Lucian Mîndruţă despre cazul lui Şerban Ionescu:„Era cât pe ce să cheltuim banii contribuabilului pentru a trata o boală imaginară“

Joi seară, Lucian Mîndruţă a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj bulversant care a atras sute de comentarii, stârnind pe de o parte furie şi mulţumiri pentru sinceritate, pe de altă parte. Jurnalistul afirmă că nu căpuşele sunt vinovate de starea lui Şerban Ionescu, ci soarta, pentru că actorul ar suferi de Scleroză Laterală Amiotrofică, diagnostic pe care medicii care îl tratează îl ştiu, însă îl ascund din dragoste

„Povestea lui Şerban Ionescu, pe care nu v-o spune nimeni (ok, a mai încercat Realitatea.net):

Nu are nici o boală Lyme. Are scleroza laterală amiotrofica, dignosticată de la bun început. O boală fără leac în acest moment oriunde în lume. O boală pe care câţiva escroci din România o transformă, la cererea nerostită a pacientului, într-una cu mai multe şanse, Lyme. E ca şi cum ai avea cancer şi-un medic "deştept" şi-ar face o clinică să te dea răcit. Bine, un pic mai rău răcit.

Boala Lyme e o modă. Şi-o ocazie de profit: în acest moment fiecare proprietar de câine urban a dat deja câteva zeci de lei, dacă nu euro, pe alifii şi zgarde magice care să le ţină pe bietele căpuşe nevinovate.

Tăcerea medicilor de calitate face ca escrocheria hoţilor, organizaţi şi profitori să meargă mai departe, până la ştiri de televiziune care duc la panica şi la zeci de diagnostice greşite. Gaşca asta (care cuprinde, dacă vă puteţi imagina, inclusiv un veterinar) face bani grei copiind un model unguresc, o escrocherie pionierată într-o clinică din Debreţin.

Mi-e jenă de toată tevatura asta şi mai ales mi-e jenă de voi cei care, în commenturile următoare mă veţi acuza că n-am suflet, inima, şi mai ştiu ce alte organe. Dar adevărul e ca SLA nu are leac şi când nu ai leac, te agăţi de orice.

Inclusiv de o minciună. Pe care acum o repetă toată România, în frunte cu premierul care aprobă un mega-buget ca să aflăm ceva ce Şerban Ionescu şi familia ştiau de mai multă vreme.

Ştiu, ştiu, e doar PR. Dar cu banii ăia poate chiar puteam să salvăm un copil vindecabil. Din Tecuci (să spunem un oraş la întâmplare), vinovat între altele şi de faptul că nu e celebru", a postat Lucian Mândruţă pe Facebook.

După ce a stârnit reacţii diverse, jurnalistul a revenit cu o completare in ceea ce priveşte comentatorii şi o explicaţie a ceea ce a dorit să spună.

„Câteva vorbe după povestea de ieri cu căpuşele şi boala lui Şerban Ionescu.

După reacţiile publice (enorm de multe), am aflat că lumea românească se împarte în câteva categorii:

P-afariştii, care nu înţeleg nimic, dar merg cu valul (vaaaai, cum să vorbim de rău isteria cu căpuţele, e un curent atât de popular, abia mi-am cumpărat ciorapi de tablă pentru mersul în parc!)

Speriaţii, care ştiu amândouă bolile de pe net, (şi SLA şi Lyme) şi se tem că nu cumva să le facă pe amândouă. Între timp, stau cu ochii beliţi în televizor şi fac conjunctivită.

Pioşii (care, deşi bârfesc şi consumă suferinţa unui om de vreo lună încoace, te scuipă când vrei să le explici că şi în suferinţă poate exista demnitate. «Ce demnitate, mai lăsaţi-ne un pic să compătimim! Şi, dacă se poate, un cadru mai apropiat cu suferinţa!»)

Dincolo de toate, mai sunt şi oamenii care au înţeles ce-am vrut să zic:

Şi anume că poate exista şi suferinţă demnă:

Că oamenii mor şi că asta ar trebui respectat şi acceptat, chiar de ei înşişi, nu vândut la licitaţie publică.

Că noi, românii, nu suntem obişnuiţi să acceptam adevărul şi vom pleca urechea la orice vraci, orice saltimbanc, orice escroc care ne va livra o minciună frumoasă.

E valabil în alegeri («da, meritaţi salarii mai mari, ce dacă produceţi tot aia!»)
E valabil în patriotismul aplicat («da, suntem o mare naţiune, ce naiba, nu ştiţi că noi am făcut de fapt turnul Eiffel la Reşiţa, francezii doar l-au botezat?»)

E valabil, fireşte, şi în medicină. Unde nici un pacient nu crede un diagnostic onest - dar trist - şi caută cu disperare, ca în supermarket, până găseşte un pseudo-doctor care îi spune ceva care sună mai bine.
Nu caută neapărat el. Câteodată aleargă după minciună (ok, s-o numim a doua opinie!) rudele lui. Pentru că există şi prejudecata asta: omul nu trebuie să afle ce i se întâmplă. N-avem voie, în România, să murim ştiind asta.

E firesc. Nici când trăim nu ne interesează adevărul.

Cum ar fi aceea că era cât pe ce să cheltuim banii contribuabilului pentru a se trata o boală imaginară. O boală ca un cadou otrăvit, făcut bietului om şi familiei lui de oameni care acum ar trebui să dea explicaţii", a conchis acesta.