De ce este importantă punerea copilului pe burta mamei imediat după naştere

Primele ore de după naştere modelează psihicul viitorului adult

În România, aceste practici sunt învăţate în cele 31 de maternităţi Prietene ale Copilului, în cadrul iniţiativei UNICEF şi OMS.

Momentele care urmează naşterii sunt extrem de importante pentru nou-născut, evenimentul venirii pe lume fiind considerat de unii specialişti drept cel mai traumatizant din viaţă. Contactul piele-la-piele între bebeluş şi mamă calmează stresul micuţului, îi reglează temperatura corpului şi ajută la colonizarea cu bacterii prietenoase, proprii mamei. Copilul plânge mai puţin, respiră mai bine şi are un ritm cardiac mai stabil, dacă se reîntâlneşte cu aceleaşi bătăi ale inimii pe care le-a auzit în timpul vieţii intrauterine. În plus, apropierea fizică de mamă ajută alăptarea din prima oră de viaţă, pentru că stimulează instinctul de supt, atrag atenţia specialiştii UNICEF implicaţi în Iniţiativa „Spitale Prietene ale Copilului“.

Citeşte şi:
Alăptarea, o necesitate a copiilor tratată neglijent
Ce diferenţe există între copiii alăptaţi şi ceilalţi

„Punerea copilului pe burta mamei imediat după naştere este unul dintre paşii cei mai dificili pe care o maternitate trebuie să-i realizeze pentru a deveni Spital Prieten al Copilului. Realizarea lui ţine în primul rând de mentalitate, dar şi de numărul cezarienelor în creştere“, menţionează dr. Anemona Munteanu, coordonator sănătate şi nutriţie Unicef România. Totuşi, chiar şi în cazul cezarienelor, mama trebuie să-şi ia copilul lângă ea, odată trezită din anestezie, atrag atenţia specialiştii.

Spitalele Prietene ale Copilului instruiesc tinerele mame

Iniţiativa „Spital Prieten al Copilului“ a fost lansată în 1991 de Unicef şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Proiectul urmăreşte transformarea maternităţilor în centre de sprijinire şi de promovare a alăptării. Scopul final este de a creşte nivelul de sănătate a copiilor, laptele matern fiind cel mai hrănitor şi ieftin aliment pentru bebeluş. În ultimii doi ani, în România, alte nouă maternităţi au fost certificate ca Spital Prieten al Copilului, momentan fiind certificate 31 de unităţi, dintre care doar două private. Pe scurt, ce deosebeşte aceste maternităţi de altele este faptul că tinerele mame care nasc aici sunt instruite şi încurajate să alăpteze, cu ajutorul personalului medical format în acest sens. Iniţiativa ia sfârşit anul viitor, după care Ministerul Sănătăţii va prelua eforturile de extindere şi implementare a procedurilor, cu sprijinul Unicef.

De ce nu sunt alăptaţi bebeluşii

Un studiu realizat în 2004 la Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului (IOMC) din Bucureşti arăta că, în România, doar 16% din bebeluşi erau hrăniţi exclusiv la sân până la vârsta de  6 luni, conform recomandării specialiştilor. Între timp, procentul a scăzut la 12,6%. La originea acestor statistici stă atât lipsa de informare a mamei, cât şi panica în faţa situaţiilor concrete cu care se întâlneşte după ce a născut: oboseala, senzaţia că micuţul nu ia suficient în greutate sau „furia laptelui“ (umflarea sânilor, care devin dureroşi, îngreunând hrănirea copilului).

Mai mult, o anchetă realizată de Unicef România arată că proaspetele mămici au încredere în sfaturile mamei sau ale soţului privind îngrijirea copilului şi că puţine primesc instrucţiuni în spital la acest capitol. Tocmai de aceea, medicii implicaţi în Iniţiativă subliniază că este important ca mama să păstreze legătura cu cadrele medicale şi după ce părăseşte maternitatea. Implicarea medicilor de familie, a asistenţilor comunitari sau chiar şi a moaşelor independente care să facă vizite la domiciliu ar putea menţine obiceiul alăptării.

Specialiştii recomandă alimentaţia exclusiv la sân până la vârsta de 6 luni (după care începe diversificarea alimentară) şi menţinerea alăptării cel puţin până la 1 an.