Crescătoria de zimbri de la Bucşani

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În rezervaţia de la Bucşani, de lângă Târgovişte, trăiesc cele mai mari animale ale Europei. Zimbrii au dispărut din sălbăticie în secolul al XVIII-lea, iar acum pădurarii se pregătesc să-i lase din nou în libertate. CLICK PENTRU FOTOGALERIE! Citiţi şi: Braşov: Zimbrii s-au simţit uşuraţi în rezervaţia de la Vama Buzăulu (VIDEO) Braşov: Un zimbru francez a fost doborât de stres (GALERIE FOTO)

La liziera pădurii Neagra, judeţul Dâmboviţa, zimbrii ies dintre copaci şi înaintează alene pe câmpul din faţa lor. Sunt 24, iar turma e condusă de un mascul care cântăreşte cam o tonă şi măsoară mai mult de doi metri înălţime. Corpul îi e acoperit de o blană maronie şi aspră, care formează o coamă pe mijlocul spatelui şi atârnă lungă pe gât, ca o barbă.

Pe pleoapele groase i se plimbă câteva muşte, iar de părul dintre coarnele încovoiate i s-a prins o crenguţă. În urma lui păşeşte femela dominantă, adevărata conducătoare a turmei, care se mai opreşte din când în când să smulgă ultimele fire verzi de iarbă de pe pământ. Pe lângă cei doi mai sunt alte femele, viţei tineri şi doi pui fătaţi acum două luni, unul roşcat şi celălalt brun. Liniştea zilei de toamnă e întreruptă de zgomot de mestecat şi de rumegat, iar uneori de „glasul” zimbrilor, un amestec de sforăit şi de grohăit. Deşi e soare, în aer se simte toamna şi în pădure nu prea mai e de mâncare. În curând va veni vremea rece şi e momentul ca animalele să se apropie de oameni.

Zimbrul e cel mai mare animal de pe continent. Deşi e mai înalt decât un om şi mai puternic decât un cerb, pentru a supravieţui şi a se înmulţi are nevoie de fânul, cerealele, porumbul sau sfecla pe care le primeşte de la îngrijitori din octombrie până în aprilie. 37 de bizoni europeni trăiesc pe 162 de hectare de pădure lângă satul Bucşani, în cea mai mare rezervaţie de acest tip din România, Zimbrăria Neagra.

image

Pădurarul Daniel Oprea hrăneşte animalele cu porumb, fân, sfeclă sau morcovi



Dacă vara zimbrii se plimbă liberi prin pădure, iarna se strâng în turme şi aşteaptă furajele: dimineaţa - fân şi lucernă, după-amiază - uruiala, făcută din grâu, pormub, orz, ovăz şi seminţe de floarea-soarelui măcinate. Uneori, mai primesc şi delicatese: sfeclă, morcovi sau mere. Un zimbru matur mănâncă în fiecare zi zece kilograme de fân şi zece de uruială.

Animale imprevizibile

Pădurarul Daniel Oprea se strecoară pe sub gardul de lemn, intră în ţarcul zimbrilor şi începe să le arunce ştiuleţi de porumb. „Stau aici ca să observe că e ceva activitate pentru ei.” Animalele se apropie interesate, deoarece sunt primele zile ale lui octombrie şi începe „furajarea”. Rotaru, masculul cel mai mare, care are peste 17 ani, se îndreaptă tacticos către porumbi, iar ceilalţi se dau din calea lui. Oprea se retrage prudent dincolo de gard. Chiar dacă lucrează de şapte ani la zimbrărie, nu se apropie niciodată de animale la mai puţin de cinci-şase metri, pentru că sunt imprevizibile. Zimbrul nu a fost niciodată domesticit şi a fost exterminat în România şi în întreaga Europă de om, prin vânătoare excesivă.

image

Unul dintre puii născuţi la Bucşani în urmă cu două luni


Apărut probabil la sfârşitul Cuaternarului, zimbrul (Bison Bonasus) se „simte cel mai bine” în Holocen (perioada geologică care a început în urmă cu circa 12.000 de ani), când încălzirea climei a favorizat reinstalarea pădurii, explică Vlad Codrea, profesor universitar la catedra de paleontologie de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj. Zimbrul este însă doar „palidul urmaş al unui grup de mamifere foarte bogat reprezentat”.

Înaintea apariţiei zimbrului, teritoriul României a fost populat şi de alte bovide, de exemplu bizonul de pădure, bizonul de stepă sau bourul, animal care se regăseşte în legenda întemeierii Moldovei. La sfârşitul glaciaţiunii cuaternare, zimbrul era depăşit ca mărime de multe alte specii de ierbivore, precum rinocerii, mamuţii sau cerbul cu coarne gigantice, care avea aproape 2,8 metri înălţime şi o deschidere a coarnelor de peste 3,5 metri. Acum este cel mai mare mamifer terestru din Europa.

Pădurarul de la Bucşani îşi aminteşte o întâlnire neprevăzută cu un zimbru bătrân în pădurea zimbrăriei. „Nu mai auzea bine, avea şi vederea slăbită. Prin pădure te apleci, că nu e chiar aşa potecă. Nu ­l-am simţit, stătea pe loc. Când m-am ridicat m-am trezit faţă în faţă cu el. Nu m-a auzit şi când am ieşit în faţa lui s-a speriat el primul şi a fugit.” Alteori însă, zimbrarii nu scapă aşa uşor. Unul dintre ei a fost chiar trântit de un animal pe care îl alerga prin pădure ca să-l scoată în luminiş. „S-a întors zimbrul şi l-a aruncat. Când a picat jos, geaca de fâş pe care o avea pe el s-a umflat şi zimbrul s-a speriat de ea şi l-a lăsat în pace”, povesteşte Oprea.

Nu ştie că ar putea dărâma gardul

image

Deşi pare blând, ani-malul este imprevizibil şi poate ataca oamenii



Totuşi, interacţiunea cu animalele există. Într-o parte, cu spatele la gard, un zimbru matur, de 12-13 ani, rumegă nişte fân. Când Oprea îi dă câţiva ştiuleţi de porumb, se apropie însă şi-şi bagă capul masiv printre ulucile de lemn. La adăpostul gardului, Liliana Stoica, şefa formaţiei „Zimbrărie” de la Ocolul Silvic Bucşani, îi dă de mâncare şi îl mângăie pe nas, ­retrăgându-şi apoi repede mâna şi atingând limba violacee a zimbrului. În acest ritual, animalul pare aproape domestic. „El nu ştie că are puterea să dărâme gardul”, spune însă doamna Stoica.

Zimbrii ar fi dispărut de pe teritoriul României în secolul al XVIII-lea, după unele surse. Cert e că, la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai existau în libertate bizoni europeni doar în Polonia şi în Caucaz, potrivit Uniuni Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Zimbrii din pădurea poloneză Białowieza au dispărut din sălbăticie în 1919, după ce multe exemplare au fost ucise în timpul Primului Război Mondial de trupele germane care au ocupat pădurea. În 1927, când ultimul exemplar sălbatic din Caucaz a fost ucis de braconieri, nu mai existau decât 54 de zimbri în grădini zoologice şi în rezervaţii. Reintroduşi în sălbăticie din 1951, bizonii europeni trăiesc acum în libertate în Polonia, Belarus, Lituania, Ucraina şi Rusia. Totalul populatiei libere se ridică la circa 1.800 de exemplare, alţi 1.400 de zimbri trăind în captivitate. Animalul este trecut în lista speciilor în pericol de dispariţe a IUCN la categoria „Vulnerabil”. În comparaţie, capra neagră e înscrisă la categoria cu cel mai mic risc, cu circa 440.000 de exemplare în toată Europa.

Zimbru contra urs carpatin

image

Ion Neacşu a fost nevoit să împuşte un exem­plar bătrân


În România, zimbrul a fost reintrodus din 1958, când o pereche a fost adusă din Polonia în pădurea Slivuţ de la Haţeg, în judeţul Hunedoara. Ulterior, o altă pereche ar fi fost adusă din Bulgaria. Legenda spune chiar că Nicolae Ceauşescu ar fi făcut un schimb cu Todor Jivkov, preşedintele Bulgariei: i-a dat ursul carpatin în locul zimbrului. „Primul vânător al ţării” nu a reuşit însă niciodată să împuşte un zimbru, spun cei de la Rezervaţia Neagra.

După ’90, un singur zimbru din rezervaţie, foarte bătrân, a fost împuşcat cu aprobare de la minister, pe motiv că era pe moarte. Cel care a apăsat pe trăgaci a fost Ion Neacşu, responsabilul compartimentului de vânătoare de la Ocolul Silvic Bucşani. Din 28 de ani de lucru la ocol, i-a rămas în minte ziua când a împuşcat zimbrul, pentru că nimeni altcineva nu voia să o facă. „Am tras trei focuri. M-a mişcat chestia asta... La primul foc n-a avut nicio ezitare, decât a întors capul la mine. Am încercat să trag în inimă, dar am crezut că am ratat. Am tras al doilea foc, a dat să îndoaie picioarele puţin. Am mai tras unul, s-a lăsat cu toate picioarele în jos, nu s-a dat nici în dreapta, nici în stânga, s-a uitat la noi şi a murit.”

În libertate, peste cinci ani

Recent, România a demarat un program de repunere a zimbrului în libertate, pe model polonez. Rolul rezervaţiei de la Bucşani este să ajute la înmulţirea speciei. Zimbri primesc aici multă hrană pentru a se putea dezvolta, iar apoi sunt transferaţi la Rezervaţia „Dragoş Vodă” de la Vânători-Neamţ, unde au mai puţină mâncare la dispoziţie ca să înveţe să şi-o caute singuri în pădure, explică pădurarul Daniel Oprea. La Neamţ, zimbri vor fi mutaţi într-un ţarc de preeliberare de 200 de hectare pentru ca apoi, peste doi, trei sau cinci ani, să li se dea drumul în libertate. Cei de la Bucşani sunt însă sceptici. „Ca să-i dai drumul îţi trebuie o suprafaţă foarte mare în care să nu intervină omul, 10-15-20.000 de hectare”, spune Oprea. „Pădure virgină”, adaugă Neacşu.

În opinia profesorului de paleontologie Codrea, zimbrii nu vor putea fi consideraţi salvaţi decât atunci când vor fi lăsaţi în completă libertate. „Mai e mult până a spune că zimbrii sunt parte a biodiversitătii noastre. Acum sunt artificial tinuţi în viaţă, la «reanimare».”

82 de zimbri trăiesc în captivitate la noi. Animalele se află în rezervaţiile de la Bucşani, Vânători-Neamţ, Haţeg Silviuţ,  Vama Buzăului şi la Grădina Zoologică din Târgovişte.

image
Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite