Cornel Ilie, muzician: „Îmi pare rău că n-am muls vaca“

Cât a fost copil, Cornel Ilie, liderul trupei Vunk, a mers în vacanţe la mare, la munte ori prin ţări străine. De un lucru îi pare însă rău: că n-a avut bunici la ţară, ca să aibă ce povesti acum.

Cornel Ilie e un visător. La masa de la geam a unei cafenele, bea un ceai şi nu se grăbeşte să ajungă nicăieri. E ianuarie, lună de vacanţă după un an în care a avut, adunate, doar patru weekenduri libere. În rest a cântat tot timpul cu Vunk, sâmbătă, duminică, pe ploaie ori pe soare. Să urce pe o scenă în weekend nu e muncă pentru Cornel. Muncă înseamnă mai mult să stea pe drumuri şi să alerge de la un concert la altul. Dar nu se plânge.

Îi place că seara e între oameni, chiar dacă a doua zi, la 12.00, trebuie să elibereze repede camera de hotel ca să fugă spre alt oraş. Ca şi weekendurile, vacanţele sunt puţine pentru un artist. Pentru Cornel, sunt neapărat într-un oraş civilizat şi nicidecum în vreo junglă. Nu e genul aventurier. I-ar fi plăcut, în schimb, când era mic să aibă bunici la ţară, să alerge pe câmp sau să mulgă vaca.

„Weekend Adevărul": Cum arată weekendul tău?

Cornel Ilie: Pentru mine weekendul este cea mai aglomerată perioadă din săptămână. În tot anul care a trecut, cred că am avut doar patru weekenduri libere, în rest, am fost prin ţară, cu concerte. În weekenduri, eu ştiu sigur că seara sunt undeva printre oameni, iar dimineaţa până în ora 12.00 trebuie să eliberez camera ca să plec în altă parte. Am trăit mai mult prin hoteluri în ultima vreme.

2009 La Voroneţ. Pentru că era în pantaloni scurţi, Cornel a primit un şorţ care să-i acopere picioarele

Şi cum e viaţa asta?

E interesant, pentru că vezi o grămadă de lucruri şi înveţi să te adaptezi la nişte condiţii cărora nu credeai că ai să le faci faţă vreodată. Când ai un contract cu cineva şi te cheamă să cânţi, în contractul acela există un minimum de condiţii pe care trebuie să ţi le îndeplinească: hotel de 3 stele, de 4 stele şi aşa mai departe. Sunt hoteluri care, deşi spun că îndeplinesc criteriile astea, sunt vai de mama lor. Într-o iarnă, la Bacău, mi s-a întâmplat să n-am căldură în cameră. A trebuit să cobor la ora 2.00 noaptea şi să întreb de ce nu merge căldura.

Nu-ţi pare rău că tu munceşti când alţii au liber?

Nu, pentru că weekendul la mine are patru zile după-aia. În plus, eu nu consider muncă faptul că sunt pe o scenă în weekend. Când spui serviciu, cei mai mulţi se gândesc că fac ceva ce nu le place. La mine nu există aşa ceva. Pentru mine muncă înseamnă statul în maşină pe drum spre concert. În rest, îmi place weekendul chiar dacă este cu multă treabă, pentru că mă încarc cu energia celor care vin la spectacolele noastre şi se simt liberi, tocmai pentru că ei sunt în weekend.

2011 La un eveniment monden

Un sfârşit de săptămână perfect?

Dacă aş avea prea mult timp liber, un weekend perfect ar fi să avem nu ştiu câte concerte prin toată ţara. Dacă aş avea prea multe concerte, weekendul perfect ar fi să pot să plec din ţară şi să văd două oraşe pe zi. Sau ca să combin cântatul cu timpul liber, caz în care, cel mai bine ar fi să cânt în câte un oraş din străinătate în fiecare weekend. Probabil n-o să se întâmple aşa, dar e mişto să visezi.

Ai vreun tabiet la care n-ai renunţa?

Da, îmi place să-mi cumpăr ziarele şi să le răsfoiesc. Dacă e weekend şi e dimineaţă, îmi place să ies, să iau micul dejun şi să beau un ceai, cu ziarele în faţă. Stau aşa, ca bătrânii, şi citesc. Ştiu că pot să fac asta şi pe net, dar n-are acelaşi farmec.

Cum îţi petreceai vacanţele în copilărie?

Păi, mergeam cu părinţii în vacanţă, n-aveam ce să fac. Din păcate, n-am avut bunici la ţară, îmi pare rău că n-am
muls vaca, că n-am mers cu calul. Îmi pare rău că n-am amintirile de la ţară pe care le au majoritatea dintre noi. Îmi aduc aminte de o singură vacanţă la ţară, pe undeva pe lângă Buzău, unde aveam nişte rude. Îmi plăcea foarte mult mirosul de iarbă, de buruiană şi de balegă. Era un miros natural, care îţi dădea senzaţia de control, de putere asupra vieţii tale. Oamenii ăia de acolo chiar erau fericiţi.

Şi cu părinţii unde mergeai în vacanţă?

Ţin minte că o vacanţă cu totul specială a fost în '85, când am fost în RDG (Republica Democrată Germană - n.r.). Nu ştiu cum au reuşit ai mei să mergem acolo, aveau ei nişte prieteni muzicieni la care am stat în gazdă şi am putut să facem un tur al Germaniei. Aveam 9 ani şi eram foarte mândru că puteam să merg cu frate-miu să ne cumpărăm îngheţată şi să spunem „zwei ice" (două îngheţate - n.r.).

2008 Pe o străduţă din Barcelona

Dar în ţară?

În ţară, clasic: Saturn, Neptun, Mamaia. Iar la munte, obişnuiam să mergem la Băile Tuşnad. Într-o vacanţă din asta, la Tuşnad, am văzut nişte urşi, care veneau la tomberon şi mâncau de acolo. Chiar atunci se filma un documentar cu urşii ăştia, care se difuza la TVR, se numea „Din frumuseţile patriei", de Alexandru Satmari, parcă. Ne adunam mai mulţi turişti acolo şi, împreună cu echipa de filmare, aşteptam să apară urşii.

Care-i prima vacanţă în care ai fost singur la mare?

La Costineşti. Aveam vreo 16-17 ani, iar pe atunci era cea mai mare demenţă cu Costineştiul. Ţin minte că nu ştiu cum am făcut şi am rămas fără niciun ban. Mâncam numai porumb fiert şi pufuleţi. Eram patru-cinci prieteni, stăteam la o gazdă şi dormeam unii în pat şi unii pe jos, pe rând. Şi era mişto că atunci când îţi venea rândul să dormi pe jos, vedeai şobolanii cum treceau prin faţa ta. Au fost vremuri frumoase.

Unde îţi place să ieşi la sfârşit de săptămână?

În cluburi nu merg. În primul rând pentru că nu-mi place fumul. Nu e un moft, dar nu pot să stau în fum. Mai merg în cluburile din Centrul Vechi, unde e mai acceptabil din punct de vedere al atmosferei şi al oamenilor. Şi cum eu sunt mai mereu în cluburi şi cânt, nu prea îmi mai vine să ies tot în club în timpul liber. Mai merg la film, altfel nu prea ies. Sau joc tenis.

Care e ţara ta preferată?

Anglia este pe primul loc. Îmi place şi Spania. Deocamdată, din Spania n-am reuşit să văd decât Barcelona, am fost de vreo trei ori şi sunt înnebunit după acest oraş. Şi vreau să văd şi restul, Valencia, Malaga, Madrid. Sigur o să-mi placă foarte mult şi Portugalia. N-am însă o atracţie pentru ţările calde. De exemplu, Gabi, chitaristul trupei, şi Cristi, managerul nostru, sunt plecaţi acum în Ghana. Şi mi-au propus să merg şi eu, dar le-am zis că n-am ce să caut acolo, sunt atâtea locuri pe care vreau să le văd.

Deci nu eşti un aventurier?

Nu m-aş duce în junglă ca să experimentez cine ştie ce. Nu sunt eu omul ăla. Eu vreau să simt civilizaţia, vreau să simt oamenii. Cred că are  legătură şi cu faptul că-mi place să comunic şi asta e un fel de comunicare, să te plimbi printre nişte oameni, să vezi cum îşi trăiesc ei viaţa. Te încarci cu chestia asta.

2010 Cu bacul, de la Galaţi spre Tulcea

Cum te împarţi între muzică şi viaţa personală?

Nu e aşa complicat. Am multă treabă, dar reuşesc să găsesc un echilibru. N-am timp liber în fiecare zi, dar cu siguranţă se găsesc nişte zile care să le compenseze pe cele muncite. Şi un director de bancă sau de mare companie are foarte multă treabă, chiar poate şi mai multă decât un artist. E tocmai pe dos, de fapt, cred că noi, artiştii, avem mai mult timp liber decât cei care merg la muncă în fiecare zi.

Ce faci acum cu formaţia?

Prioritară o să fie lansarea DVD-ului cu un concert special pe care l-am avut pe 9 decembrie 2011, în Otopeni, şi care s-a numit „Vunk la înălţime". În martie vrem să facem un turneu de promovare al DVD-ului, după care, în toamnă, ne-am propus să scoatem un album nou. Avem nişte piese pentru noul material, încă nu sunt înregistrate, dar există ca idei.

Cât timp aloci blogului tău, sCORNELi.ro?

Postez aproape zilnic, pentru că îmi place. Este într-adevăr o provocare pentru că trebuie să găsesc mereu ceva de zis. E un antrenament pentru o carte pe care vreau s-o scot. Nu folosesc blogul ca pe un spaţiu de refulare. Am văzut că cei mai mulţi bloggeri au succes tocmai pentru că nu spun nimic. Pe mine nu mă interesează traficul, l-am făcut pentru mine, să văd că pot să fac lucrul ăsta. Şi am reuşit să postez nişte lucuri care au prins foarte bine.

2010 Cornel Ilie (stânga), alături de doi prieteni, la o plimbare cu şalupa,  pe Dunăre, de la Orşova spre Cazane

"Dacă e weekend şi e dimineaţă, îmi place să ies, să iau micul dejun şi să beau un ceai, cu ziarele în faţă. Stau aşa, ca bătrânii, şi citesc.''

"N-am timp liber în fiecare zi, dar cu siguranţă se găsesc nişte zile care să le compenseze pe cele muncite.''

Una din două

- Fotbal sau tenis? Tenis.
- Pizza sau shaorma? Pizza.
- Concert live sau playback? Live.
- Film sau carte? Film.
- Blog sau Facebook? Blog.
- Mare sau munte? Munte.
- Bicicletă sau metrou? Metrou, pentru că nu ştiu să merg pe bicicletă şi nici să fac baloane din gumă de mestecat.
- Rock sau pop? Rock.
- Hruşcă sau Fuego? Hruşcă.

Vunk, o viaţă de muzică

- Numele: Cornel Ilie
- Data şi locul naşterii: 25 mai 1976, Bucureşti
- Starea civilă: Necăsătorit
- Studiile şi cariera:
- Facultatea de Imagine de film şi TV
- În 1994 a susţinut primul concert cu trupa Vunk, care se numea atunci Vank, de la iniţialele celor patru membri ai formaţiei
- După debut a urmat o pauză, până în 1999, când a lansat single-ul „Independent"
- În noiembrie 1999, Vank a scos pe piaţă primul album, numit „Voyer", pe care se află şi piesa „Noi o scoatem la capăt"
- Au urmat hituri ca „1.000", „Lângă inima mea, vine inima ta" şi „Prăjitura cu jeleu"
- În septembrie 2008, trupa s-a destrămat pentru ca mai apoi să revină pe piaţă sub numele de Vunk
- În 2009, a lansat piesele „Dau alarma", „Artificii pe tavan" şi „Lacrimi de coniac"
- Anul trecut, Vunk a câştigat mai multe premii, printre care premiul pentru Cea mai bună trupă pop-rock şi Cel mai bun album pop-rock.