Tulburări care schimbă percepţia asupra realităţii

Unele tulburări organice ale creierului ne fac să vedem imagini false ale lumii înconjurătoare, ca în cazul unui computer „virusat“. Un astfel de exemplu este sindromul „Alice în Ţara Minunilor“, de care se crede că ar fi suferit scriitorul Lewis Carroll.

Atunci când pleca din cabinetul medicului, un bărbat şi-a prins soţia de cap, convins fiind că, de fapt, este o pălărie. El suferea de o afecţiune numită agnozie vizuală, care constă în imposibilitatea de a recunoaşte obiectele pe care le vede.

Relatarea despre bărbatul care şi-a confundat soţia cu o pălărie este doar una dintre poveştile adevărate despre pacienţi consemnate într-una dintre cărţile sale de Oliver Sacks, profesor de neurologie şi de psihologie la Universitatea Columbia din Statele Unite ale Americii. El însuşi suferă de o tulburare cerebrală care-l împiedică să recunoască feţele familiare, numită prosopagnozie. Cartea mai cuprinde şi alte istorisiri despre pacienţi care prezintă afectarea zonelor cerebrale responsabile cu perceperea lumii şi a propriei persoane.

Cele mai memorabile dintre acestea sunt povestea femeii care avea o imagine deformată asupra propriului corp, similară picturilor lui Picasso, şi cea a bărbatului care s-a trezit într-o dimineaţă cu certitudinea că unul dintre cele două picioare nu este al lui. Ambele sunt afecţiuni care, la primă vedere, ar putea părea tulburări psihice. Însă ele au la bază anumite modificări la nivelul creierului, care au drept cauză fie un accident vascular cerebral sau o leziune cerebrală, fie o tulburare degenerativă (de tipul bolii Alzheimer sau Parkinson). Însă în multe situaţii, cauzele sunt necunoscute.

Anorexicii au mai puţină materie cenuşie

În ciuda faptului să sunt extrem de slabi, anorexicii văd în oglindă o variantă a lor supraponderală şi dizgraţioasă. Imaginea despre propria persoană este deformată, însă nu din cauza unei probleme psihice, cum se credea până acum, ci din cauza unei tulburări cerebrale. Aceasta este concluzia unui studiu italian publicat în anul 2011 în revista de specialitate „Psychiatry research: Neuroimaging".

Potrivit medicului psihiatru Santino Gaudio, coordonatorul cercetării, rezultatele investigaţiilor imagistice au arătat că persoanele diagnosticate cu anorexie prezintă mai puţină materie cenuşie în zonele creierului responsabile cu reprezentarea mentală a imaginii de sine. Prin urmare, anorexia este, de fapt, o afecţiune cerebrală care se manifestă prin deformarea percepţiei asupra propriei persoane.

„În mod normal, percepţia lumii înconjurătoare se realizează printr-un proces extrem de complex la nivelul scoarţei cerebrale, într-o serie de arii «asociative». Aici ajung informaţii ce provin din alte arii corticale a căror funcţie este de a percepe stimulii simpli, primari, proveniţi din mediu şi din interiorul propriului nostru corp (stimuli vizuali, auditivi, tactili, dureroşi etc.)", explică prof. dr. Ovidiu Băjenaru, şeful Secţiei de Neurologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Medicul se întreabă însă dacă această „imagine reconstruită" reproduce realitatea obiectivă exterioară corpului nostru. „În condiţii­le unei dezvoltări normale şi ale unei activităţi fiziologice a creierului nostru, răspunsul este afirmativ. Tulburările funcţiilor circuitelor localizate în cortexul cerebral, determinate de leziuni structurale şi/sau metabolice, vor duce la alterarea percepţiilor şi vor crea astfel imagini false, aşa cum se întâmplă şi cu un computer «infectat» cu virusuri informatice", completează prof. dr. Ovidiu Băjenaru.

Pot fi confundate cu schizofrenia

Un alt tip de tulburare care afectează imaginea de sine este sindromul „capgras". Persoanele care suferă de acest sindrom nu se recunosc în oglindă şi se percep ca pe nişte şarlatani. De altfel, din totalul persoanelor cu astfel de manifestări, în 25-40% din situaţii, indivizii în cauză au sindrom „capgras", iar restul sunt diagnosticaţi cu tulburări psihice de tipul schizofreniei. În majoritatea cazurilor însă, cele două sunt confundate de medici. Pentru confirmarea diagnosticului, este necesară o tomografie computerizată (CT) sau o investigaţie imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM), prin care să se descopere eventualele leziuni de la nivelul sistemului limbic al creierului, specifice sindromului „capgras".

Când lumea paremai mică sau mai mare

Imaginea despre lumea din jur poate fi şi ea deformată în cazul în care se produc modificări în zonele parieto-occipitale ale scoarţei cerebrale. Una dintre cele mai cunoscute astfel de tulburări este sindromul „Alice în Ţara Minunilor".

Denumirea este extrem de relevantă, fiindcă persoanele care suferă de acest sindrom se simt exact precum Alice. Principala manifestare este perceperea obiectelor din jur ca fiind mult mai mici sau mult mai mari decât în realitate. De altfel, se presupune că autorul cărţii, Lewis Carroll, ar fi suferit de această tulburare cerebrală pe fondul unor migrene recurente, al unei encefalite sau al unei tumori cerebrale.

"Percepţia lumii înconjurătoare se realizează printr-un proces extrem de complex."

Prof. dr.  Ovidiu Băjenaruneurolog

Anxioşii văd lumea în culori sumbre

Şi în cazul anxietăţii, percepţia despre lume este deformată, din cauza unor substanţe chimice care se eliberează în cantităţi mari în anumite zone ale creierului. Acestea îl fac pe anxios să creadă că este permanent în situaţii-limită.

Creierul este subiectiv

Studiile realizate de-a lungul timpului au arătat că fiecare dintre noi percepe realitatea într-un mod subiectiv, fiindcă, de fapt, creierul este cel care deţine controlul asupra realităţii. În cadrul unei cercetări care a avut ca scop descoperirea modului în care creierul percepe iluziile, profesorul Daniel Moran de la Universitatea Washington din St. Louis a ajuns la concluzia că „iluziile nu sunt neobişnuite sau ciudate. Ele sunt modul în care creierul nostru interpretează lumea. Noi credem că ştim exact ce se petrece în jurul nostru, însă creierul este subiectiv. De fapt, tot ceea ce vedem şi ceea ce simţim este o iluzie, până la un punct". De altfel, echipa profesorului Daniel Moran a descoperit că aria cerebrală responsabilă cu acţiunile noastre (cortexul motor primar) şi cea responsabilă cu percepţia asupra realităţii (cortexul premotor ventral) sunt extrem de apropiateuna de cealaltă.