«Am un testicul mai voluminos. Sunt suspect de cancer?»

Ai nevoie de un sfat la una dintre problemele ­tale medicale? Scrie-ne pe adresa redacţiei sau trimite-ne un e-mail şi, în scurt timp, vei primi răspuns de la unul dintre specialiştii noştri.

Am 18 ani. În luna octombrie, am observat că un testicul este mai voluminos şi tare decât celălalt. Pe internet nu am găsit nimic legat de consistenţa testiculelor, iar în manualele de biologie scrie doar că sunt învelite într-un ţesut conjunctiv numit albuginee. Vreau să ştiu dacă trebuie să merg la medic pentru analize complete, deoarece îmi este frică să nu am cancer. De ce s-a produs această modificare? Ionuţ, Iaşi

Prof. dr. Petrişor Geavlete
medic primar urologie Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan”, Bucureşti

Există numeroase afecţiuni care pot determina mărirea în volum a hemiscrotului. Dvs. puteţi suferi fie de o epididimită (tub lung şi răsucit, aflat deasupra şi în partea posterioară a fiecărui testicul şi în care se colectează sperma), fie de o orhiepididimită (inflamaţie e testiculului şi a căilor spermatice), ori aveţi hidrocel (formaţiune nedureroasă plină cu lichid, aflată în jurul unuia sau ambelor testicule). Este adevărat că, în unele cazuri, creşterea în volum a unui testicul poate ascunde o tumoare. De aceea, pentru stabilirea diagnosticului este obligatoriu un consult urologic urgent.

«Ce tratament există pentru pitiriazisul versicolor?»

Câteva pete apărute pe corp m-au trimis la medic. Am 33 de ani şi am fost diagnosticat cu pitiriazis versicolor. Vă rog să-mi spuneţi câteva lucruri despre această boală şi ce metode tratament există. Bogdan C., Bucureşti

Oana Clătici
medic primar dermatolog Spitalul Universitar de Urgenţă  Bucureşti

Pitiriazisul versicolor este o afecţiune cutanată benignă, frecvent întâlnită. Este cauzată de fungul Pityrosporum orbiculare (Malassezia furfur) care, în mod obişnuit, se găseşte în structura pielii. Însă, în anumite condiţii, se multiplică exagerat. Căldura, soarele, transpiraţia excesivă şi vremea umedă par să fie factorii favorizanţi pentru multiplicarea ciupercii Pityrosporum. Afecţiunea apare mai frecvent la tineri, la vârsta pubertăţii, întrucât modificările hormonale determină creşterea producţiei de sebum. Iniţial apar nişte pete de mici dimensiuni de culoare maronie, mai ales la nivelul pieptului, gâtului şi braţelor, dar şi pe spate sau pe abdomen. Apoi petele se înmulţesc şi se pot uni. Erupţia poate fi puţin vizibilă, deoarece are o culoare pală, mai ales la persoanele cu piele deschisă la culoare. Pitiriazisul versicolor se evidenţiază doar după expunerea la soare, deoarece ariile afectate nu se bronzează. Pentru confirmarea diagnosticului se poate efectua un examen micologic, care evidenţiază prezenţa ciupercii. Tratamentul constă în administrarea de antifungice comprimate, în folosirea de şampoane cu ketoconazol 2% sau cu selenium şi în aplicarea de cremă antimicotică. După tratament, coloritul pielii revine la normal abia după trei-şase luni. Pitiriazisul versicolor nu este contagios!

«Am cancer de sân. Unde îmi găsesc alinarea?»

Recent, am descoperit că sufăr de cancer de sân. Deşi boala este în stadiul I şi se poate trata cu succes, simt că totul în jurul meu se năruieşte. Ştiu că trebuie să gândesc pozitiv, dar nu reuşesc. Poate gândurile mele se abat câteva minute de la boală, dar într-un final tot ajung să mă gândesc la ce poate fi mai rău. Ce mă sfătuiţi să fac?
Silvia Grigore, Bucureşti

Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

În urma acestui diagnostic, multe lucruri se vor schimba în viaţa dvs. Mă bucur că boala este tratabilă. Însă trebuie să fiţi conştientă de faptul că această experienţă va lăsa urme asupra psihicului dvs. Această experienţă însă poate fi folosită ca resursă sau vă poate bloca în realizarea altor lucruri. Treceţi în revistă în ce momente aveţi gânduri negative despre boală. Gândurile despre boală sunt un fel de stat la pândă, nu este o pândă raţională, ci una emoţională. Este normal să staţi la pândă în mod raţional, aşa cum vă spune medicul, în sensul de a face controale regulate pentru a ţine boala sub control. Pânda emoţională în schimb vă împiedică să trăiţi şi să vă bucuraţi de viaţă. Transformaţi această nenorocire într-o oportunitate de a face ceva măreţ cu viaţa dvs. Şi faceţi acele lucruri la care nici nu v-aţi fi gândit înainte de boală. Dacă gândurile vor continua să apară, vă recomand să vorbiţi cu cineva. Nu este neapărat nevoie să fie un psiholog. Puteţi discuta despre tot ceea ce vă supără cu o persoană în care aveţi încredere. Ideea este să nu mai lăsaţi gândurile respective să vă macine.

«Cât de eficiente sunt probioticele?»

După un tratament îndelungat cu antibiotice, am început să mănânc câte trei iaurturi pe zi. Doctorul mi-a spus că ele conţin probiotice care ajută la refacerea florei stomacale. Ce sunt, de fapt, probioticele? Marian, Bucureşti 

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti

Iată ce trebuie să ştim despre bacteriile probiotice de care putem beneficia prin intermediul iaurturilor. Probioticele sunt bacterii rezistente la acţiunea sucului gastric şi sărurilor biliare. Nu se multiplică în intestine şi sunt sensibile la antibiotice. De asemenea, aderă la mucoasa intestinală producând substanţe care inhibă dezvoltarea bacteriilor patogene, dăunătoare. În plus, furnizează organismului nutrienţii esenţiali, atenuează efectele intoleranţei la lactoză, combat apariţia diareei şi constipaţiei şi intensifică răspunsul imun prin stimularea producţiei de anticorpi. Totodată, s-a observat că probioticele au efecte benefice într-o serie de boli, precum sindromul de intestin iritabil (restabilesc echilibrul factorilor psiho-somatici), infecţiile căilor respiratorii superioare (restabilesc microflora nazofaringiană, scad riscul de apariţie a acestora) şi enterocolita. De asemenea, cercetările au mai arătat că probioticele previn apariţia cancerului, precum cel de sân şi de col uterin, colorectal şi de vezică urinară. Prin consumul regulat de iaurt cu probiotice, nivelul colesterolului se normalizează şi scade riscul de hipertensiune şi de boli cardiovasculare.

«În cât timp scap de abces?»

Am 60 de ani. În ultimii ani, am făcut destul de des abces. Însă cred că am fost la medic doar o dată sau de două ori. În rest m-am tratat singură cu diferite remedii naturiste. Ştiu că riscul de infecţii este destul de mare, însă nu am bani să mă duc la stomatolog. În urmă cu cinci săptămâni, am făcut un abces care mă doare foarte tare şi care nu se vindecă indiferent de remediile pe care le folosesc. Prin urmare, sunt nevoită să merg la medic. De câte vizite la medic este nevoie pentru tratarea unui abces? Există pericolul să îmi pierd dinţii?  Octavian Morar, Bucureşti

Raluca Drăghici
medic stomatologie generală, competenţă  implantologie

Pentru a putea vindeca în totalitate un abces dentar este nevoie de mai multe vizite la medicul stomatolog. Schema de tratament include mai multe etape. Astfel, există o etapă de urgenţă, care constă în drenarea abcesului dentar. În această etapă se descriu mai multe situaţii. Dacă abcesul a fistulizat, adică există o cale prin care infecţia se răspândeşte în cavitatea bucală, atunci drenajul se face prin dintele sau dinţii aflaţi în focarul de inflamaţie. Dacă abcesul se măreşte în volum şi devine foarte dureros, atunci tratamentul constă în realizarea unei incizii prin care colecţia purulentă să se elibereze. O astfel de etapă poate fi însoţită de administrarea de antibiotice şi de antiinflamatoare. În general, cauza apariţiei unui abces este o carie foarte profundă care a determinat afectarea nervului. În acest caz, tratamentul constă în administrarea unui tratament endodontic (de canal), însoţit de mai multe şedinţe în care se aplică pe canal paste şi substanţe cu rol în sterilizare. Există totuşi şi situaţii în care dintele afectat nu mai poate fi recuperat şi se recomandă extracţia lui, deoarece este singurul mod în care se poate stopa apariţia abcesului.