Hilary Swank, două zile incognito la Bucureşti

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Hilary se joacă cu Kai, căţelul pe care l-a salvat dintr-un adăpost din California şi pe care l-a adus cu ea în România
Hilary se joacă cu Kai, căţelul pe care l-a salvat dintr-un adăpost din California şi pe care l-a adus cu ea în România

Însoţită doar de câinele ei, maidanezul Kai, actriţa americană de două ori laureată cu Oscar a venit în România săptămâna trecută, la invitaţia Organizaţiei de protecţie a animalelor Vier Pfoten.

Kai, un maidanez pitic cu spinarea întunecată, se foieşte despicând o pădure de picioare, în căutarea unei urme de vânt pe asfaltul încins la peste 50 de grade al Bucureştiului. Ridică urechile ori de câte ori se deschide vreo uşă, nerăbdător s-o revadă pe celebra lui stăpână: actriţa Hilary Swank. Lui Kai îi place Europa, călătoreşte frecvent la Paris, unde temperatura este ceva mai prietenoasă, dar drumul spre Bucureşti a fost mai special, pentru că i-a fost actriţei singura companie vreme de mai bine de zece ore.

Hilary Swank, una dintre cele mai frumoase femei din lume şi actriţă de două ori laureată cu Oscar, admite că-i place aventura. În urmă cu câteva săptămâni a vizitat Indonezia, iar după România urmează câteva săptămâni în Africa de Sud, unde va începe filmările pentru „Martha and Mary".

Hilary îşi adoră animalele de companie, iar presa internaţională le menţionează la fiecare dintre articole, mai ales că actriţa vine la interviuri însoţită mai mereu de unul dintre ele, fie că este Rumi, terierul luat de la adăpost, Karoo sau, mai nou, tinerelul Kai.

Un star şi în lumea animalelor

Când primeşte jurnalişti acasă, aceştia sunt supravegheaţi de Seuss, un papagal african care a primit la un moment dat şi un prieten, pe Angel.  Iepuraşul şi pisica au rămas la fostul ei soţ, actorul Chad Lowe, după divorţul din 2006. „Kai călătoreşte întotdeauna cu mine, a învăţat să nu ceară la toaletă, poate rezista zece ore, nu am avut niciodată probleme", spune actriţa. A fost adoptat cândva dintr-un adăpost din Los Angeles, dar între timp s-a obişnuit cu o viaţă ceva mai relaxată, are şofer, prieteni mereu gata să-l răsfeţe.

Hilary schimbă câteva cuvinte cu o bătrână internată la  centrul pentru bătrâni „Floare Roşie“

Hilary schimbă câteva cuvinte cu o bătrână internată la  centrul pentru bătrâni „Floare Roşie“

Nu-l întrece în şarm pe Karoo, maidanezul pe care Hilary l-a adoptat la o filmare în Africa de Sud. Pentru că are talent de actor, acesta a apărut în nenumărate filme, printre care şi bine cunoscutul „O fată de milioane". Kai este însă cel care adoră să călătorească. „Mi-a schimbat viaţa. Oamenii îşi doresc mai degrabă animale de rasă, în America, toată lumea doreşte să aibă un chihuauha, de pildă. Cred că specia asta este în pericol", spune actriţa.

De la şcoli la azil

Modestia şi naturaleţea actriţei, pe care mulţi le-au pus pe seama copilăriei pline de lipsuri, petrecută într-o rulotă din Bellingham, Washington, îi încurajează pe copiii de la Şcoala 198 din cartierul Militari să-i vorbească. Aceasta a fost şi prima oprire a actriţei, care a înfruntat Bucureştiul topit de arşiţă într-o dubiţă. Instituţia de învăţământ este prima inclusă, începând din 2005, în programul Vier Pfoten „Copiii învaţă să protejeze animalele". Elevii erau adunaţi în careul şcolii pentru o demonstraţie de dresaj cu câinii organizaţiei, foşti maidanezi, şi au fost bucuroşi să aibă un oaspete important la ora specială dedicată animalelor. În aceste şcoli, organizaţia Vier Pfoten derulează, începând din acest an, un proiect de educaţie, bazat pe manualul „Aproape de animale", scris împreună cu învăţătoarele Sorina Cuzum şi Gina Velcu şi distribuit gratuit şcolilor participante. 

La centrul de bătrâni „Floare Roşie", cea de-a doua oprire din programul vizitei la Bucureşti, actriţa a urmărit modul în care interacţionează câinii de terapie cu bătrânii internaţi aici, parte a unui proiect gândit pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii celor în vârstă. Bătrânii primesc săptămânal vizita a trei patrupede din echipa „Câini pentru oameni": Mulan, Ţuca şi Tibi, foşti câini maidanezi salvaţi şi antrenaţi de
Vier Pfoten. 

Vizită-surpriză la un adăpost pentru câini

Sâmbătă dimineaţa, Hilary Swank a vizitat Centrul „Sfântul Andrei" din Drumul Taberei, unde, din 2004, Vier Pfoten desfăşoară programul de terapie asistată de animale pentru copii instituţionalizaţi sau cu dizabilităţi. La centru, unde actriţa a stat aproape două ore, a cunoscut doi copii cu sindrom Down şi a urmărit cu atenţie cum se desfăşoară terapia, ceea ce a fost, printre altele, o bună experienţă, pentru că Hilary Swank urmează să-şi lanseze propriul centru de caritate, care va milita deopotrivă pentru copiii cu dizabilităţi şi pentru animalele fără stăpân.

După câteva ore de odihnă la hotel, actriţa le-a propus gazdelor o vizită neprevăzută în program, la un adăpost pentru câini. A fost ales Centrul Speranţa, din apropiere de Glina, care adăposteşte aproximativ 600 de câini maidanezi. „Arată mai bine decât adăposturile din Statele Unite", a spus actriţa la plecare.

Hilary, care a înfruntat cu zâmbetul pe buze şi căldura, şi diferenţele de fus orar, a explicat motivul vizitei sale: „De vreme ce animalele nu au o voce proprie, au nevoie de o voce ca a mea, care să vorbească pentru ele. Câinii sunt prieteni buni, dar trebuie educaţi, la fel ca oamenii", a declarat celebra actriţă.

„Părinţii mei mă iubesc şi totuşi mă judecă. Câinii nu mă judecă niciodată"

„Adevărul": Cum şi de ce aţi ales România pentru a promova cauza animalelor fără stăpân?

Hilary Swank: Trebuie să admit că a fost o întâmplare, a fost alegerea celor de la Vier Pfoten. M-am alăturat lor şi i-am întrebat unde ar fi cel mai bine să merg pentru a le susţine eforturile. Mi-au spus: România! Am acceptat cu bucurie această vizită, iar acum am deja şi o primă impresie. E foarte cald în România (râde)! Îmi place să călătoresc, am apucat să văd şi câte ceva din oraş, care este minunat, am întâlnit oameni interesanţi. Prea mult timp nu a fost, însă. Am ajuns la Bucureşti joi noapte, iar programul a început vineri dis-de-dimineaţă. Se întâmplă să fie acum România, dar cauza animalelor fără stăpân este una universală. Voi derula eu însămi programe de caritate pentru animalele fără stăpân, dar mă alătur mereu celor derulate de alte organizaţii. De vreme ce animalele nu au o voce proprie, au nevoie de o voce care să le pledeze cauza. Iar acum se întâmplă ca vocea mea să fie cea care povesteşte lumii aceste lucruri.

Hilary, alături de Ioana Dungler, director de proiecte Vier Pfoten , la o oră demonstrativă de protecţie a animalelor la Şcoala nr. 198

Hilary, alături de Ioana Dungler, director de proiecte Vier Pfoten ,  la o oră demonstrativă de protecţie a animalelor la Şcoala nr. 198

Articolele referitoare la câinii maidanezi sunt o temă importantă de dezbatere aici şi, trebuie să admitem, unul dintre motivele de jenă naţională.  Ştiaţi câte ceva despre acest subiect înainte de sosirea la Bucureşti?

Am călătorit în toată lumea. În urmă cu o lună am fost în Indonezia şi am văzut câini maidanezi chiar peste tot. Am fost în China - şi acolo străzile sunt pline de câini fără stăpân, ca să nu mai vorbim de India, unde am mers ca voluntară într-o campanie umanitară. Şi în ţara mea, în Statele Unite, sunt ucise animale, câini şi pisici. Animalele din adăposturi sunt eutanasiate în 3-10 zile, dacă în această perioadă nu sunt revendicate de cineva. Ideea de a nu ucide însă este foarte importantă pentru mine. De aceea lucrez îndeaproape cu câteva organizaţii de protecţie a animalelor. Cred că este importantă educaţia, iar oamenii care doresc să adopte un câine trebuie încurajaţi să o facă. Fiecare câine pe care l-am adoptat vreodată mi-a schimbat viaţa.

Maidanezii sunt însă o problemă reală, unii dintre ei muşcă. Care credeţi că ar fi o soluţie raţională a acestei probleme şi cât de mult intenţionaţi să vă implicaţi în implementarea ei în România?

În primul rând, oamenii ar trebui să înceapă să-i înţeleagă pe câini. Sigur că unii sunt agresivi, mai ales cei care nu au interacţionat cu oamenii. Unii sunt ei înşişi speriaţi, alţii poate au fost trataţi rău, iar asta e o lecţie care se uită greu. Dar acest lucru se întâmplă cu oricine, până la urmă şi un copil tratat incorect o să-şi piardă, la rândul său, încrederea în oameni. Cred că ideea de a le oferi animalelor fără stăpân un loc curat şi sigur este un bun început. Apoi este necesară educarea lor. Un câine foarte agresiv poate deveni un mieluşel dacă este educat corect. Nu ştiu care vor fi următoarele proiecte ale fundaţiei în România, dar sper să rămân implicată internaţional în aceste programe, să pot transmite mesajele acestea: „Nu ucideţi!" şi „Fii om cu animalele!". Voi lansa în curând propria mea organizaţie pentru protecţia animalelor în SUA. Se va numi Hilaroo, un nume pe care l-am inventat combinând numele meu, Hilary, cu numele câinelui meu, Karoo.

Aţi adoptat câţiva câini, pe care spuneţi că-i iubiţi ca şi cum ar fi copiii dvs. Sunt unii care văd în asta doar o cale greşită de a orienta afecţiunea. Cum poate fi înţeleasă corect prietenia pentru animale?

Am avut mereu câini adoptaţi. L-am întâlnit pe câinele Karoo pe vremea în care filmam în oraşul Karoo din Africa de Sud. A venit la mine şi mi-a atras atenţia, voiam să ştiu doar dacă este în regulă. Avea doar opt săptămâni, era un căţeluş, avea paraziţi, atât de mulţi purici că s-au mirat şi veterinarii, şapte căpuşe într-o ureche şi şase în cealaltă - avea mare nevoie de ajutor. M-am asigurat că îl vede un veterinar. Dar mi-a intrat în suflet şi este foarte uşor să se întâmple asta, pentru că animalele iubesc necondiţionat, sunt întotdeauna acolo pentru tine, nu te judecă niciodată. Părinţii mei mă iubesc şi totuşi mă judecă. Câinii nu mă judecă niciodată. Ei vor doar să fie cu mine, să ne jucăm, să fim împreună. Dragostea pentru animale nu exclude dragostea pentru oameni, ci mai degrabă este din aceeaşi categorie. Tocmai de aceea ajut şi copiii, prin organizaţiile mele sau prin cele cu care colaborez. Cele două cauze nu se exclud, ba, mai mult, ele merg întotdeauna împreună, mână în mână. Orice fiinţă care are nevoie de ajutor este o fiinţă care are nevoie de ajutor. Un suflet este un suflet. Cred că cei nepăsători cu animalele sunt la fel de nepăsători şi cu oamenii.

Urmează să filmaţi din nou în Africa, pentru „Martha and Mary"...

Da, da, peste trei săptămâni încep filmările.

Este un film al cărui subiect este lupta împotriva malariei. O altă cauză pentru care luptaţi?

Alegi un film pentru că eşti croit într-un anumit fel sau în altul. Sunt bucuroasă că nu sunt în situaţia de a face aceste alegeri pentru bani. Majoritatea filmelor în care joc poartă, de fapt, un mesaj umanitar. Sunt filme care au sensibilizat cu privire la anumite probleme sau au adus la cunoştinţa celorlalţi anumite cauze. De la pedeapsa cu moartea la viaţa transsexualilor sau malarie!

"Un suflet este un suflet. Cred că cei nepăsători cu animalele sunt la fel de nepăsători şi cu oamenii.''

 Carte de vizită            

Hilary Swank (38 de ani) a primit, în 1999, Globul de Aur şi Premiul Oscar pentru rolul transsexualului din filmul „Băieţii nu plâng niciodată". Plata pentru acest rol a fost de doar 3.000 de dolari. Puţini şi-au mai adus aminte că Hilary a debutat pe marele ecran în „Buffy, spaima vampirilor" după ce a venit şi cel de-al doilea Oscar, în 2004, pentru rolul chelneriţei devenite jucătoare de box în „O fată de milioane" (foto). „Am fost nevoită să mănânc cel puţin 200 de grame de proteine pe zi şi am mâncat albuş de ou şi ulei de in. Trebuia să arăt ca un boxer", spune actriţa, care a fost atunci la un pas de moarte din cauza acestei diete. I-a dat replica lui Al Pacino în „Insomnia" şi lui Gerard Butler în comedia romantică „PS: Te iubesc!". Inclusă de revista „People" în lista celor mai frumoase 50 de persoane din lume, a devenit, în 2006, imaginea Guerlain. În 1997 s-a căsătorit cu actorul american Chad Lowe, dar cei doi s-au despărţit în 2006.

Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite