Dana Războiu: „Sunt în plin proces de resetare“

Dana Războiu

Prezentatoarea ştirilor de weekend de la Realitatea TV urmează cursuri de dezvoltare personală, este pasionată de parapsihologie şi încearcă să găsească metode de a face faţă stresului. Dincolo de ştirile pe care le prezintă în weekend la Realitatea TV, Dana Războiu este un om preocupat de cunoaştere: a altor oameni, pe care ar dori, în parte, să-i intervieveze, şi de sine însăşi. 

„Adevărul": Ai realizat un interviu cu Gerard Depardieu. Actorii mari greu dau interviuri. Cum l-ai convins?

Dana Războiu: Gerard Depardieu este incontestabil un mare actor. Sunt mândră că am reuşit să-l aduc la Realitatea, a fost un interviu în exclusivitate, l-am pregătit cu o săptămână înainte, cu mari emoţii. Iniţial nu a vrut, apoi a a spus că va vorbi maxim cinci minute, dar a vorbit aproape 45 de minute. Sper să obţin un interviu şi cu Harvey Keitel (care filmează în România, ca şi Depardieu, la „Ipu - Convicted to Live"  n.r.). La ştiri livrez informaţii, sper ca interviurile „mari" să înceapă de acum înainte.

Cine ar fi pe lista interviurilor mari?

Mi-am propus să-l întâlnesc pe Piers Morgan, un jurnalist de la CNN care face Piers Morgan Show. A fost în juriul Britain's Got Talent şi l-a înlocuit pe Larry King la CNN. Sunt o admiratoare şi o telespectatoare fidelă a lui. Are multă experienţă în a intervieva personalităţi din toate domeniile, de la politicieni la oameni din showbiz! Aş vrea să fac un interviu cu el.

Unde ai fost în vacanţă în această vară?

Am fost în Sicilia, în iunie. Am urcat pe vulcanul Etna. Este interesant să vezi cum a apărut viaţă într-un loc mort. La 3000 metri altitudine unde sunt erupţiile este doar rocă neagră vulcanică. La o lună după ce am plecat noi a erupt. Sunt mereu erupţii dar nu atât de mari încât să pună în pericol oamenii. Oricum nu este locul meu ideal, acolo e pustiu, mie îmi place natura, viaţa, oamenii. Dar a fost o experienţă.

Un loc din natură care te-a impresionat?

Cheile Nerei. Cele mai lungi chei din România - 40 de km într-o rezervaţie naturală. E o lume şi un cadru natural, pur, nealterat. Eram studentă în Timişoara, aveam 19 ani şi am mers acolo într-o tabără de ecologie unde am marcat cu vopsea traseele turistice. Am făcut un lucru bun pentru turişti! Am fost la Cascada Beuşniţa, la un moment dat am coborât de pe stânci în vale, şi era acolo o natură virgină: nu erau poteci, ci doar copaci şi iarbă mare care îţi ajungea până la piept. Acolo, pe malul Nerei, era o familie de străini, în pielea goală -  mama, tata şi un bebeluş de vreo zece luni. Doar ei şi cortul lor. O atmosferă paradisică. Imaginea asta a persistat în memorie şi mi-am zis că atunci când voi avea o familie voi merge cu cortul cu familia mea acolo. Nu am reuşit. Am mers cu cortul, dar nu în locuri aşa izolate.

Mai citeşti cărţi de dezvoltare personală?

Sunt în căutarea unor răspunsuri care vin cu vârsta. Am împlinit 35 de ani şi probabil că am intrat în etapa matură a vieţii. Până la 35 de ani am fost intersată de psihologia clasică. Acum intru pe zona de parapsihologie, o zonă în care nu aş fi vrut să intru niciodată. O profesoară de matematică mi-a spus când i-am zis că vreau să dau la Psihologie: „Ai grijă ce faci, eu nu-ţi recomand asta, dar dacă o faci, să nu te bagi niciodată în parapsihologie". A ţinut sperietura asta aproape până la 35 de ani. Şi acum nu ştiu dacă sunt pregătită de a afla lucruri greu de înţeles cu mintea raţională. Noi am fost educaţi să credem doar ceea ce vedem.

Cum te defineşti în raport cu religia?

Am avut un parcurs interesant. Primii patru ani de viaţă i-am petrecut la ţară, în comuna Zărand, la bunicii mei care erau nişte oameni foarte religioşi, habotnici chiar. Trecuseră de la ortodoxism şi erau penticostali. Ei m-au educat în spiritul slăvirii lui Dumnezeu. În fiecare vacanţă stăteam la ei. Mergeam la adunare joi şi duminică. Ştiam poezii, pasaje din Biblie, cântam - ei îl slăvesc pe Dumnezeu prin cântece, poezii, rugăciuni. Bunicii m-au învăţat să stau în genunchi mulţumindu-i lui Dumnezeu apoi să-i cer ceea ce am nevoie. Am făcut asta până la 16 ani.

O făceai din convingere sau „pentru că trebuie"?

O făceam cu foarte multă convingere. Îmi aduc aminte cum ne întorceam de la adunare, de la biserica neoprotestantă. Eu, sora mea şi alţi copii, în întuneric, la lumina lunii, pentru că satul nu avea iluminare stradală. Drumul ne părea foarte lung, ne era frică, iar noi stăteam la marginea satului. Era o comunitate de oameni deosebiţi pentru că penticostalii nu mint, nu beau, nu fură, sunt oneşti, serioşi, harnici şi de încredere. Ei nu produc şi nu beau alcool.

Ce s-a întâmplat apoi la 16 ani?

În adolescenţă am descoperit ieşitul în oraş cu prietenii, în Arad, şi nu mai voiam să aud de religie. Apoi, bunicii mei erau în vârstă şi părinţii i-au adus la Arad. Odată cu venirea lor la oraş s-a prăbuşit şi lumea copilăriei mele. S-a dus interesul pentru religie şi am devenit, pentru o perioadă lungă de timp,  atee. Acum, la 35 de ani, sunt interesată de spiritualitate şi de Dumnezeu. Mă obsedează de mulţi ani o idee a lui Ţuţea: „Am ajuns după o viaţă de căutări acolo unde un om simplu se află de la început: la Dumnezeu".

În acest parcurs, unde se situează disciplina pe care ai studiat-o, psihologia?

Eu am făcut Psihologia încercând să-mi rezolv nevrozele şi traumele din copilărie. În parte sunt rezolvate, altele nu. Am trăit într-o familie conflictuală şi de multe ori, când vorbesc cu copiii mei, vorbesc cu cuvintele mamei mele, cuvinte din Ardeal. Sunt în plin proces de resetare. Cum resetezi un  computer, aşa încerc să găsesc metode de a face faţă stresului, de a mă descărca fără să mă cert cu copiii mei. Îmi ia ceva timp, dar sunt convinsă că voi reuşi.

Ce relaţii ai cu copiii?

Foarte bune. Petrec mult timp cu ei, de aceea am şi vrut să lucrez în weekend. Îl duc pe Victor la şcoală şi pe Marc la grădiniţă. Eu şi soţul meu facem asta. Este adevărat că îmi taie ziua în trei, dar timpul pe care îl petrec cu Victor în drum spre şcoală e minunat, ne povestim o mulţime de lucruri. Mai lucrez la a avea răbdare cu ei, la a-l convinge pe Victor să-şi facă temele.

Sora ta este şi ea în Bucureşti?

Sora mea este mai mică cu doi ani decât mine şi e educatoare în Arad. Tocmai a născut. Nu a vrut să vină la Bucureşti, nu i-a plăcut oraşul. Aş fi vrut să o ajut să aibă o viaţă mai bună. Dar, până la urmă, ce înseamnă o viaţă mai bună? Pentru mine o viaţă mai bună înseamnă lângă familia mea, la Bucureşti. Pentru ea e bună viaţa în Arad.

"Petrec mult timp cu copiii mei, de aceea am şi vrut să lucrez în weekend."
Dana Războiu
prezentatoare TV

Mă obsedează de mulţi ani o idee a lui Ţuţea: „Am ajuns după o viaţă de căutări acolo unde un om simplu se află de la început: la Dumnezeu".

Biografie Dana Războiu

Dana Războiu este licenţiată în psihologie. A debutat în televiziune încă din vremea facultăţii, pe care a absolvit-o în Timişoara. La începutul anilor 2000, s-a mutat la Bucureşti unde a prezentat principalul jurnal de ştiri la TVR 1. A prezentat ştiri la Kanal D, timp de trei ani şi jumătate, până în mai 2010. A fost căsătorită cu Ovidiu Brânzan, fost ministru al Sănătăţii. În prezent este căsătorită cu Bogdan Enoiu, director McCann România. Din 13 martie, prezintă ştirile de weekend la Realitatea TV. Are doi copii, Marc (7 ani şi jumătate) şi Victor (în vârstă de 2 ani).