EXCLUSIV Hilary Swank, incognito la București: „Ideea de a nu ucide este foarte importantă pentru mine“

Hilary Swank, la București

Hilary Swank, aflată weekendul trecut pentru prima oară în România, a străbătut Bucureștiul de la un capăt la altul pe o căldură înnăbușitoare. A ascuns cu succes oboseala și lupta cu diferențele de fus orar, afișând un zâmbet inegalabil. „De vreme ce animalele nu au o voce proprie, au nevoie de o voce ca a mea care să vorbească pentru ele", a explicat celebra actriță, într-un interviu acordat ziarului Adevărul, motivul

Adevărul: Cum și de ce ați ales România pentru a promova cauza animalelor fără stăpân?
Hilary Swank: Trebuie să admit că a fost o întâmplare, a fost alegerea celor de la Vier Pfoten. M-am alăturat lor și i-am întrebat unde ar fi cel mai bine să merg pentru a le susține eforturile. Mi-au spus: România! Am acceptat cu bucurie această vizită, iar acum am deja și o primă impresie. E foarte cald în România (râde)! Îmi place să călătoresc, am apucat să văd și câte ceva din oraș, care este minunat, am întâlnit oameni interesanți. Prea mult timp nu a fost, însă. Am ajuns la București joi noapte, iar programul a început vineri dis-de-dimineață. Am vizitat o școală, apoi un azil de bătrâni, instituții în care Vier Pfoten derulează programe de sprijin sau de educare. Se întâmplă să fie acum România, dar cauza animalelor fără stăpân este una universală. Sloganul „Fii om cu animalele!" este exact lucrul în care cred. Voi derula eu însămi programe de caritate pentru animalele fără stăpân, dar mă alătur mereu celor derulate de alte organizații. Cred în Vier Pfoten, în ceea ce fac ei, munca lor este foarte importantă. De vreme ce animalele nu au o voce proprie, au nevoie de o voce care să le pledeze cauza. Iar acum se întâmplă ca vocea mea să fie cea care povestește lumii aceste lucruri.

Articolele referitoare la câinii maidanezi din România, publicate în presa internațională, sunt o temă importantă de dezbatere aici și, trebuie să admitem, unul dintre motivele de jenă națională. Știați deja câte ceva despre subiect înainte de sosirea la București?
Am călătorit în toată lumea. În urmă cu o lună am fost în Indonezia și am văzut câini maidanezi chiar peste tot. Am fost în China - și acolo străzile sunt pline de câini fără stăpân, ca să nu mai vorbim de India, unde am mers ca voluntară într-o campanie umanitară. Nenumărate animale sunt abandonate pe stradă peste tot, deci este o problemă universală. Și în țara mea, în Statele Unite, sunt ucise animale, câini și pisici. Se întâmplă uneori ca animalele din adăposturi să fie eutanasiate în 3-10 zile, dacă în această perioadă nu sunt revendicate de cineva. Ideea de a nu ucide, însă, este foarte importantă pentru mine. De aceea lucrez îndeaproape cu câteva organizații de protecție a animalelor, cum ar fi Best Friends Animal Sanctuary sau The Human Society of The United States. Cred că este importantă educația, iar oamenii care doresc să adopte un câine trebuie încurajați să o facă. Fiecare câine pe care l-am adoptat vreodată mi-a schimbat viața.

Maidanezii sunt însă o problemă reală, unii dintre ei mușcă. Care credeți că ar fi o soluție rațională a acestei probleme și cât de mult intenționați să vă implicați în rezolvarea ei în România?
În primul rând, oamenii ar trebui să înceapă să-i înțeleagă pe câini. Sigur că unii sunt agresivi, mai ales cei care nu au interacționat cu oamenii. Unii sunt ei înșiși speriați, alții poate au fost tratați rău, iar asta e o lecție care se uită greu. Dar acest lucru se întâmplă cu oricine, până la urmă și un copil tratat incorect o să-și piardă, la rândul său, încrederea în oameni. Cred că ideea de a le oferi animalelor fără stăpân un loc curat și sigur este un bun început. Apoi este necesară educarea lor. Trebuie să știți că un câine foarte agresiv poate deveni un mielușel dacă este educat corect. Nu știu care vor fi următoarele proiecte ale fundației în România, dar sper să rămân implicată internațional în aceste programe, să pot transmite mesajele acestea: „nu ucideți!" și „fii om cu animalele!". Voi lansa în curând propria mea organizație pentru protecția animalelor în Statele Unite. Se va numi Hilaroo, un nume pe care l-am inventat combinând numele meu, Hilary, cu numele câinelui meu, Karoo.

Ați adoptat câțiva câini, pe care spuneți că-i iubiți ca și cum ar fi copiii dvs. Sunt unii care văd în asta doar o cale greșită de a orienta afecțiunea. Povestind câte ceva despre animalele dvs. ne puteți spune, totodată, și care este felul corect în care poate fi înțeleasă prietenia pentru animale?
Am avut mereu câini adoptați. L-am întâlnit pe câinele Karoo pe vremea în care filmam în orașul Karoo din Africa de Sud. A venit la mine și mi-a atras atenția, voiam să știu doar dacă este în regulă. Avea doar opt săptămâni, era un cățeluș, avea paraziți, atât de mulți purici că s-au mirat și veterinarii, șapte căpușe într-o ureche și șase în cealaltă - avea mare nevoie de ajutor. M-am asigurat că o vede un veterinar. Dar mi-a intrat în suflet și este foarte ușor să se întâmple asta, pentru că animalele iubesc necondiționat, sunt întotdeauna acolo pentru tine, nu te judecă niciodată. Părinții mei mă iubesc și totuși mă judecă. Câinii nu mă judecă niciodată. Ei vor doar să fie cu mine, să ne jucăm, să fim împreună. Dragostea pentru animale nu exclude dragostea pentru oameni, ci mai degrabă este din aceeași categorie. Tocmai de aceea ajut și copiii, prin organizațiile mele sau prin cele cu care colaborez. Cele două cauze nu se exclud, ba mai mult, ele merg întotdeauna împreună, mână în mână. Orice ființă care are nevoie de ajutor este o ființă care are nevoie de ajutor. Un suflet este un suflet. Cred că cei nepăsători cu animalele sunt la fel de nepăsători și cu oamenii.

Urmează să filmați din nou în Africa, pentru "Martha and Mary".
Da, da, peste trei săptămâni încep filmările!

Un film al cărui subiect este lupta împotriva malariei. O altă cauză pentru care să luptați?
Alegi un film pentru că ești croit într-un anumit fel sau în altul. Sunt bucuroasă că nu sunt în situația de a face aceste alegeri pentru bani. Majoritatea filmelor în care joc poartă, de fapt, un mesaj umanitar. Sunt filme care au sensibilizat cu privire la anumite probleme sau au adus la cunoștința celorlalți anumite cauze. De la pedeapsa cu moartea la viața transexualilor sau malarie!

Mâine, exclusiv în „Adevărul": Ce a făcut actrița Hilary Swank în cele două zile petrecute la București

O actriță cu două premii Oscar

Actrița americană Hilary Swank (38 de ani) primea, în 1999, Globul de Aur și premiul Oscar pentru rolul transexualului Brandon Teena în filmul „Băieții nu plâng niciodată", regizat de Kimberly Peirce. Hilary a fost aleasă pentru acest rol după un casting anevoios, care a durat mai bine de trei ani și în cursul căruia au fost respinși peste 300 de aspiranți. Plata pentru apariția în acest film a fost de doar 3.000 de dolari.

Puțini și-au mai adus aminte vreodată că Hilary a debutat pe marele ecran în „Buffy, spaima vampirilor" după ce a venit și cel de-al doilea Oscar, în 2004, pentru rolul chelneriței devenite jucătoare de box în „O fată de milioane" (foto). Pentru acest rol, Hilary a făcut antrenamente vreme de trei luni. „Trebuia să arăt ca un boxer. Am fost nevoită să mănânc cel puțin 200 de grame de proteine pe zi și am mâncat albuș de ou și ulei de in", spune actrița, care a fost atunci la un pas de moarte din cauza acestei diete. I-a dat replica lui Al Pacino în „Insomnia" și lui Gerard Butler în comedia romantică „PS: I love you!".

Inclusă de revista People în lista celor mai frumoase 50 de persoane din lume, Hilary Swank a devenit, în 2006, imaginea Guerlain, dar cel mai adesea și-a pus celebritatea în slujba susținerii cauzelor umanitare. În 1997 s-a căsătorit cu actorul american Chad Lowe, dar cei doi s-au despărțit în 2006.