Adevarul.ro

Dacă nu este depistată şi tratată la timp, bacteria Helicobacter pylori poate da ulcer gastric şi duodenal sau, mai grav, poate favoriza cancerul de stomac. Iată cum se transmite şi prin ce metode se depistează.

Spre deosebire de celelalte bacterii care lezează tractul gastro-intestinal, Helicobacter pylori se adaptează perfect mediului acid de la acest nivel, localizându-se în spaţiul dintre celulele gastrice şi mucoasa stomacului. Bacteria are capacitatea de a rezista în mediul puternic acid din stomac datorită ureazei, o enzimă pe care o secretă şi care transformă urea în amoniac. Inevitabil, amoniacul neutralizează aciditatea din jurul bacteriei şi-i creează condiţii prielnice de trai.

În cele mai multe cazuri, nu dă simptome

Datele statistice arată că în peste 85% din cazuri, infecţia cu Helicobacter pylori nu produce modificări. Din păcate, în acest interval, ea produce o inflamaţie la nivelul mucoasei stomacale, care se cronicizează şi determină apariţia gastritei cronice. În timp, în lipsa unui tratament corespunzător, se creează condiţii pentru apariţia ulcerului duodenal (în 90% din totalul infectărilor) şi a celui gastric (în 30-40% din infectări).

Mai grav însă este faptul că există situaţii când gastritele cronice evoluează direct spre cancerul de stomac. Datele statistice arată că 10% din cazurile de cancer de stomac sunt cauzate de această bacterie. Din acest motiv, oficialii din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) au etichetat Helicobacter pylori carcinogen de categoria I.

Se transmite prin salivă şi prin alimentele contaminate

Deoarece Helicobacter pylori este una dintre cele mai molipsitoare bacterii, acest gen de infecţie este extrem de răspândită. Una dintre principalele căi care îi facilitează intrarea în organism este igiena deficitară. De aceea, spălatul pe mâni de fiecare dată când mâncăm trebuie să devină o obişnuinţă, cu atât mai mult cu cât bacteria rezistă pe suprafeţe chiar şi câteva ore.

O altă cale prin care Helicobacter ajunge în organism este prin intermediul salivei şi a alimentelor contaminate. Ba chiar, la un moment dat au existat voci care susţineau că apa şi contaminată poate favoriza intrarea bacteriei în corp, acest lucru încă nu a fost confirmat.

Testele de sânge nu sunt relevante

În cazul persoanelor care sunt la prima testare pentru Helicobacter pylori, cea mai eficientă analiză este cea care identifică antigenulbacteriei în scaun. Investigaţia oferă posibilitatea de a afla nu numai dacă persoana respectivă este infectată, ci şi dacă infecţia mai este prezentă în corp.

O altă analiză frecvent utilizată constă în identificarea anticorpilor specifici bacteriei în sânge. Din păcate, această analiză prezintă dezavantajul că nu indică dacă infecția mai este prezentă în corp ori a existat în trecut. O altă metodă de depistare a Helicobacter pylori este testul respirator cu carbon (uree-C13).

Cu ajutorul acestui test, în cel mult o oră şi jumătate, persoana în cauză poate afla dacă este infectată. De asemenea, depistarea bacteriei responsabilă de îmbolnăvirea stomacului se poate realiza şi cu ajutorul endoscopiei digestive, care constă în introducerea în stomac a unui furtun prevăzut la capăt cu o cameră video. Investigaţia este eficientă, însă, din cauza gradului crescut de disconfort, este preferată de un număr mic de persoane.

30% din populaţie este infectată

În urmă cu 15 ani, se estima că circa 60% din populaţie este infectată cu Helicobacter pylori din cauza condiţiilor socio-economice. În prezent însă, se estimează că 30% din totalul populaţiei este infectată cu această bacterie, afirmă medicii. Scăderea numărului cazurilor de îmbolnăvire se datorează măsurilor igieno-dietetice, precum şi eradicării sistematice cu ajutorul terapiilor medicamentoase corect realizate de medicii de familie şi de gastroenterologi.

SFATUL SPECIALISTULUI

Este bine ca persoanele infectate cu Helicobacter pylori să nu încerce să se trateze singure, deoarece tratamentul are anumite particularităţi. Dacă nu sunt respectate, nu se va putea face o eradicare a bacteriei, ci numai o îndepărtare temporară, cu riscul de a dezvolta rezistenţă bacteriană la antibiotice. Tratamentul se face concomitent cu cel puţin trei medicamente: două antibiotice şi un inhibitor pentru blocarea secreţiei acide gastrice. Tratamentul se administrează numai şapte zile, dar, în cazuri excepţionale, se poate prelungi pe zece sau chiar pe 14 zile. În caz de rezistenţă, se pot încerca scheme cu patru medicamente, dar acest lucru ar trebui decis doar de gastroenterolog. Prof. dr. Mircea Diculescu, director al Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Fundeni