şi publicul trebuie să-i accepte?

Ai să râzi poate însă eu cred că de vină este starea economică în care se află ţara. Şi să mă explic (e doar o părere, nu neapărat şi adevărul). Omul de rând a ajuns la un nivel atât de coborât, încât se bucură la lucruri precum: accidente cu morţi sau răniţi, cu arestări, cu prostituate sau personaje groteşti ( Fernando de la Caransebeş, ş.a.) şi care în opinia mea îl fac să simtă că poate fi mai presus (valoric) de ceva. Se amăgeşte pur şi simplu că există ceva mai jos decât nivelul la care a fost el adus. Pe de altă parte televiziunile, pentru că au fost lovite economic foarte puternic, încearcă să supravieţuiască cu producţii ieftine, care nu fac altceva decât să altereze şi mai mult nivelul la care se află privitorul, privitor care va cere exemple aflate din ce în ce mai jos, şi tot aşa. Este un efect în buclă, care nu va înceta decât în momentul în care economia se va redresa, permiţând o revenire a televiziunilor şi a privitorului

Sunt foarte multe „vedete" care vând informaţii, filmuleţe sau poze personale în ipostaze cât mai indecente. Este un mod bun de a face bani?

Un animal flămând nu se gândeşte dacă metoda prin care face rost de hrană este morală sau nu. Iar noi am fost aduşi aproape de stadiul de animale de către ăştia cu pretenţii de mari politicieni, aşa că exemplele pe care mi le-ai enumerat nu mai miră pe nimeni cu capul pe umeri. Rezultatul a 20 de ani de guvernări este o mare foame. Iar în lupta asta nebună pentru supravieţuire metodele nu vor fi niciodată fairplay.

Doreai la un momentdat să faci o asociaţie pentru a salva Centrul Vechi al Bucureştiului, vroiai să îţi faci şi un partid politic. Ai reuşit să faci aceste lucruri sau încă lucrezi la ele? Te-ai alătura vreunui partid deja existent?

Asociaţia s-a înfiinţat, iar rezultatul cred că se vede după nici un an. Noi nu ne-am propus să salvăm Centrul Istoric. Noi am dorit să-l reconstruim. Şi am început această reconstrucţie pe care sperăm să o terminăm în maxim doi ani, pentru că suntem sătui de pasivitatea ultimelor două decenii. Apoi, în ceea ce priveşte partidul, eu nu voiam să îmi fac, că doar nu e o jucărie proprie cum sunt altele. Eu am dorit lucrul ăsta pentru că sunt sătul de ceea ce văd în jurul meu de atâta amar de vreme. Nu am abandonat construcţia asta pentru că sunt un om care nu se desumflă repede şi nici nu dă bir cu fugiţii. Iar de alăturat vreunui partid existent care să fi fost la guvernare în ultimii 20 de ani, mai bine mă arunc de la etaj.

Ţinând cont că încă este criză, cum mai merg afaceri? Magazinul Muzica, barul, cafeneaua...

Mersi de întrebare, bine. Dacă investeşti cu cap şi nu speculativ, reuşeşti. Din fericire cunosc exemple de oameni care procedează la fel ca mine şi reuşesc chiar şi în condiţiile astea de barbarie legislativă. Reuşesc să fie exemple pentru ceilalţi fără să facă afaceri cu statul sau cu administraţiile. Pentru genul ăsta de oameni jos pălăria. Merită respectul tuturor pentru că reuşesc să ţină pe linia de plutire o societate aflată în colaps.

Poate fi comparat poporul român, în aceste momente grele, cu Cetăţeanul Turmentat al lui Caragiale? Sau oamenii politici cu Nae Caţavencu şi Agamemnon Dandanache sau cu oricare alt personaj din Caragiale?

Nu ştiu ce anume mă face să am încredere în poporul român în ansamblul lui. Poate că om fi noi mai creduli câteodată, om putea fi noi păcăliţi mai uşor sau om avea noi slăbiciunile noastre, însă nu pot vorbi aiurea despre poporul din care fac şi eu însumi parte. Pentru asta nu am plecat peste hotare şi mă încăpăţânez să rămân şi să dau o mână de ajutor la trezirea lui din letargie. Probabil că suntem amorţiţi (turmentaţi) acum, însă sunt sigur că ne vom trezi (şi asta repede) pentru că vreau ca şi fata mea să fie mândră că s-a născut şi a crescut româncă

Unele persoane recurg la gesturi extreme din cauza măsurilor luate de către Guvern. Eşti de acord cu aceste persoane?

Gesturile singulare sunt din nefericire inutile. Asta nu le face mai puţin eroice, doar că rezultatul lor nu există. În noi trebuie doar să se reaprindă flacăra aceea a grupului unitar, flacăra aia mocnită pe care unii au încercat cu înverşunare să o stingă. Pentru ei am o veste mai puţin bună: n-au reuşit! Nu în ceea ce mă priveşte. Iar când pădurea este uscată, o scânteie de genul ăsta este mai mult decât suficientă.