De ce prind la români manelele braziliene

O lume întreagă este înnebunită de coregrafia melodiei „Ai Se Eu Te Pego“

Versuri fără noimă, un ritm alert, incitant, coregrafie cu tentă sexuală, acestea sunt ingredientele unui curent care face milioane de „victime“ în toată lumea.

Cine spune că nu a auzit măcar o dată melodia brazilianului Michel Teló, „Ai Se Eu Te Pego", ori minte, ori trăieşte izolat în creierii munţilor. Artistul a reuşit performanţa ca refrenul piesei sale, „Ai Se Eu Te Pego" (în traducere din portugheză „Vai, dacă te prind"), să ajungă să fie fredonat pe toate continentele. Single-ul a fost lansat la sfârşitul anului trecut şi a captat imediat atenţia radiourilor, televiziunilor muzicale şi cluburilor din întreaga lume.

Spaţiul virtual găzduieşte, de asemenea, o multitudine de videoclipuri, remixuri şi parodii pe seama acestei piese, iar criticii muzicali consideră că succesul fabulos al melodiei se datorează ritmului latin dansabil, generat de cele patru note de acordeon, dar şi „cuvântului magic", atât de simplu şi totuşi atât de atrăgător: „Nossa".

Melodia încinge atmosfera în cluburi, la nunţi şi  alte petreceri, fiind nelipsită din playlistul oricărui DJ care ştie cum să facă atmosferă. Pe YouTube, Teló a adunat peste 400 de milioane de vizualizări. În plus, potrivit revistei „Forbes", muzica i-a adus lui Michel Teló, anul trecut, 18 milioane de dolari.

Însă brazilianul în vârstă de 31 de ani nu a fost decât deschizătorul unui drum sigur către faimă şi succes. Astfel, au urmat „Tchu Tchu Tcha Tcha" sau „Balada Boa"  care au avut mare priză la public, înregistrând un succes nebun în România, dar şi în întreaga Europă. Prima melodie, interpretată de João Lucas şi Marcelo, are peste 5 milioane de vizualizări pe YouTube, iar cea de-a doua, aproape 40 de milioane.

Brazilianul Michel Teló a câştigat 18 milioane de dolari în 2011 Foto: www.micheltelo.com

Un fenomen vechi de un secol

Dar care este reţeta succesului acestor melodii? Nicidecum originalitatea, aşa cum s-ar putea crede. Astfel, „Ai Se Eu Te Pego" are rădăcinile în musica sertaneja, un stil de muzică populară din Brazilia, care s-ar traduce tex­tual prin muzică de cătun.

Aceste melodii au prins foarte bine la public încă de la începutul anilor 1920, datorită ritmului dansant, refrenelor melodioase, versurilor uşor de reţinut şi temelor abordate. Instrumentul muzical care dă tot farmecul acestui gen muzical este acordeonul.

De la începutul anilor 2000, musica sertaneja are o secţiune dedicată în cadrul Premiilor Grammy pentru America Latină. Noua generaţie, din care face parte şi Michel Teló, i-a dat o sonoritate modernă, cu versuri care prezintă dragostea într-o manieră nouă, flirtul, clubul şi petrecerile fiind principalele teme abordate. Versurile abundă în conotaţii sexuale, iar dansul presupune mişcări lascive, pline de senzualitate. Deoarece „adepţii" acestui curent sunt studenţi sau la vârsta studenţiei, substilul muzical a primit denumirea de sertaneja universitaria.

Mişcările asociate versului „Delicia, delicia“ („Ce plăcere, ce plăcere“)

Versurile sunt un joc de cuvinte, care, traduse, nu au nicio logică, dar rimează. Specialiştii spun că acestea se aseamănă destul de mult cu manelele noastre. Pe lângă instrumentele muzicale folosite şi temele abordate, o altă asemănare importantă este includerea numelor interpreţilor în versuri. De pildă, în „Balada Boa", „Tchê tcherere tchê tchê Gustavo Lima şi cu voi" sau „Toată lumea cântă tchu tchu tcha tcha cu João Lucas şi Marcelo". La fel, în manele, fără un „Salam regheton", melodia nu ar avea acelaşi „farmec". Chiar şi „Ai Se Eu Te Pego", preluată de maneliştii români începe cu „cântă Bogdan şi DeSanto melodia lui Teló".

De altfel, notorietatea acestor piese a fost recunoscută şi de artişti de renume. André Rieu, unul dintre cei mai apreciaţi violonişti şi dirijori contemporani, le-a oferit spectatorilor care au venit să-l vadă în concertul susţinut recent în Brazilia o surpriză de proporţii. Muzicianul a ales să interpreteze chiar la finalul spectacolului susţinut în São Paulo melodia „Ai Se Eu Te Pego". Membrii Johann Strauss Orchestra l-au acompaniat pe violonist, care şi-a arătat măiestria folosind o vioară Stradivarius. Succesul a fost imens, toată sala cântând şi dansând în picioare.

Efectul Neymar - Ronaldo

O parte din celebritatea acestor melodii se datorează fotbaliştilor Neymar şi Cristiano Ronaldo. Primul, o nouă senzaţie braziliană şi vedeta lui FC Santos, a dansat în vestiar pe melodia lui Michel Telo, fiind înregistrat de unul dintre coechipierii săi. Filmuleţul a ajuns pe YouTube şi a înregistrat milioane de vizualizări. De atunci, la fiecare gol, fotbalistul se bucura dansând pe melodia „Ai Se Eu Te Pego". 

În Europa, Cristiano Ronaldo a adus această modă, mişcările sale de dans făcând multe „victime" printre reprezentantele sexului frumos. „Pentru mine, cel mai important a fost Cristiano Ronaldo, pentru că de la dansul său, melodia a avut succes în Europa, deşi eu cred că Neymar dansează mai bine. Eram în maşină, şi au început să curgă mesajele pe telefon în care mi se spunea că Ronaldo a dansat pe melodia mea atunci când a marcat un gol. Nu-mi venea să cred. De fapt, chiar nu am crezut până nu am văzut cu ochii mei. Am ştiut că din acel moment totul se va schimba", a mărturisit Michel Telo pentru ziarul „Marca".

Gustavo Lima a făcut furori, vara asta, cu melodia „Tchê tcherere tchê tchê“

„Succesul vine din înclinaţia noastră spre telenovele"

Specialiştii consideră că succesul acestor melodii vine din mai multe zone, plecând de la linia melodică şi terminând cu coregrafia senzuală. Versurile nu contează atât de mult, susţin unii compozitori. „Dacă linia melodică şi ritmul există şi în plus nici nu înţelegem ce spune, nimic nu mai contează. Sunt pur şi simplu foarte melodioase", explică Marius Moga.

De altfel, chiar asemănarea cu manelele face parte din reţeta succesului la publicul românesc. „Ca atitudine a soliştilor şi ca texte putem spune că există o asemănare între manele şi muzica aceasta. Succesul vine şi din înclinaţia românilor spre telenovele", consideră muzicologul şi interpretul de jazz Mircea Tiberian.

„Melodiile braziliene au avut un mare succes pentru că seamănă foarte mult cu manelele. În primul rând, versurile «Tchu Tchu Tcha», de exemplu, se pot asemăna foarte bine cu ceea ce cântă Salam. Şi el are melodii în care scoate tot felul de onomatopee ca acestea", susţine şi Gabriel Radu, care lucrează ca DJ de 17 ani, în cluburi din ţară şi din străinătate.

Pe de altă parte, sociologii şi psihologii consideră că „accesorizarea" melodiilor cu mişcări provocatoare reprezintă un punct important în „priza" pe care o au acestea la publicul român. „Succesul acestor cântece este dat de ritmul lor şi de stilul de dans, precum şi de promovarea lor. Probabil că puţini sunt cei care înţeleg cuvintele cântecelor, poate cel mult câteva cuvinte din refren, dar mesajul perceput este cel de invitaţie la dans, veselie, petrecere, poveşti de dragoste", este de părere psihologul Keren Rosner.

João Lucas şi Marcelo au încins atmosfera din cluburi cu  versurile „Tchu Tchu Tcha Tcha“

Când dansurile sunt în grup, participanţii doresc să se remarce prin gesturi şi mesaje cât mai evidente, promovându-şi dorinţele, provocările, disponibilitatea şi potenţa. Femeile sunt cele care, prin mişcări lascive şi prin tehnica dansului, doresc să fie remarcate şi apreciate.

Puteri afrodiziace

„Când sunt desfăşurate în doi, aceste dansuri sunt motive de apropiere şi atingeri provocatoare, mişcări care vor să dovedească publicului spectator intenţiile şi abilităţile celor doi. Este un gen de exhibiţionism care descătuşează energii sexuale, dezvoltă limbaje non-verbale specifice şi astfel atrage fani. Dorinţele instinctuale activate au puteri afrodiziace şi molipsesc pe cei care simt în acelaşi fel când porneşte muzica cu ritmul specific", mai explică psihologul.

De asemenea, backgroundul cultural este un factor important, alături de promovarea intensă. „Succesul acestor melodii este garantat de faptul că vin dintr-o zonă latină, faţă de care suntem mai sensibili. Asemănările culturale şi lingvistice sunt, de asemenea, un alt factor care contribuie la succesul lor. Noi suntem un popor căruia îi place să danseze, să petreacă. Un alt factor care contribuie la asta este expunerea repetată a acestui produs în mass-media. Este vorba aici de definiţia hitului. Aceste melodii au fost difuzate foarte mult în prime-time. Iar ceea ce mass-media promovează este luat de bun", conchide sociologul Alfred Bulai.

Modă de durată sau „ploaie de vară"

În ceea ce priveşte rezistenţa acestei mode, părerile sunt împărţite. Dacă în ţara de origine curentul rezistă de aproape 100 de ani, unii specialişti români consideră că epoca de glorie a „manelelor braziliene" se apropie de final. „Este un curent, ca toate celelalte. Cum vine, aşa pleacă", susţine muzicologul Mircea Tiberian. Pe de altă parte, DJ-ii consideră că ritmul dictează moda şi că este greu să te împotriveşti unui curent care practic se află „în sângele nostru". „Au prins bine datorită ritmului şi liniei melodice. Suntem latini, melodiile sunt ascultate de toată lumea, publicul este vrăjit. Nu au prins doar la adolescenţi, şi adulţii sunt fascinaţi de ele, sunt în sângele nostru", consideră Gabriel Radu, DJ la un club din Capitală.

"Asemănările culturale şi lingvistice contribuie la succesul melodiilor braziliene. Noi suntem un popor căruia îi place să danseze, să petreacă.''
Alfred Bulai sociolog

"Este un gen de exhibiţionism care emană energii sexuale, dezvoltă limbaje non-verbale specifice.''
Keren Rosner psiholog

"Dacă linia melodică şi ritmul există şi în plus nici nu înţelegem ce spune, nimic nu mai contează. ''
Marius Moga compozitor