VIDEO Medeea Marinescu, actriţă: "Cred în valoarea întâlnirilor umane"

Actriţa a filmat, timp de zece săptămâni, în Franţa, împreună cu actorul Daniel Auteuil şi regizoarea Isabelle Mergault, comedia „Un homme très recherché“. Împreună cu regizoarea Isabelle Mergault a făcut, în 2005, un film ce a rămas în memoria publicului: „Vă găsesc fermecător“. „Un homme très recherché (Un bărbat foarte căutat)“, are şanse să devină cel puţin la fel de interesant.

Adevărul: „Vă găsesc fermecător" a avut mare succes. Te aşteptai să lucrezi din nou cu regizoarea Isabelle Mergault?

Medeea Marinescu: Dincolo de succesul filmului, pentru mine, importantă a fost întâlnirea cu omul Isabelle Mergault - inteligent şi plin de umor, sensibil şi cu simţul profund al camaraderiei. Cred în valoarea întâlnirilor umane, dincolo de profesie, şi mai cred că ele pot influenţa şi calitatea creaţiei. Ştiam că ne vom reîntâlni.

Când m-a sunat să-mi spună că vom lucra din nou împreună, am fost, desigur, fericită, numai că am ezitat, neştiind cum să-i spun că... „Eşti însărcinată!", mi-a luat-o înainte Isabelle, care a înţeles, din glasul meu, ce vroiam să o anunţ.

După care a izbucnit în râs şi a continuat: „E fantastic! O să ai un copil! Ambii actori principali din filmul meu aşteaptă câte un copil! Asta e chiar grozav! Pentru că şi Daniel Auteuil va fi în curând tată". În perioada preproducţiei la „Un homme très recherché", a venit pe lume fiul meu, Luca.

Puţin mai târziu, în timpul filmărilor, s-a născut fiul lui Daniel Auteuil... După doi ani în care eu şi Isabelle nu ne-am văzut, aveam emoţii amândouă (aşa cum ne-am mărturisit după câteva săptămâni). Am povestit, am râs mult (cu Isabelle e imposibil să nu râzi) după care „ne-am suflecat mânecile" şi am pornit la treabă.

Ai avut emoţii ştiind că vei filma cu Daniel Auteuil, un actor apreciat şi foarte „en vogue", nu doar în Franţa?

Aş minţi să spun că nu am avut emoţii. Este unul din actorii cu care am visat să lucrez, văzusem o  parte din filmele sale (spun o parte, pentru că are o filmografie impresionantă), roluri, tipologii diferite, jucate cu atâta naturaleţe şi expresivitate! Să joci cu Daniel Auteuil, şi în plus, în limba franceză, credeţi-mă, emoţiile sunt foarte mari. Dar Isabelle, când a scris scenariul, a imaginat personajele gândindu-se la noi, şi asta a făcut ca lucrurile să se lege.

De unde atâta energie să te „avânţi" la filmări, în Franţa, cu un copil abia născut?

Am pornit în această „aventură" a filmului mai puternică, aş spune. Şi această putere mi-au dat-o Luca şi George. Nu este uşor să pregăteşti un rol (cu un profesor francez, minunata Astrid Devaux) şi să fii în acelaşi timp mama unui bebeluş. Dar m-au ajutat părinţii mei, mătuşa mea, Cornelia, şi nu în ultimul rând, George, care e un tată desăvârşit. Au fost şi ei alături de mine o parte din timp, pe platourile de filmare.

Luca (are acum cinci luni, n.r.) nu-şi va aminti acele momente, dar pentru mine prezenţa lor discretă în spatele aparatului de filmat mi-a dat atâta emoţie şi energie!... Sper că asta se va vedea pe peliculă. Când vii epuizată după o zi de filmare şi copilul întinde mânuţele lui micuţe ca să-l iei în braţe, credeţi-mă... prinzi aripi!

S-a întâmplat să filmăm pe Valea Loirei, regiune renumită pentru castelele sale, şi în fiecare week-end porneam la drum, înarmaţi cu pemperşi şi biberoane, să vizităm Vaux le Vicomte, Sully sur Loire, Chambord,Versailles... Peste câţiva ani, cu siguranţă, vom reface itinerariul. Nu de alta, dar Luca a dormit mai tot timpul pe pieptul tatălui său.

Care este povestea filmului şi ce rol îţi revine în povestea lui?

Este vorba de o comedie. Un evadat din închisoare ajunge într-un sat uitat de lume şi se refugiază  pe un vapor acostat pe râul ce traversează satul. O tânără îl recunoaşte şi-i cere, în schimbul tăcerii ei, să comită o crimă. Mama ei adoptivă trebuie să moară pentru ca ea să încaseze moştenirea şi să-şi potă îndeplini visul -  acela de a ajunge o mare pianistă la Paris.

Numai că tânăra se îndrăgosteşte de fugar. Pe fir intervine şi mama, o nebună depresivă îndrăgostită şi ea de acelaşi personaj. E  un scenariu scris cu mult umor, cu răsturnări de situaţii, în care personajele nu sunt ce par a fi.

Dacă personajul meu, Silvia,  poate fi considerat, la început, unul negativ - ce fel de om poţi să fii, dacă vrei să îţi omori mama, fie ea şi adoptivă? - în fapt, ea este victima unei mame egoiste şi posesive, o biată naivă care îşi găseşte salvarea în muzică. Dar nici aici nu este lăsată să viseze, pentru că simte cum este omorâtă, încetul cu încetul, de mama sa depresivă.

M-am bucurat să joc rolul unei pianiste, m-am bucurat să mă întorc la acel tip de sensibilitate pe care muzica ţi-l oferă... Un univers în care am crescut şi m-am format. Eu însămi am vrut să devin pianistă înainte de a opta pentru Facultatea de Teatru. Isabelle, cunoscându-mă, mi-a oferit acest cadou: de a fi actriţă şi pianistă în acelaşi timp.

Ce mai înseamnă pentru tine muzica, după ce ai ales teatrul, deşi ai studiat intens pianul?

Mă bucur când am ocazia, în meseria mea, să mă apropii măcar un pic de muzică, să ating iluzia că aş fi putut ajunge o mare pianistă. Am ascultat-o recent pe geniala Diana Krall, la Sala Palatului, o muziciană plină de imaginaţie, o voce inconfundabilă, o pianistă excepţională! Ea m-a făcut să mă gândesc ce însemnă să fii muzician, ce înseamnă să fii actor. Amândouă înseamnă credinţă, să fii sincer cu tine însăţi, înseamnă muncă, şi ceva foarte important: nu ai voie să le trădezi niciodată. Prin muzică, am învăţat să ascult şi să înţeleg.

După a doua experienţă cinematografică în Franţa, speri să fii mai bine valorizată de către regizorii autohtoni?

Ai pus un cuvânt important în întrebare: valorizare. Cât de mult depindem noi, actorii, de verbul acesta: a valoriza!  Şi nu întodeauna avem norocul de a-l întîlni. În ceea ce mă proveşte, nu pot să spun decât că încerc să fiu pregătită pentru acel moment.

Filmări într-un sat uitat de lume, pe Valea Loirei

Filmările s-au desfăşurat timp de zece săptămâni, la Paris şi într-un sat micuţ de pe Valea Loirei. „Dacă vă vine să credeţi, a fost închiriat un sat format din cinci case şi un oficiu poştal. Echipa de la decoruri a trasformat acest sat aşa încât să pară unul decrepit, în care timpul a stat în loc. Dar împrejurările erau superbe. Lacuri, castele, sate cochete, parcă erau făcute din turtă dulce! Aprope în fiecare zi se întâmpla, ca mergând spre filmare, să ne taie calea câte o căprioară sau un iepuraş. A fost o plăcere să locuiesc cu familia mea în asemenea loc, departe de agitaţia citadină, într-un spaţiu care mi-a dat liniştea necesară să mă gândesc la rolul meu", povesteşte Medeea.

Ca la orice filmare, se adună lume dornică să ia parte la un eveniment. În viaţa unui sat, prezenţa unei echipe de filmare este, poate, cel mai important eveniment din comunitate. „Unul din momentele care m-au atins cel mai tare a fost când într-o seară, după o zi grea de filmare, a venit la mine o femei să-mi vorbească în numele sătenilor care au văzut filmul «Je vous trouve tres beau» (Vă găsesc fermecător). Au auzit că am un copilaş şi mi-au făcut un cadou. Era vorba de un costumaş. Singura problemă - avea culoarea roz, ei neştiind că eu am băiat. Este un cadou pe care îl păstrez", declară emoţionată, Medeea Marinescu .