O nouă şansă la viaţă poate veni de la un necunoscut

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pentru unii, un transplant reprezintă şansa la o viaţă normală. Pentru alţii, face diferenţa dintre viaţă şi moarte. În România, listele de aşteptare pentru un transplant numără peste 3.300 de persoane. Şansa lor de a primi un organ nou vine, cel mai adesea, de la un străin.

Atunci când un organ nu mai funcţionează corespunzător, transplantul poate fi ultima soluţie. În România se pot transplanta cu succes cord, rinichi, ficat, celule stem din măduva osoasă, piele, muşchi şi cornee. De multe ori, donatorul face parte din familie, legătura de sânge crescând şansele de compatibilitate, atât de necesară pentru reuşita intervenţiei. Alteori, bolnavii depind de generozitatea anonimilor, fie că aceştia sunt înscrişi în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, fie că rudele lor şi-au exprimat acordul în privinţa cedării organelor.

O infecţie care i-a purtat noroc

Costel Gavril are 23 de ani şi este din Bacău. Din cauza unei malformaţii congenitale nedepistate la timp, rinichiul stâng nu-i mai funcţionează, iar dreptul a intrat în insuficienţă în urmă cu un an, perioadă în care a trăit cu ajutorul dializei. În cazul lui, ceea ce părea a fi un handicap s-a transformat într-o şansă. Tânărul suferă de ani buni de hepatită cronică de tip B, fapt care, teoretic, îi scade şansele de-a fi selectat pentru un transplant. Motivele sunt, dincolo de latura etică, de ordin practic, pentru că intervenţia are şanse mai mici de reuşită pe un organism bolnav. 

Costel s-a prezentat la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal „Fundeni" într-o marţi, a făcut analize şi s-a înscris pe lista de aşteptare pentru un rinichi nou. „În aceeaşi săptămână, vineri seara, m-au sunat de la Bucureşti să mă anunţe că au găsit un donator compatibil", ne spune tânărul, de pe patul spitalului. În dimineaţa de sâmbătă, Costel a primit un rinichi funcţional de la un donator aflat în moarte cerebrală. Donatorul era purtător de virus hepatitic B.

La nici 48 de ore după transplant, doamna Florenţa Răboj se simte deja mai bine



Celălalt rinichi „afectat" a fost transplantat doamnei Florenţa Răboj, de 53 de ani, din Giurgiu. Spre deosebire de Costel, doamna Răboj s-a înscris pe lista de aşteptare acum cinci ani şi face dializă de zece ani. Nu ştie nimic despre cel care i-a donat rinichiul, decât că era o persoană tânără (în general, cele mai viabile organe provin de la persoane tinere). „Aş fi vrut să le mulţumesc părinţilor sau rudelor pentru că au fost de acord să doneze, dar nu ştiu cine sunt. Le mulţumesc", ne spune doamna Răboj.

Suferinţa naşte solidaritate

Din cele 1.200 de transplanturi renale realizate în ultimii 14 ani la „Fundeni", doar 20-30% au folosit rinichi de la donatori aflaţi în moarte cerebrală, restul folosind rinichi de la rude sau de la prieteni. Treptat, situaţia se echilibrează, statisticile oferite de Agenţia Naţională de Transplant (ANT) arătând că, din 212 transplanturi realizate anul trecut în toată ţara, 124 au folosit rinichi de la donatori în moarte cerebrală. În plus, familiile celor decedaţi sunt de cele mai multe ori de acord cu donarea organelor acestora (70% din cei cărora li s-a solicitat au fost de acord în 2010).

„Din experienţa clinică vă pot spune că suntem un popor solidar în suferinţă. Puţine familii refuză donarea organelor celui decedat, atunci când realizează că acestea pot salva vieţi. Este însă nevoie de o mai bună mobilizare a centrelor de terapie intensivă, care să declare moartea cerebrală şi să menţină organismul funcţional", subliniază prof. dr. Ioanel Sinescu, şeful Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal „Fundeni".

Tatăl i-a dăruit o porţiune din ficatul său

image

Marta face tratament de la vârsta de 4 luni



Un alt caz fericit este cel al Martei, fetiţa în vârstă de 1 an şi două luni din comuna Brăneşti, Iaşi. Marta s-a născut cu glicogenoză, boală ce afectează unul din 100.000 de nou-născuţi. La originea bolii stă lipsa unei enzime implicată în metabolismul glucozei, ducând la hipoglicemie şi la acumularea de glicogen în ficat. „În glicogenoză, defectul enzimatic se localizează în ficat, de aceea transplantul hepatic vindecă boala", explică Alexandrina Constantinescu, medic primar gastroenterolog la „Fundeni", care a avut grijă de Marta.

Fetiţa a ajuns la Bucureşti după ce mama, în căutare de răspunsuri, a intervenit telefonic la o emisiune care îl avea ca invitat pe prof. dr. Irinel Popescu, şeful Centrului de Boli Digestive şi Transplant Hepatic „Fundeni". Investigaţiile au arătat că fetiţa putea primi o bucată din ficatul tatălui, posesor al grupei de sânge 0, donator universal. Intervenţia a avut loc pe 4 aprilie, iar cei doi se simt bine.

Ajutor de la mamă

Primul transplant de organ de la un donator în viaţă a fost realizat în anul 2000, de profesorul Irinel Popescu. Timea Balogh, pacienta care a primit atunci o bucată din ficatul mamei, are acum 9 ani şi este în clasa întâi. Aceşti pacienţi trebuie să ia toată viaţa imunosupresoare, medicamente cu rol de a preveni reacţia de respingere a organului transplantat. Cu cât compatibilitatea este mai mare (obligatoriu trebuie să fie de minimum 50%), cu atât doza de imunosupresor necesar este mai mică.

Statistică

592  de persoane s-au înscris anul trecut pe listele de aşteptare pentru un organ.

image
Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite