Noua generaţie de «soldaţi» ai sistemului imunitar

Celula dendritică, descoperirea pentru care profesorul american Ralph Steinman a luat premiul Nobel postmortem în 2011, ar putea sta la baza unor tratamente antivirale şi anticancer inovatoare.

Cu 30 de ani în urmă, profesorul doctor Ralph Steinman, directorul Centrului de Imunologie al Universităţii „Rockefeller" din New York, a folosit pentru prima oară termenul de celulă dendritică pentru a defini un set de celule asemănătoare ca aspect cu neuronii, dar total diferite din punctul de vedere al localizării şi al rolului lor. Profesorul Steinman le-a descoperit la nivelul splinei, dar de-a lungul timpului s-a dovedit că ele se găsesc în toate ţesuturile limfoide (ţesuturi responsabile cu formarea de limfocite şi de anticorpi) şi în majoritatea celor non-limfoide din organism.

Celulele dendritice se găsesc, de asemenea, în concentraţii mai mari, în ţesuturile care intră în contact direct cu mediul extern. Aşadar, ele se află în compoziţia pielii, a mucoasei nărilor, dar şi în cea a plămânilor, a stomacului şi a intestinelor. De asemenea, ele pot fi identificate, într-o formă imatură, în sânge, fiind produse de măduva osoasă.

Acţionează ca nişte poliţişti

Celulele dendritice sunt printre primele care intră în contact cu „invadatori" cum sunt virusurile, bacteriile sau chiar celulele canceroase. Ele detectează şi identifică particule ale „inamicului", numite antigeni, pe care le preiau, le procesează şi le „prezintă" celulelor imunitare cu rol de atac. Aşadar, am putea compara celulele dendritice cu poliţiştii care, pe baza unui obiect personal al infractorului (antigenii), îi determină pe câinii-poliţist (celulele imunitare T şi B) să acţioneze.

Potrivit specialiştilor, ele au un rol esenţial în crearea legăturii dintre imunitatea înnăscută şi cea aşa-numită „adaptativă" sau dobândită. De altfel, se pare că celulele dendritice sunt extrem de importante în ceea ce priveşte „memoria" sistemului imunitar. Astfel, atunci când organismul se confruntă de mai multe ori cu aceiaşi agenţi patogeni, el este tot mai pregătit, angrenând în „luptă" tot mai multe celule imunitare.

Stau la baza terapiilor inovatoare anticancer

În momentul de faţă sunt în studiu mai multe tipuri de terapii inovatoare şi de vaccinuri antivirale sau chiar anticancer care au drept ţintă celulele dendritice. Una dintre aplicaţiile care deja există pe piaţă este vaccinul gripal modern, cu ac mic şi subţire, care se utilizează în prezent în Franţa. Dimensiunile acului sunt suficiente pentru activarea celulelor dendritice din piele. Acestea preiau antigenii din vaccin şi îi transportă în cei mai apropiaţi noduli limfatici, unde „antrenează" celulele imunitare T să lupte împotriva eventualilor invadatori ulteriori.

Însă în ceea ce priveşte tratamentele anticancer, terapiile trebuie să fie mai complexe de atât, iar în prezent există o varietate de studii clinice care le testează. Printre acestea se numără vaccinul pentru melanomul malign, cel mai periculos tip de cancer de piele, precum şi imunoterapiile pe bază de celule dendritice.

Potrivit Autorităţii Americane pentru Reglementarea Alimentelor şi Medicamentelor (FDA), vaccinurile cu celule dendritice aflate în studii ar putea fi personalizate. Ele sunt obţinute din astfel de celule prelevate de la bolnav, stimulate cu antigenii specifici tipului de cancer de care acesta suferă şi apoi reintroduse în organism. Odată injectate în corp, celulele dendritice din vaccin activează celulele imunitare T care, la rândul lor, atacă ţesutul canceros.

Unele celule produc interferon

În corp există două tipuri de celule dendritice: mieloide (mDC) şi plasmacitoide (pDC). Primele au un rol major în activarea celulelor imunitare T, dar şi în combaterea infectării rănilor, iar cele plasmacitoide produc cantităţi crescute de interferon-alfa, proteine care antrenează în număr mare celulele imunitare de atac şi care, astfel, limitează înmulţirea agenţilor patogeni sau a celulelor maligne.

Interferonul este folosit ca parte a tratamentului în cazul hepatitei C, dar şi în cazul infecţiei cu virusul imunodeficienţei dobândite (HIV). Problema întâmpinată de oamenii de ştiinţă din mai multe centre de cercetare care au încercat să creeze vaccinuri HIV eficiente a fost că celulele dendritice plasmacitoide din organism sunt eficiente doar împotriva infecţiilor virale uşoare şi medii, în cazul celor severe mai mult îngreunând activitatea sistemului imunitar.

Acesta este motivul pentru care cercetătorii de la Colegiul Imperial din Londra au încercat o altă abordare pentru împiedicarea infecţiei cu HIV. Ei au observat că celulele dendritice plasmacitoide acţionează pozitiv doar la început, după primele contacte cu virusul. Apoi, activitatea lor devine nocivă, împiedicând celulele T să-şi facă treaba aşa cum ar trebui. De aceea, specialiştii testează în prezent vaccinuri HIV cu particule virale cărora le-a fost îndepărtat învelişul de colesterol, cel care punea în acţiune celulele dendritice. „Este ca o armată care şi-a pierdut armele, dar care încă mai are steaguri. O altă armată poate să o recunoască şi să o atace", a declarat Adriano Boasso, coordonatorul studiului.

Sunt responsabili de bolile autoimune

Mai multe studii au dovedit că activitatea exagerată a celulelor dendritice este principala cauză a instalării alergiilor şi a bolilor autoimune. Rezultatele lor au arătat că persoanele cu afecţiuni autoimune prezintă un număr mare de celule dendritice active fie în fluxul sangvin, fie în leziunile bolii respective (de pe piele, în cazul psoriazisului, şi de la nivelul intestinului gros, în cazul bolii Crohn, de exemplu). Aşadar, tratamentele moderne ale acestor afecţiuni vizează „adormirea" celulelor dendritice.

Specialistul nostru

Prof. dr. Eugen Caraşevici
Catedra de Imunologie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa", Iaşi

Imunologia, în general, face parte dintre pilonii care au permis evoluţia cunoaşterii sistemului imunitar, în vederea dezvoltării unor terapii inovatoare contra infecţiilor periculoase şi chiar împotriva cancerului. La începutul anilor '80 se ştiau încă puţine lucruri despre mecanismele de recunoaştere şi de contracarare a diferiţilor agresori. Însă, odată cu începerea studiilor amănunţite asupra celulei dendritice, progresele în cercetarea medicală au explodat. Celula dendritică, un element celular crucial, este, pe scurt, un suport pentru vaccinurile celulare. De asemenea, ea este punctul de pornire al antitumoralelor pe bază de celule activate.

Studiu

Leziunile produse de varicelă conţin celule dendritice, care antrenează mecanismele naturale antivirale.