Cum ne folosim creierul atunci când judecăm

Dreptatea se decide în funcţie de legi, dar şi de creierul propriu

Suntem mai duri cu persoanele care fac rău în mod deliberat decât cu cele care permit aceluiaşi lucru rău să se întâmple. Reacţia noastră ţine de un răspuns psihologic automat şi a fost monitorizată cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională.

Oamenii spun că invocă un principiu etic atunci când blamează mai degrabă acţiunea răuvoitoare decât lipsa de reacţie ce provoacă aceleaşi consecinţe dramatice. Psihologii spun că facem acest lucru fără să ne gândim prea mult. Este vorba de un răspuns automatic care ţine de percepţia noastră privind morala.

Specialiştii de la Universitatea Brown au prezentat voluntarilor cazul ipotetic al unor patinatoare, în două situaţii: în primul, una dintre ele îi slăbeşte celeilalte lama patinei, în cealaltă observă că lama este slăbită, dar decide să nu anunţe pe nimeni. În ambele situaţii, patinatoarea afectată pierde competiţia şi este grav rănită.

În tot acest timp, psihologii le-au monitorizat voluntarilor fluxul sangvin cerebral cu ajutorul rezonanţei magnetice funcţionale. Cei care au au declarat că primul comportament este mai imoral au prezentat o activitate cerebrală mult mai liniştită decât persoanele care au considerat că vina este egală în ambele situaţii. A fost exact opusul aşteptărilor specialiştilor. Aceştia subliniază că nu vor să sugereze prin studiul lor care dintre judecăţile morale este cea corectă.

Citeşte şi: Creierul unei femei este fundamental diferit de creierul unui bărbat